Astronomii specializaţi în căutarea inteligenţei extraterestre au anunţat miercuri o nouă colaborare cu telescopul spaţial TESS, administrat de NASA, în cadrul unui acord care subliniază că această activitate a câştigat în prestigiu şi a devenit o disciplină ştiinţifică, informează AFP.

AFP a intervievat-o cu această ocazie pe experta în astronomie Jill Tarter, care şi-a consacrat întreaga viaţă acestui proiect şi pe care actriţa Jodie Foster a interpretat-o în filmul "Contact" (1997), o pionieră a cercetării semnalelor ce provin din galaxii îndepărtate.

"Am lucrat intens şi timp de mulţi ani pentru a ne deosebi de pseudoştiinţe şi de OZN-uri", a explicat cercetătoarea, în prezent ajunsă la vârsta de 75 de ani, şi actual preşedinte-emerit al SETI Institute din California, înfiinţat în 1984 şi finanţat de antreprenori bogaţi din Silicon Valley, inclusiv de Paul Allen. "Am publicat studii, am trecut prin comitete de lectură, am construit instrumente interesante. Suntem mult mai credibili acum decât eram în trecut", a adăugat Jill Tarter.

Acordul anunţat miercuri la cea de-a 70-a ediţie a Congresului internaţional de astronautică din Washington îi vizează pe savanţii care administrează telescopul TESS, lansat în spaţiu de NASA în 2018, şi iniţiativa Breakthrough Listen, demarată în 2015 de Yuri Milner, un miliardar rus şi pionier al internetului.

Două descoperiri au făcut ca această disciplină să treacă de la universul ştiinţifico-fantastic la titulatura de ştiinţă: descoperirea în 1995 a "exoplanetelor" (descoperire recompensată recent cu premiul Nobel), adică a acelor planete aflate în afara Sistemului Solar. Pe de altă parte, a fost remarcat un studiu realizat pe extremofile, organisme capabile să trăiască la temperaturi şi niveluri de presiune extreme.

"Dacă ştiţi că există acele lumi potenţial locuibile, cum puteţi să nu vă întrebaţi dacă ele sunt efectiv locuite?", s-a întrebat Jill Tarter.

Instrumentele folosite includ telescoape (optice) şi radiotelescoape, care caută pe boltă cel mai mic semnal, cea mai mică anomalie ce ar atesta existenţa unor forme inteligente de viaţă extraterestră.

De fapt, spune Jill Tarter, "nu ştim cum să găsim acea inteligenţă". În schimb, astronomii caută semne ale tehnologiei, orice semnal nefiresc. "Căutăm dovezi ale existenţei unei tehnologii fabricate de altcineva", a explicat cercetătoarea americană.

Ar putea fi vorba despre un semnal TV sau un semnal radio care să călătorească până la noi, la fel cum călătoresc deja în spaţiu semnalele emise fără întrerupere de către Terra începând din secolul al XX-lea. Astronomii îşi imaginează şi că ar putea să descopere în traiectoria luminoasă a unei planete anumite variaţii, care ar indica prezenţa unor structuri mari, aşa cum sunt staţiile spaţiale.

Microbi sau semnale?

Pe viitor, experţii vor să analizeze, pe baza unei imagini suficient de precise, compoziţia chimică a atmosferei unei planete şi speră să descopere urme ale unor fenomene biologice. Exact la fel cum pe Terra oamenii, gazele emise de vaci şi fotosinteza plantelor au schimbat atmosfera planetei noastre.

"Poate că vom vedea un dezechilibru chimic ce nu ar avea o altă explicaţie. Însă vom avea nevoie de telescoape mari", a spus Jill Tarter.

Au oamenii mai multe şanse de a găsi microbi pe Marte decât viaţă într-o altă galaxie? "Fiecare dintre cele două ipoteze ar putea fi 'mâna câştigătoare'", a răspuns cercetătoarea.

Ea nu se simte niciodată descurajată de faptul că nu a găsit deocamdată nimic. "Oamenii care fac această muncă nu se trezesc de dimineaţă şi îşi spun: 'voi găsi un semnal astăzi!'. Pentru că este cea mai bună metodă de a fi dezamăgit dacă îţi spui asta seara la culcare. Nu, ei se trezesc şi îşi spun că îşi vor îmbunătăţi instrumentele de cercetare".

Dacă ar avea o baghetă magică, Jill Tarter spune că şi-ar dori să finanţeze "o armată de post-doctoranzi" care să preia ştafeta cercetărilor sale. "Este nevoie de finanţări stabile pe termen lung, foarte lung, căci aceasta este o sarcină fără îndoială multigeneraţională".

Dacă am primi un semnal al unei civilizaţii aflate la 100.000 de ani-lumină, la ce ar folosi acest lucru?, au întrebat jurnaliştii de la AFP. Pentru că oamenii nu vor putea să o viziteze sau să comunice cu ea, deoarece un răspuns ar avea nevoie de 100.000 de ani pentru a ajunge la destinaţie, au adăugat ei.

"I-aţi citit pe Shakespeare şi pe grecii din Antichitate? Am învăţat enorm de multe lucruri de la ei, deşi nu putem să le punem întrebări. Ce au scris ei a fost informaţie pură, care s-a propagat înainte în timp. Iată cu ce se aseamănă comunicarea cu o tehnologie îndepărtată", a răspuns Jill Tarter. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii