Arhivele Securității arată că 25% dintre românii care au fugit din țară, între 1969 și 1989, au trecut fraudulos granița, în pofida riscurilor enorme. Cei care eșuau aveau o soartă crudă. Unii au fost împușcați de grăniceri, în timp ce alții au înfundat beciurile Securității.

Securiștii și grănicerii îi vânau pe românii fugari. FOTO: Ziare.com

„Câţi oameni au fugit din România comunistă în perioada 1968-1989?”, este întrebarea la care răspunde într-o postare pe Facebook Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS.

„Din România comunistă puteai să scapi ilegal în două moduri: să fugi în străinătate sau să rămâi în străinătate. A doua variantă numai în cazul în care aveai aprobarea să pleci din România. Numărul oamenilor fugiţi din România, dintr-o statistică a Securităţii, pe care o prezentăm schiţat, este de puţin sub 100.000 de oameni, adică în jur de 97.000. Perioada observată este 1968-1989, aşadar după schimbarea pedepselor din Codul Penal referitoare la trecerea ilegală a frontierei: dacă până în 1968 trecerea ilegală a frontierei sau tentativa de trecere ilegală erau considerate act de trădare şi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, după 1968 au devenit infracţiuni de drept comun. Pentru trecerea sau tentativa de trecere ilegală se aplica pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”, se menționează în această postare.

În ce țări fugeau românii

Din cei 97.000 de fugari, aproape 25.500 au trecut frontiera fraudulos frontiera, potrivit sursei citate.

„Majoritatea, adică în jur de 71.500, au rămas în străinătate folosind diverse prilejuri: vizite la rude, excursii, mic trafic de frontieră, contracte culturale sau economice, manifestări sportive, tratamente medicale etc. „Fugarii” aveau diferite niveluri de şcolarizare şi ocupaţii diferite (la momentul plecării): 38.000 aveau studii elementare, 14.000 şcoala profesională, 26.000 studii medii şi postliceale, 17.000 studii superioare şi aproximativ 2000 fără studii precizate sau fără studii”, mai scrie CNSAS.

Pe criteriul etniei, fugarii erau români (50.400), germani (24.200), maghiari (19.200), evrei (1800), romi (1500) şi alte etnii, de ordinul sutelor (turci, tătari, greci, slovaci, ucraineni etc.)

„Ţările vizate de fugari erau, cu precădere, cele europene, Germania (majoritatea persoanelor alegeau această destinaţie), Austria, Suedia, apoi, în ordinea numărului de persoane, S.U.A., Canada, Israel, Grecia, Turcia”, relevă arhivele fostei Securități.

Câți români făceau parte din rețeaua fostei Securități

Recent, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a prezentat un document despre rețeaua informativă a Securității în anul 1969.

„O întrebare care stârnește ample discuții și controverse în continuare. De la exagerări de tipul „din doi români, unul era turnător la Securitate”, până la negarea eficienței și importanței rețelei informative sau la găsirea de circumstanțe atenuante și scuze pentru fiecare caz ajuns în discuția publică. Putem oferi un răspuns la această întrebare prezentând o statistică de etapă. Conform evidențelor întocmite chiar de către Securitate pentru uz intern, în luna decembrie 1969 rețeaua informativă era alcătuită din 83.410 persoane, dintre care 66.144 acționau în mediul urban, în timp ce 17.266 supravegheau mediul rural.

Din datele oficiale, populația totală a României în anul 1969 era de aproximativ 19.700.000 persoane”, arată CNSAS în postarea pe Facebook.

Din ciferele prezentate de CNSAS reiese că infortmatori erau în număr de 27.629, colaboratori 45.145, rezidenți 2.882, iar gaze casă-7.754.

În intervalul 2005 - 2011, SRI a remis CNSAS, potrivit legislaţiei în vigoare, 1.600.257 de dosare, cu 1.956.366 de volume, care reprezintă peste 18.000 de metri liniari de arhivă.

De asemenea, SRI a transmis în gestiunea CNSAS aproximativ 1.704.000 de fişe de evidenţă din cartoteca Securităţii, precum şi peste 700.000 de înregistrări din baza de date a fostului Centru de Informatică şi Documentare.