Cât poate amâna președintele României emiterea decretului de revocare a șefei DNA?
Curtea Constituțională i-a trasat, miercuri, în mod explicit președintelui sarcina de a emite decretul de revocare a șefei DNA, dar întrebarea este când este obligat Klaus Iohannis să o facă? În primul rând, obligația președintelui curge din momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial cu motivarea aferentă. Fostul președinte CCR, Augustin Zegrean, a explicat că numai din acest moment deciziile devin obligatorii și opozabile tuturor, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă pe G4Media.ro . În mod normal, a mai explicat Zegrean, judecătorii Curții redactează motivarea în 30 de zile.
Problema e că legea fundamentală nu prevede un termen anume de punere în aplicare a deciziei. Articolul 147 din Constituție arată la alineatul 4: ”Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” Din formulare rezultă că președintele Iohannis ar putea temporiza emiterea decretului de demitere. Dacă procedează astfel, PSD poate răspunde în două moduri. Fie Guvernul sesizează din nou Curtea, acuzând un nou conflict constituțional, fie majoritatea PSD-ALDE trece la suspendarea președintelui Iohannis în Parlament pe motiv că nu respectă o decizie a CCR.
Așadar, dacă președintele nu face nimic după decizia CCR, neavând obligația legală de a acționa într-un anumit termen, cine-l poate obliga să emită decretul? Președintele comisiei speciale din parlament, deputatul Florin Iordache, a avansat, joi, două soluții pentru a evita ieșirea din acest potențial blocaj. ”Probabil că în motivarea Curții va fi termenul prevăzut. Dacă nu, vorbim de termenul din Contencios, de 30 de zile”, a explicat Iordache. Prin urmare, fostul ministru al justistiției le sugerează practic judecătorilor CCR că n-ar fi rău să pună și un termen în motivarea deciziei prin care îl obligă pe Klaus Iohannis să o demită pe Kovesi.
Cele 30 de zile la care s-a referit Iordache sunt prevăzute ca termen general în legea contenciosului administrativ. La articolul 2 din legea 554/2004 este definită sintagma ”nesoluționare în termenul legal a unei cereri” în felul următor: ”faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”. Altfel spus, Iordache susține că, deși Constituția nu prevede în mod explicit un termen în care Klaus Iohannis trebuie să pună în aplicare decizia CCR în cazul Kovesi, șeful statului ar fi obligat de legea contenciosului administrativ să-i răspundă cererii de revocare a lui Tudorel Toader în 30 de zile.
Unii au avansat ideea ca președintele Iohannis să emită decretul imediat după publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, dar cu data revocării în 2019 când expiră oricum mandatul șefei DNA. Ar fi tot o încălcare chiar cu rea credință a deciziei Curții.
În concluzie, sunt puține șanse ca președintele Klaus Iohannis să poate amâna emiterea decretului fără a risca o suspendare în Parlament. În acest caz, efectul imediat al suspendării ar fi instalarea lui Călin Popescu Tăriceanu în poziția de președinte interimar până după organizarea referendumului, timp în care poate schimba totul în instituțiile cheie.
Având în vedere importanța cauzei, este de așteptat ca judecătorii CCR să scrie motivarea mai repede decât termenul general de 30 de zile pomenit de Zegrean. Astfel, în maxim o săptămână, președintele Iohannis ar putea fi pus în fața unei decizii.
Odată publicată decizia în Monitorul Oficial, Klaus Iohannis va trebui să emită decretul de revocare sau să anunțe că nu respectă decizia CCR, așa cum a cerut azi explicit liderul PNL Ludiovic Orban. Dacă președintele Iohannis nu respectă decizia Curții riscă, din nou, o suspendare rapidă în Parlament. În cazul emiterii decretului de revocare, șefa DNA are la rândul ei două opțiuni. Să demisioneze înainte de emiterea decretului în caz că președintele se pregătește să-l emită sau să atace decretul în contencios administrativ. Dacă face acest pas, Kovesi poate să ceara apoi în instanță suspendarea decretului și să încerce să convingă instanța că motivele de revocare invocate de ministrul justiției, Tudorel Toader, nu sunt temeinice.
