Toti de afara vad derapajele grave din ultimele luni, dar incearca sa nu transforme in mod oficial Romania intr-un caz. Din acel moment, totul se complica. La Bruxelles, unde am petrecut cateva zile, cu totul altele sunt prioritatile acum: Polonia, Ungaria si, mai nou, Spania. Nimeni nu mai are chef de inca un copil-problema. Odata recunoscuta si verbalizata, problema se cere a fi rezolvata, iar UE s-a dovedit pana acum neputincioasa in cazurile amintite mai sus, scrie Dan Tăpălagă pe  HotNews.ro .

Apoi, oficialii europeni s-au cam saturat pana peste cap de noi. Privesc cu groaza la momentul 2019, cand Romania va prelua presedintia UE, si constata ca vine un esec administrativ. Pregatirile in dosarul presedintiei UE au ramas mult in urma, iar daca nu-si face temele la timp, tara noastra pur si simplu va fi incapabila sa conduca o masinarie birocratica atat de complexa sau se va lasa pilotata de altii mai priceputi.

Avand mainile ocupate deja cu Polonia si Ungaria, confruntata cu miscari secesioniste in interiorul ei, cu ascensiunea extremei drepte si a fortelor anti-europene, cu valurile de migranti, cu un Brexit periculos si cu tendinta de inchidere din spatiul Schengen, UE va avea tendinta sa evite aparitia unor noi crize pe teritoriul ei, necum sa se confrunte deschis cu ele. Apoi, socialistii europeni au pierdut masiv teren dupa infrangerea istorica din Germania, asa ca liderii lor vor avea si mai putina autoritate asupra unuia ca Dragnea. Martin Schultz si Frans Timmermans au pierdut alegerile la ei in tara si oricat il detesta pe liderul PSD nu prea pot niste perdanti sa tina predici unui castigator.

Dragnea si PSD nu pun in pericol doar justitia, ci chestioneaza absolut toate institutiile de checks and balances care compun fragila democratie romaneasca: pe langa justitie si procurori, noua putere se lupta cu ANRE (autoritatea de reglementare in domeniul energiei), cu Consiliul Concurentei, cu Banca Nationala si in general cu orice institutie-cheie din stat pe care nu o controleaza in forta, de la presedintie (chiar inofensiva cum e) pana la servicii secrete. In ce priveste atacurile institutionale si publice la libertatea presei, lucrurile au mers deja prea departe.

Toate acestea s-au intamplat in numai noua luni de la preluarea puterii de catre coalitia PSD-ALDE, iar daca vom merge mai departe pe drumul indicat de Dragnea si Tariceanu, in cativa ani se va schimba din temelii arhitectura statului intr-un mod incompatibil cu valorile UE. Daca adaugam la toate acestea degradarea discursului politic, cu iesiri tot mai dese impotriva “strainilor”, multinationalelor, bancilor sau ambasadorilor, adica tot ce ilustreaza ideea Occidentala, aveti tabloul complet al transformarii rapide a tarii intr-un regim autoritar, nationalist, izolationist si - suplimentar fata de celelalte state iesite din parametrii democratiei - reorganizat dupa reguli de tip mafiot.

Prin urmare, oficialii de la Bruxelles se multumesc deocamdata sa priveasca si sa se roage, cum au facut si cei la Financial Times deunazi, ca Romania sa evite in cele din urma asocierile cu “baietii rai” ai Europei. In tara, aud inca destule voci optimiste, convinse ca UE va interveni daca Romania va trece liniile rosii, ca va fi cumva disciplinata la fel cum s-a intamplat in 2012 cu referendumul impotriva presedintelui de atunci, Traian Basescu. Ma tem ca acele vremuri au cam trecut, paradigma in care functionam azi s-a schimbat radical.

Sunt convins ca UE va taxa mai departe iesirile in decor, dar mult mai rar si, cel mai important, cu infinit mai putina eficienta decat in trecut, date fiind numeroasele probleme care tin azi agenda europeana ocupata. Uitati-va la Polonia. Oricat o ameninta cu suspendarea dreptului de vot in Consiliu, cu taierea fondurilor UE, n-au putut opri, doar temporiza putin, masacrarea legilor justitiei. Uitati-va la Ungaria. Orban le rade europenilor in nas, refuza cotele de migranti, demoleaza zilnic democratia la el in tara, dar asta nu-l impiedica sa se infrupte discretionar din fondurile UE. Si nimeni de la Bruxelles nu i-a gasit leac pana azi.

Credeti ca Dragnea si Tariceanu nu vad toate astea? Va imaginati ca liderul ALDE, care l-a vizitat pe Kaczynski in Polonia pe la inceputul verii, n-a venit acasa convins ca modelul anti-european urmat de tarile de la Visegrad este calea? Vad si stiu la randul lor ca dispun de o marja mult mai larga de actiune, ca pot intinde coarda la maxim ca nu se va rupe chiar atat de usor.

Cat priveste relatia cu Statele Unite, aici nu avem inca semne ca vor tranzactiona interesele lor majore cu interesele personale ale unor lideri romani dispusi sa promita si sa faca orice daca li se garanteaza imunitatea in fata justitiei. Pe scurt, nu cred ca americanii vor inchide ochii la masacrarea justitiei daca Liviu Dragnea si PSD vor livra contractele militare. Dar ce nu stim astazi este ce efect va avea lobby-ul extrem de agresiv derulat de cartelul anti-DNA la Washington.

Nu putem evalua in ce masura vor reusi cumva sa influenteze Congresul, care la randul sau poate schimba discursul la Departamentul de Stat. Pana una alta, de peste Ocean avem o veste buna: Wess Mitchell, un bun cunoscator al Romaniei, a trecut saptamana trecuta de votul Senatului american si o va inlocui in functie pe Victoria Nuland.

Cert este insa ca indiferet de pozitiile oficiale corecte ale administratiei americane (vezi si ultimele iesiri ale ambasadorului Hans Klemm), guvernul Romaniei nu pare intimidat. Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a anuntat astazi ca va trimite legile justitiei la Parlament in ciuda avizului negativ dat de CSM si in ciuda protestelor magistratilor, fiind prezent la un eveniment la care au participat si ambasadorul american, si cel austriac. Deci, cu doi ambasadori occidentali in preajma si cu toate ingrijorarile exprimate public, ministrul justitiei se tine mai departe de misiunea trasata de Dragnea si PSD: preluarea controlului politic asupra sistemului de justitie. Mai relevant decat atat nu se poate. Iar asta vine dupa un lung sir de persiflari si amenintari publice ale liderilor PSD si ALDE la adresa ambasadorului SUA.

In concluzie, nu as mai conta atat de mult pe UE si SUA, desi ajutorul lor s-a dovedit mereu esential, ci as investi mai mult in propria noastra capacitate de a opri raul. Reiau aici apelul din textul lui Dan Turturica intitulat Mesaj intr-o sticla: “Dacă românii nemulțumiți de cum merge țara nu vor găsi o cale să se unească și să forțeze schimbarea vom vorbi și peste 100 de ani de ce ne fac urmașii lui Iliescu, Năstase, Ponta, Antonescu, Dragnea, Tăriceanu și ai complicilor lor. Și nu ne va folosi la nimic, cum nu ne folosește nici azi.”

Pe scurt, in Romania experimentam pe viu sindromul broastei fierte. In iarna, cu OUG 13 au aruncat-o in apa clocotita incercand s-o anihileze, dar broasca a sarit instant inapoi simtind pericolul. Intre timp, au schimbat tactica. Administrat in doze mici, raul se strecoara pe nesimtite. Au marit flacara treptat, astfel ca broasca mai intai s-a relaxat toropita de caldura, apoi a obosit, iar in curand nu va mai avea destula energie pentru a sari afara din apa care in cele din urma o va ucide.