Un expert în securitate și un general explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, până unde merge prietenia sino-rusă și cât de mult ar putea să afecteze România și NATO.

Federația Rusă și China pozează în cele mai bune prietene, iar relația lor stârnește îngrijorare din Washington și până la Kiev, via București. Există însă și voci avizate care susțin că Rusia și China nu sunt atât de apropiate precum vor s-o arate. Recent, directorul CIA, William Burns, şi Richard Moore, şeful MI 6, au semnat împreuna un celebru editorial în Financial Times în care au vorbit inclusiv despre subiectul relațiilor sino-ruse.

În anii '70, celebrul Henry Kissinger, pe atunci consilier al președintelui Richard Nixon, reușea să-l convingă pe acesta să realizeze o apropiere de China, pentru a preveni orice alianță între Beijing și Moscova. De atunci aproape toate administrațiile americane au ținut cont de acest detaliu și au făcut tot ceea ce au putut pentru a preveni o alianță sino-rusă împotriva SUA.

Cum au încercat SUA să prevină o alianță Rusia - China

Anii au trecut, iar americanii au reușit până de curând să prevină o apropiere între China și Federația Rusă. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a schimbat ceva. Timp de mai multe decenii, din anii '70 încoace, Statele Unite au fost mai apropiate de China. Practic, pe toată durata Războiului Rece, mai puțin în anii războaielor din Coreea și Vietnam, Washingtonul și Beijingul au dezvoltat relații amicale.

Odată cu căderea Uniunii Sovietice, Statele Unite și Federația Rusă au avut o perioadă care s-a întins pe un deceniu și jumătate, în care relațiile dintre cele două super puteri au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. În timpul mandatelor lui Gorbaciov și Boris Elțîn, SUA și Rusia s-au apropiat, iar la un moment dat s-a vorbit chiar despre o integrare a Rusiei în NATO. Odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, relațiile dintre cele două state au devenit tot mai încordate, iar totul a culminat cu ruptura din 2022, după izbucnirea războiului din Ucraina, când SUA și Federația Rusă au intrat într-un război prin proxxy, dar și într-un adevărat război rece, direct.

Invadarea Ucrainei de trupele ruse a pus practic administrația Biden într-o situație imposibilă și i-a obligat pe americani să facă o alegere, criticată inclusiv din interior. Odată cu condamnarea Rusiei și a lui Putin, dar mai ales pe măsură ce Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au decis mai multe etape de sancțiuni împotriva Moscovei, au existat voci, inclusiv în SUA, care au criticat alegerea lui Biden, pe care l-au acuzat că a „împins Rusia în brațele Chinei”.

Din acel moment, americanii au asistat neputincioși la o tot mai mare apropiere între Putin și Xi Jinping. Cei doi șefi de stat s-au vizitat reciproc în ultimii ani și și-au făcut declarații pline de curtoazie. Și chiar dacă alianța dintre China și Rusia nu este, cel puțin la nivel declarativ, una declarat militară, există suspiciuni că Beijingul l-ar ajuta în diverse moduri pe Putin să-și țină pe picioare mașinăria de război.

Relații bune, nu indestructibile

Cu toate acestea, există și voci avizate care susțin că Rusia și China nu sunt atât de apropiate precum vor s-o arate. Recent, directorul CIA, William Burns, şi Richard Moore, şeful MI 6 au semnat impreuna un editorial in Financial Times în care au reafirmat sprijinul SUA și al Marii Britanii pentru Ucraina, dar au atins, chiar dacă în plan secundar, și subiectul relațiilor sino-ruse.

Cei doi susțin că relația dintre Rusia și China nu este atât de apropiată precum ar vrea Moscova să pară. Mai departe, relația dintre cele două părți nu ar fi tocmai indestructibilă, la fel cum nici relațiile celor doua state cu Coreea de Nord și mai ales cu Iranul nu ar fi atât de strânse precum există percepția generală.

Iar dacă cei doi lideri de servicii intelligence pot fi într-adevăr suspectați de propagandă și că ar spune ceea ce mulți și-ar dori să audă, mai cu seamă în contextul unui război hibrid feroce declanșat de Rusia împotriva NATO, există totuși suficient de mulți experți în securitate și analiști militari care le susțin afirmațiile.

Printre cei care cred acest lucru se numără și expertul în securitate Veronica Anghel, cercetător la Insitutul Universitar European din Florența, și generalul (r) Dan Grecu , doctor în informații și științe militare, decorat de SUA, NATO și ONU pentru merite deosebite în Irak, Afganistan, Eritreea și Etiopia, actualmente șef al generalilor români. Cei doi explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce relația dintre Rusia și China nu e atât de bună pe cât ar vrea Putin și Xi Jinping să pară și ce implicații au relațiile sino-ruse asupra României și a NATO.

Chinezii profită de pe urma rușilor

„Dacă există o schimbare de regim în Rusia, aceasta aduce un cu totul alt set de probleme. China este o putere în creștere, mult mai puternică în plan economic, politic și militar decât Rusia. În China, Rusia este văzută ca un actor oportunist a cărui agendă este doar parțial în concordanță cu interesele chineze”, spune Veronica Anghel.

Totodată, menționează experta, raportul de putere este în favoarea Chinei, care profită de pe urma nevoilor Federației Ruse. Însă, mai spune Veronica Anghel, cu cât Rusia devine tot mai slăbită, cu atât mai puțin tinde să valoreze în ochii liderilor chinezi. Iar prin slăbirea Rusiei, SUA vizează și crearea unei fisuri între rândul alianței Beijing – Moscova.

„În plus, perspectivele de dezvoltare ale Rusiei sunt slabe, ceea ce afectează potențialul de cooperare concretă cu China. Raportul de putere între cele două țări continuă să se schimbe în favoarea Chinei. Cu cât Rusia este slăbită mai mult de către un Vest unit, cu atât devine mai puțin interesanta pentru China. Asta încearcă SUA să facă”, explică Veronica Anghel.

Totuși, în prezent, China încearcă să obțină cât mai mult din partea aliatului său.

Rusia a ajuns o unealtă în mâinile chinezilor

„Dar principiul de bază pentru menținerea parteneriatului strategic Rusia-China rămâne neschimbat: China consideră Rusia un partener cheie pentru a contrabalansa puterea globală americană. Așadar, cheia rămâne la SUA să reziste izolaționismului și să rămână angajată în a menține conducerea occidentală a ordinii globale și a asigura o înfrângere a Rusiei în războiul său cu Ucraina”, adaugă Veronica Anghel.

De aceeași părere este și generalul Dan Grecu, care spune că Rusia și China s-au apropiat mai degrabă conjunctural, pentru a se sprijini reciproc în fața SUA și pentru a contesta hegemonia Washingtonului.

„Sigur că relațiile dintre cele două țări sunt bune acum, aproape ideale, dar dacă ne uităm în istorie vedem că nu a fost mereu așa. Rusia și China au avut multe reproșuri să-și facă, au fost pe cale să intre în război una cu cealaltă, iar China nu va renunța, probabil, la visul de a recupera în timp măcar o parte a Siberiei, teritoriu pe care ei îl consideră a fi a lor. Însă China are o politică pragmatică, în care face orice compromis este necesar pentru a-și atinge scopul, iar apropierea de Rusia e parte a acestei politici. Chinezii își calculează în cele mai mici detalii beneficiile, iar politica lor e pe termen lung, decenii sau chiar peste un secol, atunci când urmăresc obiective pe care le consideră importante. În același timp, dacă i se oferă ocazia, China poate fi oportunistă și să profite de ceea ce i se oferă”, spune generalul.

În ce privește România, la fel ca toate statele NATO, Bucureștiul ar fi avantajat de o slăbire a Rusiei, care să ducă la final la destrămarea alianței dintre Moscova și Beijing sau cel puțin la o dezangajare a Chinei.

Ce are de făcut România

România nu este amenințată direct de alianța sino-rusă, însă este afectată de războiul hibrid declanșat de la Moscova. În schimb, relațiile cu China sunt normale sau cvasi normale, cu un plus în ce privește partea comercială. Cu toate acestea, nu trebuie uitat nicio clipă că România face parte din altă alianță.

„Cu China nu am avut niciodată probleme, ba chiar ne-au ajutat în anii '60, când se pare că rușii voiau să invadeze România. Dar e nevoie de multă atenție în astfel de relații. România trebuie să fie fidelă alianței din care face parte și să-și urmărească propriile interese, așa cum fac absolut toate țările”, spune generalul Grecu.

În ce privește apărarea României, apartenența la NATO garantează securitatea țării, spune generalul.

„Facem parte din cea mai puternică alianță la nivel mondial, suntem în siguranță. Rusia nu va ataca niciodată România sau altă țară NATO, cred eu. Nu va ataca pentru că e conștientă că în orice război cu NATO va pierde”, adaugă generalul Grecu.

Cu toate acestea, România trebuie să țină cont de faptul că înainte de a pretinde sprijinul aliaților, a promis că va deveni ea însăși o furnizoare de securitate în zonă. Asta înseamnă, spune generalul, că România va trebui să-și întărească propria armată și industria de război.

„Nu facem asta pentru că va fi război, ci pentru a ne asigura că nu va exista niciodată un război. Vorbim de descurajare, de principiile descurajării. Suntem parte a celei mai puternice alianțe la nivel mondial, dar în această alianță avem și noi datoria, așa cum avem datoria și față de propria țară, să avem propria armată bine pregătită, bine dotată, care să poată colabora cu aliații. Și să nu uităm că trebuie nu doar să așteptăm să fim ajutați, ci să fim capabili la rândul nostru să furnizăm securitate, nu doar să fim beneficiari. Dar trebuie reținută ideea, nu suntem și nu vom fi niciodată singuri, suntem parte a NATO, ceea ce ne garantează securitatea”, mai afirmă generalul.

Și Veronica Anghel insistă asupra importanței alianței din care face parte România. Atâta timp cât vom fi parte a NATO, vom fi într-o situație privilegiată.

„România nu își poate asigura propria apărare și securitate într-o confruntare cu Rusia sau China. Și nici nu ar trebui să se gândească la asta, pentru că, din fericire, nu trebuie. România face parte din NATO, cea mai puternică alianță politică și militară la nivel global. Așadar, este în interesul țării să investească în apărarea colectivă a flancului Estic al NATO în primul rând, ceea ce deja face, și să investească în rezistența Ucrainei și în independența Moldovei”, adaugă experta.

România mai trebuie doar să investească în propria industrie de apărare, iar în plan extern să urmeze aceeași politică externă, urmându-și interesele sale și ale aliaților.

„Apoi, România trebuie să-și consolideze industria de apărare, să își construiască o politică externă concentrată pe întărirea Uniunii Europe și a planurilor UE de consolidare a unei Politici de apărare Europeană comună și extindere către Est”, mai afirmă ea.

Totuși, România mai are de lucru pentru a elimina anumite vulnerabilități. Astfel, România trebuie să evite crearea unor dependențe față de companiile chineze.

„În ceea ce privește China, este important ca România să monitorizeze activ pătrunderea companiilor chineze în domenii strategice și să evite crearea oricăror dependențe de furnizorii sau firmele chineze. China este interesată să intre în orice parte a lanțului de aprovizionare al UE, iar România este o țară atractivă prin vulnerabilitățile sale”, încheie Veronica Anghel.