Toată lumea este alarmată în acest moment în legătură cu rapoartele conform cărora Rusia dezvoltă o nouă armă anti-satelit (ASAT) pentru a fi trimisă în spațiu. O analiză a publicației britanice The Telegraph arată cât de devastatoare poate fi o astfel de armă.

În 1962, scrie The Telegraph , SUA a efectuat cel mai mare test nuclear în spațiu. Efectele au fost mult mai devastatoare decât și-a imaginat Pentagonul și au dus la semnarea unui tratat care interzicea amplasarea armelor nucleare în spațiu.

Ce s-a întâmplat cu testul Starfish Prime al SUA

În testul numit Starfish Prime, o armă nucleară de 1,4 megatone a fost detonată la 400 de kilometri deasupra suprafeței Pământului, în dreptul Oceanului Pacific.

Într-o clipă, un puls electromagnetic - o rafală scurtă de energie - a scos din funcțiune sute de becuri în Hawaii, la aproape peste 1.500 de kilometri distanță.

În câteva minute, explozia a creat o minge de foc și o auroră roșie strălucitoare vizibilă clar de observatori la sute de kilometri sub ea.

În mod neașteptat, electronii eliberați în timpul exploziei nucleare s-au blocat în câmpul magnetic al Pământului, formând centuri de radiații care au persistat timp de câteva luni după detonare. Pe măsură ce călătoreau în jurul planetei, radiațiile au distrus sau au deteriorat o treime din sateliții aflați pe orbită joasă la momentul respectiv, inclusiv unii care se aflau de cealaltă parte a Pământului.

Printre cei afectați s-a numărat primul satelit orbital al Marii Britanii, Ariel One.

În timp ce cei din interior, familiarizați cu informațiile clasificate cu privire la o nouă armă anti-satelit (ASAT), afirmă că sistemul de armament este încă în curs de dezvoltare și nu a fost amplasat încă pe orbită, se spune că include un component nuclear.

Ce fel de armă trimite Rusia în spațiu

Natura precisă a acestui component nuclear rămâne nesigură. Două teorii sugerează că Rusia dezvoltă fie o capacitate ASAT cu arme nucleare, fie o capacitate ASAT cu propulsie nucleară .

Perspectiva unei arme nucleare anti-satelit ridică întrebări cu privire la faptul că ar putea fi utilizată din punct de vedere militar. Rusia a demonstrat în trecut capacitatea sa de a efectua atacuri convenționale împotriva sateliților. În noiembrie 2021, Moscova a fost condamnată pentru efectuarea unui test ASAT convențional care a produs atât de multe rămășițe spațiale încât a constituit o amenințare pentru Stația Spațială Internațională.

În teorie, detonarea unei arme nucleare în spațiu ar putea oferi avantajul dezactivării rapide a unei părți mari a sateliților adversarului printr-o singur lovitură hotărâtoare. Acest lucru se datorează faptului că impulsul electromagnetic (EMP) produs ca efect secundar al unei detonări nucleare poate dezactiva permanent echipamentele electrice și electronice pe o suprafață vastă, mai ales dacă dispozitivul nuclear este detonat la o altitudine mare.

Chiar dacă este posibil ca sateliții să fie întăriți pentru a rezista bombardamentului de particule încărcate eliberate în timpul detonării nucleare la înălțime mare, doar o parte relativ mică din sateliții de calitate militară aflați în prezent în orbită au astfel de facilități.

Cea mai mare parte a sateliților comerciali din orbita joasă a Pământului, esențiali pentru activitățile economice, includ electronice standard în încărcăturile lor care îi fac vulnerabili la aceste atacuri, ceea ce înseamnă că statele occidentale sunt vulnerabile la astfel de atacuri.

A doua opțiune, amplasarea unei arme ASAT alimentate nuclear care utilizează laseri sau fascicule de particule pentru a-și distruge țintele, ar putea evita unele dintre riscurile asociate. Această abordare ar putea permite Rusiei să amenințe constelații mai mari de micro-sateliți, cum ar fi cele care alcătuiesc sistemul de internet Starlink al lui Elon Musk , fără a genera resturi spațiale și radiații excesive și să evite efectele potențial dăunătoare ale unei detonări nucleare.

Armele nucleare spațiale sunt cercetate de pe vremea Uniunii Sovietice

Uniunea Sovietică și apoi Rusia sunt cunoscute pentru că au lucrat la „remorchere spațiale” alimentate nuclear care ar putea, teoretic, să fie echipate cu capacități de război electronic, inclusiv arme cu energie electromagnetică care ar putea fi eficiente împotriva sateliților.

Cu toate acestea, rămâne nesigur dacă Rusia a avut capacitatea de a investi într-o astfel de tehnologie după doi ani de război terestru de mare intensitate în Ucraina și un regim strict de sancțiuni care continuă să submineze baza sa tehnologică.

Aceasta implică faptul că, în timp ce Rusia ar putea avea potențialul de a desfășura în viitorul nu foarte îndepărtat o încărcătură nucleară în spațiu, desfășurarea unui sistem de arme electromagnetice cu propulsie nucleară sofisticat în spațiu va fi mult mai dificil de realizat.

Indiferent de acest lucru, dacă un sistem de armament activ ar fi desfășurat în spațiu, ar reprezenta o escaladare majoră și o încălcare clară a Tratatului privind spațiul cosmic din 1967, la care Rusia este semnatară.

Este evidentă, de asemenea, voința continuă a Rusiei de a perturba și destabiliza mediul politic în căutarea unor avantaje. Cu o armă ASAT bazată în spațiu și potențial nuclear, Moscova ar avea opțiunea de a lansa un atac devastator asupra NATO în orice moment - un instrument semnificativ de presiune care ar putea împiedica blocul să reacționeze hotărât împotriva unui atac terestru asupra unui membru al alianței.

Indiferent dacă este sau nu realist, acest lucru ar putea fi amenințarea pe care Vladimir Putin speră să o aducă asupra Occidentului.