Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce urmări va avea în războiul din Ucraina decizia SUA de a furniza mine antipersonal nepersistente Kievului, la scurt timp după ce dăduseră undă verde pentru utilizarea ATACMS.

Ucraina speră încă într-un miracol și visează cu ochii deschiși că îi va alunga pe invadatorii ruși care au ocupat ilegal un sfert din teritoriul acestei țări. Ultimele decizii ale Washingtonului, care le-a dat pe 19 noiembrie undă verde ucrainenilor să folosească rachetele americane cu rază lungă, ATACMS, iar o zi mai târziu a anunțat că le va furniza „mine antipersonal nepersistente” (echipate cu un dispozitiv de autodistrugere sau de autodezactivare ), au fost primite cu bucurie la Kiev.

Totul într-un moment în care ucrainenii sunt din ce în ce mai dornici să negocieze cu Federația Rusă, așa cum relevă un sondaj de opinie realizat de Institutul Gallup și citat de portalul ucrainean Ukrainska Pravda . Chiar dacă doar 38% dintre ucraineni mai susțin că țara lor trebuie să lupte până la capăt, iar mai mult de jumătate dintre ucraineni doresc încheierea rapidă a războiului prin negocieri, miza o reprezintă stoparea invadatorilor.

Ucrainenii au învățat de la ruși

Generalul (r) Alexandru Grumaz , ofițer format în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Harvard, a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de importantă este ultima decizie a SUA și în ce măsură ar putea să influențeze desfășurarea războiului faptul că americanii vor livra Ucrainei „mine antipersonal nepersistente”. Analiza sa pornește chiar de la exemplul rușilor, care au creat în 2022 așa-numita linie Surovikin, care nu a putut fi străpunsă de armata ucraineană în contraofensiva ce a urmat, dovedindu-se inexpugnabilă.

Linia de apărare Surovikin are mai multe componente. Potrivit experților, e vorba despre un șanț antitanc foarte mare care nu poate fi traversat de vehicule blindate și care reprezintă un prim obstacol aproape imposibil de depășit. Apoi, rușii au adăugat acolo o linie de așa-numiți „dinți de dragon”. Este vorba de mai multe din piramide de beton dispuse pe mai multe rânduri, care reprezintă o altă piedică.

Între acestea au fost plasate bariere explozive pentru mine, care au făcut de asemenea pagube uriașe ucrainenilor. După aceste două prime obstacole aproape imposibil de depășit, rușii au săpat o linie de tranșee și șanțuri unde așteptau trupe bine pregătite și care contraatacau la un semnal. Tranșeele au fost echipate cu poziții pentru diferite arme, de la mitraliere grele, sisteme de rachete antitanc și lansatoare automate de grenade, în timp ce câmpurile din apropiere au fost practic umplute cu mine antitanc, dar și mine simple, destinate să oprească trupele de infanterie.

Impresionați de succesul dușmanului, ucrainenii au intenționat să contruiască o replică la această linie, însă nu au reușit până acum, deși au cheltuit sume exorbitante și multă energie. Practic, armata ucraineană a început să construiască o linie de apărare care s-a vrut similară, este vorba despre un sistem de fortificaţii de-a lungul liniei frontului. Totuși, spre deosebire de linia Surovikin, linia defensivă ucraineană s-a dovedit mult mai fragilă, iar faptul că a fost depășită relativ lejer de ruși a dat naștere la numeroase controverse, inclusiv în Ucraina. Așa s-a ajuns în situația ca anumite voci să acuze că din cauza corupției și a unor decizii greșite la nivel de vârf în armata ucraineană, nu s-au respectat toate recomandările făcute de consilierii occidentali care au ajutat la construirea sistemului de fortificații.

În ceasul al 12-lea, minele antipersonal americane i-ar putea ajuta pe ucraineni să întărească măcar următoarele linii defensive, unde trupele ucrainene s-ar putea adăposti, în cazul unei retrageri tactice, pentru a mai atenua din presiunea invadatorilor.

„Este clar că această aprobare le va da posibilitatea ucrainenilor de a-și dezvolta un aliniament de tipul Surovikin pe partea care le corespunde din flancul estic al operațiunilor militare în estul Ucrainei. Sigur, sinceri să fim este la fel de clar că acest lucru nu va ajuta la recuperarea teritoriilor deja pierdute, adică la realizarea obiectivului major al Kievului. Practic, aceste mine vor opri, în scenariul ideal, sau cel puțin vor încetini înaintarea trupelor ruse în teritoriile care aparțin Ucrainei. Este o măsură disperată, sperăm și eficientă, care i-ar putea ajuta pe ucraineni”, a spus generalul.

În opinia sa, situația de pe front este în acest moment dramatică. Federația Rusă are o superioritate zdrobitoare, chiar dacă ucrainenii au primit ATACMS, iar în curând vor primi și minele care ar trebui să ajute la întărirea defensivei.

Tăvălugul rușilor poate fi măcar încetinit

„Este într-adevăr teribil de greu să oprești tăvălugul acesta rusesc. Și nu doar pentru ucraineni, pentru orice armată ar fi greu. Semnalele sunt că rușii, care au și o superioritate numerică importantă, nu mai țin cont de proprii militari, îi aruncă în lupte și chiar nu mai contează pentru ei dacă acești oameni supraviețuiesc sau nu. Miza lor, a rușilor, este să ocupe cu orice preț teritorii”, explică generalul Grumaz.

Chiar dacă rușii nu au spart încă frontul din est, pare o chestiune de timp până când o vor face, iar o cucerirea orașului Pokrovsk ar însemna un dezastru pentru ucraineni.

„În acest moment, frontul nu e spart, ucrainenii rezistă cu disperare, dar în anumite locuri, în anumite zone, rușii au trecut de acest baraj defensiv și au ocupat noi teritorii. Au apărut, altfel spus, niște fisuri în front, deocamdată mici, dar pe care rușii caută să le mărească, astfel încât frontul să se prăbușească”, mai spune el.

În acest moment, susține generalul Alexandru Grumaz, nu este clar cât timp vor mai reuși ucrainenii să reziste. „E foarte greu de anticipat ce se va întâmpla. Ucranienii vor rezista până la un anumit punct în care nici ei, nici forța pe care o au disponibilă nu va reuși să salveze teritoriile respective. Dar, cel puțin deocamdată, vor mai rezista, putem spera că vor mai rezista”, afirmă generalul.

O decizie venită târziu

În opinia sa, decizia Statelor Unite ale Americii a venit puțin cam târziu. Dacă Washingtonul le-ar fi dat mai devreme undă verde ucrainenilor la folosirea ATACMS și a minelor, rușii ar fi putut fi dacă nu stopați, măcar încetiniți.

„Au acum permisiunea de a folosi arme, rachete balistice și mine antipersonal, dar acest acord a venit destul de târziu. Evident, chiar dacă acest acord ar fi venit mai devreme, ucrainenii nu ar fi avut cum să-și recuerească teritoriile pierdute, asta e clar. Dar măcar încetineau înaintarea rușilor și le provocau anumite pierderi”, mai spune generalul Grumaz.

Avansul important din ultimele luni al rușilora fost deschis și de faptul că Moscova a decis să utilizeze arme importante din arsenalul său militar convențional. Astfel, pe lângă superioritatea numerică, rușii au avut alte câteva argumente care s-au dovedit dacă nu decisive, extrem de importante.

„Bombele termobarice ale rușilor, alături de folosire pe drone și de dronele momeală au creat pagube uriașe și i-au silit pe ucraineni să dea înapoi în mai multe locuri. Aici aș sublinia un lucru. Deși doar 6% din aceste drone ale rușilor au lovit obiectivele pe care și le-au propus, efectul lor a fost distrugător. Bombele termobarice sunt cumplite. Aș remarca însă apărarea antiaeriană a Ucrainei, care a fost foarte bine pregătită și a limitat mult dezastrul”, explică generalul.

A contat enorm faptul că ucrainenii au primit tehnică militară din partea aliaților, în special sisteme antiaeriene eficiente care au făcut ca rachetele și dronele rușilor să rateze mai multe ținte. România a fost printre statele care a donat un sistem Patriot, aducându-și o contribuție importantă.

Cine e generalul Grumaz

Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Fost consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații. Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președinte al Centrului de Analiză și Studii de Securitate.