Dacă a fost o rachetă lansată de Rusia cea care a lovit marţi un sat polonez, omorând două persoane, ar fi pentru prima dată când o armă rusească a căzut pe teritoriul NATO, scrie jurnalistul The Guardian Julian Borger. Uniunea Sovietică şi SUA au reuşit să treacă prin tot Războiul Rece fără să facă o astfel de greşeală, pentru că Washingtonul şi Moscova erau foarte conştiente de riscurile de a intra în război dintr-o eroare sau din cauza unor calcule greşite.

Resturi de rachete rusești au căzut într-un sat de graniță din Polonia FOTO Arhivă

Rusia lui Vladimir Putin este o putere nucleară mult mai puţin previzibilă decât Uniunea Sovietică, ridicând pericolul la cel mai înalt nivel de la criza rachetelor din Cuba, după cum sublinia Joe Biden. Intervenţia lui Putin în Siria a dus, în noiembrie 2015, la doborârea unui avion de luptă rusesc de către un avion de vânătoare turc, deasupra graniţei turco-siriene, dar incidentul a fost bine administrat şi calmat în cele din urmă.

În mod similar, este puţin probabil ca incidentul de marţi din Polonia să ducă la o confruntare directă NATO - Rusia. Articolul 5 nu poate fi invocat de un singur stat membru, spune fostul ambasador al SUA la NATO, Ivo Daalder, reamintind că este nevoie de consensul aliaţilor. Singura dată când a fost invocat de membrii NATO a fost după atacurile de la 11 septembrie 2001, ceea ce a dus la asigurarea de către aliaţi a unor patrule radar aeriene deasupra SUA şi la intensificarea patrulelor navale în Mediterana.

Guvernul polonez a declarat că încă investighează cărei țări îi aparțin rachetele ce au căzut pe teritoriul său, în timp ce biroul președintelui Andrzej Duda a transmis că ia în considerare posibilitatea de a invoca articolul 4 din tratatul fondator al NATO, care permite unei țări membre să solicite consultări urgente ale Consiliului Nord-Atlantic „ori de câte ori, în opinia uneia dintre ele, integritatea teritorială, independența politică sau securitatea oricăreia dintre părți este amenințată". Duda a vorbit cu Biden, cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenskiy, marți seara.

Varșovia nu a menționat articolul 5 din tratat, care prevede că un atac armat asupra unui membru este un atac asupra tuturor și care ar fi cel mai probabil mecanismul de escaladare spre un război între NATO și Rusia.

Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că rachetele care au trecut graniţa poloneză erau într-adevăr ruseşti, şi nu interceptoare antirachetă ucrainene, nu ar fi vorba de un „atac armat” prevăzut în Articolul 5, arată William Alberque, director de strategie, tehnologie şi control al armelor la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice. „Atacul armat deliberat este un lucru real. Două rachete de croazieră sau balistice lansate greşit nu reprezintă aşa ceva”, spune el.

Până în prezent, consensul general al NATO a fost că escaladarea rusă ar duce la o intensificare a livrărilor de arme către Ucraina, iar acest lucru - mai degrabă decât orice formă de implicare directă a NATO - ar servi drept factor de descurajare a imprudenței rusești.

Răspunsul probabil al NATO

Acesta este cel mai probabil răspuns de data aceasta și va exista o dezbatere în cadrul NATO cu privire la faptul dacă acest lucru justifică o intensificare a tipului de asistență militară oferită Ucrainei. Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a susținut că acest lucru justifică furnizarea de avioane de luptă F-15 și F-16.

Incidentul de la granița poloneză a determinat reluarea apelurilor la stabilirea unei zone de interdicție aeriană deasupra vestului Ucrainei, impusă de apărarea aeriană a NATO, în special din partea oficialilor statelor baltice. Susținătorii unei astfel de măsuri au motivat că riscurile ca un astfel de pas să declanșeze un război total sunt mult mai mici în acest moment decât la începutul invaziei la scară largă, deoarece forțele rusești sunt în prezent limitate la estul și sudul îndepărtat al țării. Cu toate acestea, ar exista o rezistență considerabilă la o astfel de extindere a rolului NATO din partea SUA și a altor aliați ai NATO.

Chiar dacă este probabil ca acest incident să fie stăpânit, nu înseamnă că riscurile unei ciocniri NATO-Rusia din cauza unei erori de calcul nu sunt reale. Kievul este nerăbdător să conecteze cât mai strâns posibil NATO de lupta în vederea restabilirii suveranității și integrității teritoriale a țării. Zelenski a declarat marți că rachetele au fost „o lovitură împotriva securității noastre colective" și o „escaladare foarte gravă".

Între timp, pe măsură ce dezastrul militar rus din Ucraina se agravează odată cu pierderea Hersonului și a teritoriilor din jur, Putin devine din ce în ce mai disperat, iar șoimii care domină discursul televiziunilor din Rusia tânjesc după o confruntare pentru a raționaliza umilința de a pierde un război în fața Ucrainei.

În timp ce Ministerul Apărării de la Moscova a susţinut că nu are nicio legătură cu rachetele, Margarita Simonian, şefa canalului de propagandă Russia Today, a jubilat gândindu-se la implicaţiile unui atac rusesc. „Dacă aceasta nu este o provocare deliberată, atunci există o veste bună aici. O ţară NATO este atât de prost apărată, încât oricine o poate lovi accidental cu orice şi NATO nici măcar nu va şti cine a lovit-o, cu ce şi de ce”, a scris pe Twitter propagandista Kremlinului.