Părinții și elevii nu sunt cu totul împotriva testărilor în școli pentru depistarea consumului de substanțe psihoactive, așa cum a propus ministrul de Interne, Cătălin Predoiu. Experții în prevenirea și tratamentul dependențelor susțin însă că aceasta nu este o soluție care va rezolva problema consumului de droguri în România.

Problema traficului și consumului de droguri în școli s-a impus, în sfârșit, agendei publice, deși nu este una nouă. Declanșatorul pare să fi fost tragedia de la 2 Mai, în care un tânăr de 19 ani și băut, și drogat a omorât cu bolidul pe care îl conducea doi studenți și a rănit alți trei tineri. Autoritățile vorbesc acum despre testarea antidrog în instituțiile școlare, măsură susținută parțial de părinți și de reprezentanții elevilor, dar considerată ca lipsită de eficacitate și eficiență de unii specialiști.

Testări și controale inopinate

Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, spune că n-ar fi rău ca această testare să intre în școli, dar cu anumite condiții. „Suntem de acord cu testarea antidrog în școli, dar nu în masă. Ci la nivelul acelor copii care au semnele specifice, astfel încât să le fie sunată familia și informată. Ceea ce este în regulă. Ar fi mai grav dacă nu s-ar acționa, iar familia nu ar avea cunoștință că propriul copil este consumator de substanțe interzise. Nu vorbesc de teste de sânge, ci de teste noninvazive“, a declarat Cristache.

Ba mai mult, reprezentantul părinților este de acord să se meargă mai departe cu niște controale inopinate, mai ales la nivel de liceu: „Astfel încât să se știe că poți fi depistat. Dar, este adevărat, că este nevoie de o campanie de conștientizare, astfel încât să oprești acest consum de substanțe, conștient fiindcă-ți distrugi viața prin acest consum“. Testarea ar trebui făcută în cabinetele medicale școlare, doar că majoritatea școlilor nu au nici cabinete, nici medici, nici psihologi, iar asta e o mare problemă.

În opinia Mirunei Croitoru, președinta Consiliului Național al Elevilor, accentul discuției ar trebui pus pe prevenție și pe conștientizare a riscurilor care apar în urma consumului de droguri: „Astfel încât toți elevii să știe cauzele, efectele și consecințele“. Reprezentanta elevilor admite posibilitatea testării acelor elevi, la sesizarea pertinentă a colegilor sau a profesorilor, cu păstrarea confidențialității astfel încât elevul să nu fie victima hărțuirii. „Cea mai importantă măsură pentru a preveni consumul de droguri în rândul tinerilor ar fi discuțiile deschise purtate la școală pe această temă cu reprezentanți ai Agenției Naționale Antidrog, care să acopere toate aspectele necesare, începând de la cauze până la efectele pe termen lung ale consumului de droguri. A trecut vremea când acest subiect era unul tabu, fiind necesară abordarea lui în școli, încă din gimnaziu“, adaugă Croitoru.

Ce spun specialiștii

Dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru și consilier al ministrului Sănătății, are o părere mai puțin populară în privința testării antidrog în școli : „Nu putem transforma școlile în filtre la granița dintre normalitate și patologic. E un motiv pentru care oamenii sunt tratați în clinici, ambulatorii, dispensare, spitale, dar când merg la școală, merg la școală. Evident, spaima multor oameni este că școlile noastre nu mai sunt sigure, acolo se întâmplă distribuția de vecinătate, micul trafic de substanțe de uz recreațional, drept urmare, să intervii în fenomenul acesta așa, cupează cumva libertatea de care se bucură dealerii. Dar, judecata asta e un pic puerilă. Și asta pentru că majoritatea consumatorilor – indiferent de vârstă – au cea ce se numește adaptabilitate“, explică medicul psihiatru.

În elaborarea de politici de sănătate sau care țin de siguranța anumitor zone din societate trebuie din start să-ți pui problema ce cauți să obții printr-un astfel de demers. „O să obții zone protejate de consum în școli? Da. Fără doar și poate. Dar, dacă mergi puțin mai în adânc, după această logică, după ce vom rezolva școlile prin testare, vom începe să testăm la intrarea în parcuri? Sau la locurile de joacă? La intrarea în sălile de sport? La intrarea în hoteluri? Peste tot? Adevărul e că testarea în sine nu aduce nicio informație. Din păcate. Problema nu este că testând în școli vom speria copiii și nu vor mai veni la școală, ci că vom irosi un glonț foarte scump pe o țeavă foarte scurtă. Nicăieri în lume – cu excepția regimurilor autoritare – instrumentul medical nu este folosit punitiv“, atrage atenția medicul.

Instrumentul medical este folosit exploratoriu. „Testarea nu este pedeapsă, ci un procedeu medical prin care obținem date. De ce ne interesează să obținem date? Pentru că vrem, în baza acelor date, să elaborăm politici de sănătate. Testarea în sine nu este o politică de sănătate“, mai spune medicul.

Alternativa la testare

Împotriva consumului trebuie luptat în primul rând cu o politică coerentă în ceea ce privește prevenția traficului de stupefiante, mai spune medicul psihiatru: „Aceasta este o politică ce ține mai degrabă de siguranță națională și de acțiuni specifice procurori/poliție din zona narco“.

Nu trebuie uitat, mai spune el, nici că majoritatea consumatorilor sunt episodici, consumă mai ales la vârste tinere, mai ales în grup, și consumă sub presiunea grupului: „Nu este o curiozitate individuală“.

Expertul aduce în discuție o posibilă soluție eficientă de control al fenomenului aplicată de autoritățile canadiene la Toronto, în urmă cu 15 ani. Acestea au verificat zonele fierbinți din oraș, cunoscute pentru consum și unde se produceau cele mai multe incidente, au testat și au arestat persoanele intoxicate, depistate în urma testărilor medico-legale. „Și, prin comparație, aș fi mers pe strategia asta de tip hot-spot acolo unde se depășește un barem de relevanță, dar cu servicii integrate. Este de notorietate că utilizatorii de substanțe – cei dependenți – au ori acces mai greu, ori frecvent și costisitor, ori toate, la servicii de sănătate. Și că, în general, au o stare de sănătate mai fragilă. Și atunci, ai nevoie să introduci centre specializate în spitale generale care să se ocupe de problematica specifică a consumatorului, în loc să le cantonezi doar în spitalele de psihiatrie sau în marile spitale de urgență. Ai nevoie să faci de fiecare dată o consiliere consumatorului referitor la conduita lui în privința substanțelor. Pentru că unii se intoxică accidental, poate că sunt la început. Singurul loc unde poți să introduci plenar testare este la nivel de cabinete de medicină de familie, policlinici de specialitate, centre de permanență, staționare de zi la nivelul spitalelor. Întărește sistemul de sănătate. Astea sunt politici de sănătate. Nu facem sănătate în școli decât țintit, pe campanii de creștere a conștiinței. Nu instalând filtre“, este categoric Diaconu.

Că ne place sau nu, într-o țară democratică, mai spune acesta, în continuare ai „dreptul“ de a folosi substanțe ilegale și de a suporta consecințele. „Nu e compatibil cu democrația să incriminezi drepturi, ci doar fapte. Noi asistăm acum la migrația fenomenului de redistribuție și consum la persoane din ce în ce mai mici ca vârstă pentru simplul fapt că s-au înăsprit pedepsele. Și atunci, inclusiv traficanții sunt la vârste din ce în ce mai mici pentru că și dacă sunt prinși, ei scapă legilor, vizavi de competență și responsabilitate penală“, atrage atenția medicul.

Cum a apărut ideea testării în școli

Reamintim că, în weekend, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a spus că este analizată posibilitatea testării antidrog a elevilor de către personal medical, în şcoli, în cazul în care „manifestă vizibil comportament caracteristic consumului de droguri“. La rândul lui, premierul Marcel Ciolacu a avansat ideea de a oferi părinţilor posibilitatea de a-şi testa copiii minori, în ceea ce priveşte consumul de droguri, prin intermediul medicilor de familie, iar costul analizelor să fie suportat de către stat. El a făcut aceste declarații sâmbătă, întrebat despre propunerea testării antidrog a elevilor.

„Haideţi să vedem toate soluţiile de la specialişti. Cred că ar trebui să creăm un cadru legal unde părinţii să poată solicita autorităţilor, medicilor de familie, o eventuală testare a minorului şi statul să acopere aceste cheltuieli. Eu cred că ar fi o abordare corectă. Dacă eu, părinte, sunt îngrijorat, nu am de unde să ştiu dacă copilul meu se droghează sau nu, şi atunci apelez la pârghiile create de către statul român“, a spus Marcel Ciolacu.