Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.

Ceaușescu în 1985 la întâlnirea cu Gorbaciov FOTO Adevărul

Nicolae Ceaușescu a murit pe 25 decembrie 1989 în fața plutonului de execuție. Surse occidentale dau de înțeles că. oricum, ultimul dictator al României nu ar mai fi avut multe zile de trăit. Acesta suferea de mai multe afecțiuni, dintre care două mai importante, și care i-ar fi pus viața în pericol. Există și o boală ținută la secret, despre care nici astăzi nu se știe cu exactitate.

Ceaușescu aproape de moarte, Elena îi refuza tratamentul

Una dintre bolile cunoscute ale lui Nicolae Ceaușescu a fost diabetul zaharat. Fostul lider comunist s-a îmbolnăvit prin 1977. Deși era o boală serioasă și se preta tratamentul insulinic, mulți ani, Ceaușescu a refuzat. Evident, la sfaturile Elenei Ceaușescu care se temea ca soțul să nu devină dependent. Îl dădea exemplu pe Andrușă Ceaușescu, fratele dictatorului, care făcea de ani buni insulină. Exista se pare o predispoziție în familie, activată de stilul de viață a lui Ceaușescu, în principal de sedentarism. În lipsa insulinei, Ceaușescu ținea diabetul sub control cu ceaiuri din plante, medicamente și un regim alimentar. Consuma carne doar sâmbăta și duminica iar în restul săptămânii, la micul dejun de exemplu, ouă fierte, brânză și fără cafele. Meniul era completat cu ciorbe din verdețuri. Singurele dulciuri era îndulcite cu sirop de arțar.

De altfel, Ceaușescu ajunsese proverbial în rândul șefilor de stat , din cauza regimului strict, că venea în vizite cu mâncarea de acasă. De alimentația lui Ceușescu ca și de tratamentul pentru diabet se ocupa profesorul universitar Iulian Mincu, cel care fondase și Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. dr. N. Paulescu”. Era de altfel cel mai bun specialist în domeniu, la aceea vreme. Chiar și așa, odată cu vârsta și agravarea bolii, Ceaușescu a fost la un pas de moarte în aprilie 1989. Acesta a avut o precomă hipermosmolară, cu valori alarmante ale glicemiei, de trei ori mai mari decât normalul. O comisie de medici s-a întrunit pentru a rezolva situația. Abia după ce Elena Ceaușescu a fost convinsă de necesitatea insulinei pentru-i a-i salva viața liderului comunist, acesta a început tratamentul. Inițial cu doze de șoc intravenoase și apoi pe parcurs ce glicemia s-a reglat cu tratament obișnuit pentru diabeticii insulino-dependenți. Din cauza diabetului scăpat de sub control Ceaușescu ar fi început să aibă și complicații. Mai ales că trecuse de 70 de ani.

„Posomorât, frământat, bâlbâit”

Boala care se presupune că-i scurta tot mai mult zilele lui Ceaușescu a fost însă cancerul de prostată. În anul 1985, președintele american Ronald Reagan, era informat printr-un raport al colonelului CIA, George Kolt, că Nicolae Ceaușescu trebuia să fie operat de cancer de prostată. De altfel și publicații americane precum Washington Post estimau că Ceaușescu nu mai avea mult de trăit, cel mult până în vara lui 1986. În orice caz, starea de sănătate a dictatorului român, interesa la nivel internațional. Mai ales că se preconizau consecințe sociale și politice. Rapoartele americane, indicau faptul că o răsturnarea de regim în România era iminentă. Încă din 1984, raportul pentru Forțele Aeriene ale Statelor Unite preciza clar că ”situația actuală din România pur și simplu nu mai poate continua mult„.

Se cunoștea faptul că se pregătește o luptă pentru putere între Elena Ceaușescu , Nicu Ceaușescu, pe de o parte și liderii comuniști tineri, emergenți, sprijiniți de generali, de cealaltă parte. Ștefan Andrei, fost ministru de externe, în anii România comunistă a anilor 80, spunea că și rușii erau interesați de starea de sănătate a lui Ceaușescu dar și de convulsiile sociale și politice care vor urma după moartea președintelui comunist. Urina lui Ceaușescu ar fi fost recuperată la Moscova și analizată de medicii ruși. Aceștia au dat un verdict clar: Ceaușescu nu mai avea mult de trăit, poate până în vara lui 90. „Noi știm că Nicolae Ceaușescu e grav bolnav, va mărturisi Aleksandr Iakovlev, fost secretar al CC al PCUS cu probleme internaționale.

Pe chestiunea apropiatei sale morți - cel târziu în 1990! - sovieticii au încercat să exercite influență în nucleul decizional de la București. Invocau rezultatul unei analize de urină, recoltată lui Ceaușescu, fără știrea lui, în timpul unei vizite la Moscova, după mărturia lui Ștefan Andrei”, precizează specialistul Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”. Totodată medicii ruși au concluzionat că diabetul îi afectase puternic rinichii. Toate aceste probleme de sănătate coroborate contribuiau la prăbușirea totală a lui Ceaușesc. De altfel, această prăbușire era vizibilă. ”Prăbușirea psihosomatică i-au remarcat-o și cei care l-au văzut în ultima vizită la Moscova : posomorât, frământat, bâlbâit mai tare ca de obicei , uneori cu urme de salivă la colțul gurii”, precizează Lavinia Betea în aceeași lucrare. Sistemul său nervos este serios afectat”, preciza și Valeri Musatov , fost prim adjunct al șefului Secției Internaționale al CC al PCUS.

Intervenția misterioasă de la vila lui Ceaușescu

Totodată Nicolae Ceaușescu ar fi avut și probleme digestive serioase. Care ar fi fost boala de care suferea a rămas totuși un mister. Cert este că aceea afecțiune a pus pe jar medicii dar și familia Ceaușescu. Mai precis, Ceaușescu ar fi făcut o cololoscopie, adică o intervenție destul de riscantă pentru acele vremuri, pentru depistarea problemelor de la nivelul colonului. Intervenția ar fi avut loc la vila Ceaușeștilor. Se presupune că dictatorul ar fi avut o diverticuloză , adică apariția unor diverticuli, punguțe de mucoasă care ies prin orificii din peretele colonului. Este o afecțiune care apare în urma unei diete sărace în fibre. Se manifestă prin dureri abdominale, flatulență, constipație dar și apariția sângelui în fecale.