Fiscul a recuperat doar 14 la sută din prejudiciul total de 132 de milioane de dolari din dosarul Rompetrol, adică puțin peste 19 milioane de dolari, potrivit unui răspuns ANAF la o solicitare de presă, dezvăluie  G4Media.ro .

ANAF are de recuperat suma de 132 de milioane de dolari după ce, în octombrie 2014, judecătorii au decis că Rompetrol trebuie să restituie statului 58 de milioane de dolari, reprezentând o parte din creanţa Libia recuperată de Patriciu de la fostul șef de stat de la Tripoli, Muammar Gaddafi, la care se adaugă suma de 74 milioane de dolari, reprezentând dobânzi și penalități.

Potrivit ANAF, până acum, statul a recuperat aproape 82 de milioane de lei, adică 19 milioane de dolari.

Povestea creanței lui Gaddafi către Ceaușescu, încasată de Patriciu

În 1998, când Dinu Patriciu a cumpărat fosta întreprindere comunistă de exploatări petroliere, Rompetrol era o societate fără mari active. Avea însă de recuperat creanţe din state ostile cum ar fi Libia lui Gaddafi sau din Turkmenistan. Aceste datorii reprezentau investiţiile făcute de Nicolae Ceauşescu în aceste ţări şi ar fi trebuit recuperate de statul român. Creanţa Libia era de 88 de milioane de dolari.

Statul nu a reuşit însă să recupereze cele 88 de milioane de dolari pe care ni le datora dictatorul libian, însă Patriciu a reuşit să smulgă de la el o parte, 58 de milioane de dolari. Bani cu care a cumpărat rafinăria Petromidia de la statul român în 2000. Practic, Dinu Patriciu a reuşit să cumpere Petromidia fără să aibă niciun ban. În plus, el s-a angajat că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari, care până la urmă însă nu a fost plătită nici până azi.

Povestea dosarului Rompetrol

În celebrul proces Rompetrol, răposatul Dinu Patriciu, alături de directori ai companiei, dar şi de amicul lui, fostul senator PNL Sorin Roşca Stănescu, au fost anchetaţi şi judecaţi aproape 10 ani. Pe 7 octombrie 2014 s-a dat sentinţa defintivă. Patriciu încetase din viaţă între timp şi nu a mai apucat să fie condamnat. În schimb, foștii lui directori au primit pedepse cu executare.

Fostul administrator şi director economic al Rompetrol, Alexandru Bucşă, a primit cel mai mult, 6 ani de închisoare. Fostul şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor, Petrică Grama, a primit 2 ani şi 4 luni de închisoare. La fel şi fostul ziarist şi politician Sorin Roşca Stănescu. Acesta din urmă a primit 2 ani şi 4 luni pentru manipularea Bursei de capital în momentul listării Rompetrol. Stănescu a executat un an de detenţie şi a fost liberat condiţionat pentru bună purtare.

Decizia de confiscare

Însă sentinţa din octombrie 2014 a avut şi o componenţă mult mai importantă decât cei câţiva ani de puşcărie pentru directorii şi prietenii lui Patriciu. Instanţa a decis confiscarea sumei de 58,5 milioane de dolari:

„Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, obligă pe inculpaţii Bucşă Alexandru şi Grama Petrică în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ROMPETROL SA la plata sumei de 58 521 056 USD în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii plus dobânda legală aferentă, calculată de la data 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice”, se arată în decizia instanţei.
Dobânzi şi penalităţi

ANAF a calculat penalităţi din 2001 de aproape 74 de milioane de dolari, potrivit răspunsului oficial dat de Fisc. Cu alte cuvinte, Rompetrol şi cei doi foşti directori, Alexandru Bucşă şi Petrică Grama, ar trebui să achite în total aproape 132 de milioane de dolari.

Cum Bucşă şi Grama nu au atâția bani, plata prejudiciului a rămas în sarcina actualului proprietar al fostei companii Rompetrol, actuala Oilfield Exploration Business Solutions, adică compania kazahă KazMunaiGas. Kazahii au cumpărat Rompetrol de la Dinu Patriciu în 2007.

Timeline-ul datoriilor istorice ale Rompetrol:

2000: Grupul Rompetrol al lui Dinu Patriciu cumpără rafinăria Petromidia cu doar 58 de milioane de dolari după eşecul privatizării către compania turcească Akmaya. Turcii se angajaseră să achite 725 de milioane de dolari, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Prin urmare, procedura de privatizare s-a reluat şi rafinăria de la malul mării a fost cumpărată de Patriciu. Rompetrol s-a angajat, în schimb, că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari.

24 octombrie 2003: Guvernul Năstase a transformat restanţele bugetare ale Rompetrol în valoare de 603 milioane de dolari în obligaţiuni cu maturitate de şapte ani.

Ordonanţa 118/2003 – semnată de premierul Adrian Năstase şi contrasemnată de fostul ministru al Finanţelor, Mihai Tănăsescu şi fostul ministrul al Economiei, Dan Ioan Popescu – a stabilit regimul juridic al creanţelor bugetare reprezentând TVA, accize, contribuţia la Fondul special al drumurilor publice, precum şi majorările de întârziere, dobânzile, penalităţile si penalităţile de întârziere, datorate si neachitate de către Rompetrol la data de 30 septembrie 2003.

Ideea – cel puţin cea oficial declarată – a Guvernului Năstase a fost ca, până în 2010, Rompetrol să răscumpere obligaţiunile statului, practic să plătească datoriile reeşalonate.

2004: Consilierul prezidenţial pe probleme de securitate al preşedintelui Ion Iliescu, generalul Ioan Talpeş, fost director al SIE, a sesizat DIICOT cu privire la memorandumul-ul Rompetrol.

2005: După venirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu, o parte din dosarul Rompetrol – creanţa Libia şi manipularea Bursei de Valori – începe să fie instrumentată efectiv de procurorii DIICOT Adriana Cristescu şi Ciprian Nastasiu. Dinu Patriciu a fost chiar reţinut pentru o noapte.

2006: Cei doi procurori audiază ca martori membri ai Cabinetului Năstase, inclusiv pe fostul premier, în legătură cu împrejurările în care a fost adoptată OUG 118/2003. Foştii miniştri ai lui Năstase au declarat atunci că ordonanţa de conversie a datoriilor a fost benefică întrucât a împiedicat închiderea rafinăriei, fapt ce ar fi dus la concedierea multor angajaţi. Fostul prim-ministru Adrian Năstase s-a apărat întotdeauna spunând că legea de aprobare a ordonanţei 118/2003 a fost promulgată în 2005 de preşedintele Traian Băsescu.

2007: Dinu Patriciu vinde Rompetrol companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGas, pentru o sumă neclară şi astăzi – potrivit unor surse 1,6 miliarde de dolari, potrivit altora aproape 3 miliarde de dolari. Tranzacţia l-a propulsat pe Patriciu pe primul loc în topul celor mai bogaţi români.

30 august 2010: Obligaţiunile statului au ajuns la maturitate. În condiţiile în care Rompetrol a răscumpărat obligaţiunile într-o mică măsură, statul a redevenit acţionar.

Cu câteva zile înainte de maturitatea obligaţiunilor, în august 2010, ministrul de atunci al Finanţelor din Guvernul Boc, liberalul Sebastian Vlădescu, a acceptat o plată din partea Rompetrol de 71 milioane de dolari, aproape 54 de milioane de euro, ceea ce a făcut ca, după 30 august 2010, statul să redevină acţionar la Rompetrol cu doar 44 la sută, nu cu peste 50 la sută. Au urmat procese din partea statului român care pierduse astfel pachetul majoritar de acţiuni, prin urmare controlul companiei.

Iunie 2011: Tribunalul Constanţa a emis o primă decizie în favoarea Rompetrol.

Rostogolirea datoriilor istorice ale Rompetrol de către Guvernul Ponta

15 februarie 2013: Cu 3 zile înainte de o decizie a Curţii de Apel Constanţa, guvernul USL Ponta II a încheiat o înţelegere cu grupul kazah.

S-a semnat un memorandum, în fapt un contract de stat, prin care partea română accepta o plată de 200 de milioane de dolari contra unui pachet de aproape 27 % din acţiunile statului la Rompetrol. Restul celor 400 de milioane de dolari urma să fie inclus într-un presupus fond mutual de investiţii de un milliard de euro. Plus, încetarea proceselor din partea statului român.

Memorandumul a fost semnat de şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) din cadrul Ministerului Economiei, Gabriel Dumitraşcu, fost director la Roşia Montană Gold Corporation în anii 2000.

Mai 2013: Guvernul Ponta a încercat să legitimeze acest contract de stat prin lege adoptată de majoritatea USL din Parlament, însă nu a fost lăsat de Curtea Constituţională după ce legea a fost atacată la CCR de preşedintele Traian Băsescu.

22 ianuarie 2014: Guvernul Ponta a fost nevoit să adopte contractul cu Rompetrol prin HG. Hotărârea de Guvern a fost semnată de premierul Victor Ponta, un secretar de stat de la ministerul Economiei, ministrul Energiei Constantin Niţă, ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu şi ministrul Bugetului Liviu Voinea.

Guvernul a susţinut că a avut aviz din partea Ministerului Justiţiei. Nota de fundamentare e semnată de ministrul Economiei Andrei Gerea, ministrul delegat pentru Energie Constantin Niţă, ministrul Bugetului Liviu Voinea şi ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu

Octombrie 2014: Justiţia dă verdictul final în dosarul Rompetrol I după 9 ani de anchete şi procese. Între timp, Dinu Patriciu a murit. Cel mai cunoscut condamnat în acest dosar a fost senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu. A primit 2 ani şi 4 luni de detenţie efectivă. Instanţa a decis şi recuperarea de la Rompetrol a creanţei Libia în valoare de 58 de milioane de dolari, banii cu care Patriciu cumpărase practic rafinăria Petromidia. Plus dobânzi şi penalităţi. În total, 132 milioane de dolari.

Rompetrol a încercat să intre în insolvenţă

Mai 2015: compania kazahă nu numai că nu a plătit cele 200 de milioane de dolari şi nu a făcut investiţiile de 400 de milioane, ba a şi depus o cerere de intrare în insolvenţă pentru a evita plata celorlalte 132 milioane de dolari la care a fost obligată prin decizie definitivă în dosarul Rompetrol.

Iunie 2015: Tribunalul Bucureşti respinge intrarea în insolvenţă a Rompetrol.

29 aprilie 2016, Astana, Kazahstan: KazMunaiGas International semnează un acord cu chinezii de la CEFC China Energy Company Limited pentru preluarea unui pachet de acţiuni de 51 % din acţiunile Rompetrol pentru suma de 680 de milioane de dolari.

9 mai 2016: DIICOT pune sechestru pe rafinăria Petromidia în cadrul dosarului Rompetrol II pâna la concurenţa sumei de aproape 680 de milioane de euro. Sechestrul a fost confirmat de judecătorii Înaltei Curţi.

22 iunie 2016: DIICOT începe urmărirea penală în dosarul Rompetrol II. Fostul ministru al Economiei din Cabinetul Năstase, celebrul Dan Ioan Popescu şi foştii miniştri ai Finanţelor din cabinetele Năstase şi Boc, Mihai Tănăsescu, Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu, sunt puşi sub acuzare pentru abuz în serviciu întrucât nu ar fi luat măsurile necesare pentru recuperarea datoriei istorice. Fostul premier Adrian Năstase şi fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, sunt martori. DIICOT a pus sub sechestru şi o parte din averile foştilor miniştri urmăriţi penal. Dosarul e acum sub semnul întrebării după decizia CCR privind imposibilitatea procurorilor de a ancheta actele Guvernului.

Februarie 2018: Procurorul DIICOT Mirel Rădescu a finalizat rechizitoriul și se pregătea să îl trimită în instanță. Actul de sesizare al instanței a fost infirmat de șeful de atunci al DIICOT, Daniel Horodniceanu, pe motiv de nereguli. În mai, procurorul de caz a fost revocat din DIICOT, iar dosarul a fost dat altui anchetator care s-a apucat să refacă ancheta.

Mai 2018: Tribunalul București obligă familia lui Patriciu să plătească creanța Libia de 58 de milioane de dolari în locul companiei KazMunaiGas.

Sentința nu este definitivă și a fost atacată de familia lui Patriciu la Curtea de apel București (CAB).

5 iunie 2019: CAB a casat sentința și a dispus rejudecarea de către Tribunalul București.

 
 
 

Distribuie Distribuie Comentarii