Moartea este inevitabilă, însă știința a dezvăluit care ar putea fi cele mai dureroase moduri de a muri, de la a fi ars de viu până la expunerea la cantități uriașe de radiații sau decompresie rapidă.

Aproape 10 000 de americani mor în fiecare zi, conform datelor publicate de către autoritățile americane. Cele mai multe dintre aceste decese sunt cauzate de afecțiuni precum bolile de inimă și cancerul, deși unele sunt mai bizare și mai dureroase decât altele. Iar jurnaliștii de la Daily Mail au întocmit un top al celor mai dureroase moduri de a muri.

În câteva minute, oamenilor arși de vii li se dezbracă pielea, în timp ce organele lor fierb și se descompun. Scafandrii de mare adâncime care ies la suprafață prea repede pot suferi crampe musculare severe, deoarece gazele le atacă creierul și măduva spinării. În cazuri extreme, aceștia pot chiar să-și vadă organele ieșind din corp. Iar radiațiile severe pot face ca plămânii să se înece rapid cu lichid și ochii să devină atât de uscați încât să „plângă” sânge.

Arderea de viu provoacă de obicei moartea în doar câteva minute. Cu toate acestea, acele câteva minute sunt chinuitoare. Focul provoacă contracția țesuturilor moi, ceea ce duce la ruperea pielii în straturi, începând cu stratul cel mai exterior, epiderma. Odată ce toată pielea a ars, focul arde mușchii și grăsimea, determinându-le să se micșoreze. Neavând nimic care să protejeze organele, acestea pot fierbe sau pot începe să se descompună. Adesea însă, persoanele care sunt arse de vii mor de obice i din cauza inhalării de fum. De fapt, inhalarea de fum este responsabilă pentru aproximativ opt din 10 decese cauzate de incendii. Fumul taie alimentarea cu oxigen a organismului, ducând la dificultăți de respirație.

Anul trecut, Maxwell Azzarello, în vârstă de 37 de ani, s-a stropit cu alcool și și-a dat foc în fața tribunalului din Manhattan, unde președintele Donald Trump era acuzat de fapte penale.

Cu două luni înainte, aviatorul Aaron Bushnell, în vârstă de 25 de ani, s-a autoimolat ca „act extrem de protest” împotriva războiului Israel-Gaza.

Iar în decembrie 2024, Sebastian Zapeta-Calil, un migrant din Guatemala în vârstă de 33 de ani, i-a dat foc Debrinei Kawam în timp ce călătorea cu metroul. Ea a murit în câteva minute.

De ce e teribilă intoxicarea cu radiații

Hisashi Ouchi, în vârstă de 35 de ani, a experimentat suferințe inimaginabile într-un calvar de 83 de zile, după ce a fost expus la o cantitate record de radiațiiÎn doze mici, radiațiile pot fi utilizate pentru a ținti și trata afecțiuni precum cancerul, prin distrugerea celulelor dăunătoare.

Însă, în cazuri extreme și rare, dozele mari de radiații pot arde organismul din interior spre exterior.

Acest lucru s-a văzut în cazul lui Hisashi Ouchi, un lucrător în vârstă de 35 de ani la o uzină de prelucrare a combustibilului nuclear din Japonia. În 1999, Ouchi și doi dintre colegii săi se aflau lângă un rezervor de combustibil când unul dintre ei a adăugat 35 de kilograme de uraniu într-un procesor - de șapte ori mai mult decât limita de siguranță. Echipa și-a amintit de un flash brusc de lumină albastră înainte de a fi lovită de o explozie de radiații. Ouchi, care se afla deasupra containerului de procesare în acel moment, a fost expus la 17 000 de milisieverți (mSv) de radiații, cea mai mare cantitate înregistrată de o persoană la un moment dat.

Pentru context, limita de siguranță pentru cei care lucrează în apropierea radiațiilor este de 20 mSv pe an, 5 000 mSv fiind considerată o doză fatală. Supranumit cel mai „radioactiv om” din istorie, calvarul lui Ouchi a început într-o zi fatală la locul său de muncă, o uzină de prelucrare a uraniului din Tokaimura, la 70 de mile nord-est de Tokyo.

Deși părea sănătos la început, starea lui Ouchi s-a deteriorat pe parcursul a 83 de zile, pe măsură ce expunerea extremă la radiații i-a ucis celulele mai repede decât le putea înlocui organismul său. Pielea a început să i se desprindă în straturi până la punctul în care a pierdut litri de fluide corporale prin carnea expusă. Plămânii lui Ouchi s-au umplut rapid cu lichid din cauza deteriorării țesutului pulmonar, permițând scurgerea de lichid din sacii de aer ai plămânilor. Radiațiile au ucis, de asemenea, celulele din sistemul său digestiv care, altfel, l-ar fi ajutat să absoarbă alimentele și medicamentele. În plus, radiațiile i-au afectat glandele lacrimale din ochi, care produc lacrimi. Acest lucru a făcut ca ochii săi să devină atât de uscați încât pleoapele i-au căzut și a început să „plângă sânge”.

Ouchi a murit de insuficiență multiorganică la 83 de zile după accident. Doar aproximativ 50 de americani au murit din cauza radiațiilor de la al Doilea Război Mondial încoace, iar majoritatea dintre aceștia au fost muncitori și pompieri în timpul catastrofei de la Cernobîl din 1986.

Mâncat de viu de albine

Deși extrem de rară în zilele noastre, moartea unui om după ce a fost mâncat de viu de albine sau alte insecte a fost cândva o metodă de tortură obișnuită.

Într-un videoclip YouTube recent, antreprenorul de pompe funebre Caitlin Doughty a explicat că această metodă, numită scafism, era obișnuită în Persia antică. Aceasta presupunea dezbrăcarea unei persoane de haine și plasarea ei între doi bușteni scobiți din care ieșeau doar capul și membrele. Torționarii turnau miere pe tot corpul și în ochii persoanei. De asemenea, obligau persoana să înghită lapte și miere pentru a-i provoca diaree și repetau acest proces zile în șir. Această practică macabră era menită să atragă albine și alte insecte, care ar fi depus ouă și ar fi mâncat încet cadavrul de viu.

Mult mai recent, Lashawn Thompson, un american de 35 de ani, a fost găsit mort în celula sa din închisoarea din Georgia în 2022, după ce a fost mâncat de viu de gândaci de pat. Michael Harper, un avocat al familiei acestuia, a declarat atunci: „Domnul Thompson a fost găsit mort într-o celulă murdară după ce a fost mâncat de viu de insecte și gândaci de pat. El nu merita acest lucru”.

Deși mușcăturile de gândaci de pat sunt de obicei inofensive, infestările severe pot duce la anemie, deoarece gândacii de pat se hrănesc cu sânge. Anemia severă reduce cantitatea de oxigen din sânge, ceea ce îl împiedică să ajungă la organele vitale și să le aprovizioneze. Acest lucru poate duce la insuficiența mai multor organe, în special a inimii, deoarece aceasta nu poate pompa eficient sânge către restul corpului.

Deși insectele ucid aproximativ 1 milion de americani pe an, marea majoritate a acestor cazuri sunt cauzate de reacții alergice la înțepături.

Decompresia duce la morți teribile

La 5 noiembrie 1983, incidentul Byford Dolphin a șocat industria forajelor offshore, când lucrările de întreținere de rutină s-au încheiat cu moartea instantanee a lucrătorilor. De asemenea, unul dintre ei și-a văzut organele zburând din corp.

Mai cunoscut sub denumirea de „sindromul de decompresie”, acesta apare atunci când cineva trece prea repede de la un mediu cu presiune ridicată la un mediu cu presiune scăzută.Acest lucru este cel mai frecvent la scafandrii de mare adâncime care plonjează în apă cu aer comprimat, aer presurizat dintr-un rezervor care le permite să respire normal.

Potrivit Universității Harvard, scufundarea cu aer comprimat vă determină să luați oxigen și azot în plus. Organismul folosește oxigenul pentru a respira, dar azotul se dizolvă în sânge. Presiunea scade mai aproape de suprafață, dar dacă tranziția are loc prea repede, azotul nu are suficient timp să se elimine din sânge. Excesul de azot se răspândește în tot corpul și în organele din jur, deteriorând vasele de sânge și blocând fluxul sanguin.Bulele duc, de asemenea, la crampe musculare severe și dureri până la moartea organelor.

Un caz și mai extrem este decompresia explozivă, care a avut loc în timpul dezastrului platformei petroliere Byford Dolphin din 1983. Scafandrii lucrau în interiorul unei camere de decompresie când o eroare a provocat decompresia bruscă a acesteia.Deși majoritatea lucrătorilor au murit pe loc, moartea lor a fost macabră. Sângele a trei angajați a început să „fiarbă” pe măsură ce azotul dizolvat a revenit la starea de gaz, grăsimea acumulându-se și solidificându-se în arterele, venele, inimile și ficatul lor, iar corpurile lor au fost împrăștiate prin cameră.

Singura modalitate de a preveni boala de decompresie este revenirea prudentă la suprafață pentru a lăsa timp azotului să se difuzeze în mod natural. Experții estimează că, între 2006 și 2015, puțin sub 600 de americani au murit din cauza scufundărilor, deși nu este clar câți au murit din cauza bolii de decompresie.