Marele Sfinx din Giza i-a captivat și uimit pe arheologi timp de mii de ani. Cercetătorii s-au întrebat dacă natura a jucat un rol în crearea sa, așa că au derulat un experiment pentru a afla.

Sfinxul din Giza

Oamenii de știință au descoperit că natura ar fi avut un rol important în procesul de creare a Sfinxului. Cercetătorii au explicat că monumentul ar fi fost creat prin procese naturale, în timp, iar oamenii i-au dat o formă finală, pentru a arăta cum îl știm în prezent, transmite Sky News.

„Descoperirile noastre oferă o posibilă origine a Sfinxului, care arată că ar fi fost creat prin eroziune.

Experimentele noastre au arătat că, în mod surprinzător, formele asemănătoare Sfinxului pot, de fapt, să provină din materiale erodate”, explică Leif Ristroph, profesor asociat la NYU.

Cercetătorii au luat în calcul posibilitatea ca Marele Sfinx să fi fost „creat” de natură, iar, apoi, oamenii i-au dat o formă clară.

Pentru a face acest lucru, oamenii de știință au luat movile de lut moale cu material mai dur, încorporat în interior, imitând terenul din nord-estul Egiptului, unde se află Marele Sfinx. Ulterior, au spălat aceste formațiuni cu un jet puternic de apă, pentru a reproduce vântul care l-a sculptat și remodelat pe cel original, ajungând în cele din urmă la o formațiune asemănătoare Sfinxului.

„Rezultatele noastre oferă o teorie simplă a originii Sfinxului. Există astfel de forme peste tot în lume și oferă dovezi în plus că această teorie poate fi cea corectă”, au mai explicat cercetătorii.

Marele Sfinx de la Giza este o statuie gigantică din calcar, înfățisând un leu cu cap de om.

Chipul sfinxului este considerat a-l reprezenta pe faraonul Khafra. Monumentul situat la vest de fluviul Nil măsoară 73 de metri în lungime, 20 de metri în înălțime și 19 metri în lățime.