Decebal este un personaj foarte cunoscut în istoria românilor. Regele dac este faimos mai ales pentru războaiele cu romanii, dar și pentru sfârșitul său dramatic. Numele adevărat al acestei mari căpetenii dacice era însă altul, Decebal fiind, se pare, doar o poreclă.

Personaj extrem de faimos al Antichității carpato-danubiano-pontice. Decebal este regele care i-a condus pe daci în cele mai grele bătălii contra romanilor, adică cele două războaie din anii 101-102 dHr și 105-106 d Hr. Deși a pierdut Dacia în fața lui Traian, Decebal a rămas un personaj de legendă, fiind considerat unul dintre cei mai puternici regi daci. Sfârșitul său dramatic (s-a sinucis pentru a nu cădea în mâinile romanilor) i-a sporit faima în rândul posterității.

Paradoxal, deși Decebal este un personaj atât de cunoscut, în realitate se știu foarte puține lucruri certe despre originea, familia și viața sa, în afară de luptele cu romanii. Se știu foarte puține lucruri despre aspectul său fizic sau despre vârsta sa, iar numele său real se pare că nici nu era Decebal.

Ce știm despre Decebal?

Despre Decebal au scris câțiva autori antici, printre care și cunoscutul Dio Cassius. Din păcate, o parte din lucrările și mențiunile despre războaiele lui Traian cu dacii s-au pierdut. Despre marele rege al Daciei nu ne-au parvenit decât câteva informații privind acțiunile sale în rapoart cu romanii, dar și câteva însușiri morale. De exemplu, nu se știe cu precizie cine a fost tatăl său.

Decebal apare pe scena istoriei în anul 87, atunci când este pomenit ca mare căpetenie a triburilor dacice. Mai precis, după campaniile de jaf la sud de Dunăre ale bătrânului rege dac Duras din 85 - 86 d Hr, împăratul roman Domitianus trimite o puternică armată condusă de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus să invadeze Dacia. Era propriu-zis o expediție de pedepsire, mai ales că dacii reprezentau un pericol constant pentru provinciile romane sud-dunărene, dar și pentru cele pannoniene. În locul lui Duras, în fruntea triburilor dacice se afla Decebal, un nou rege, probabil un veteran al luptelor cu romanii și participant la campania din 85 d Hr.

Că era un războinic de temut, dar și un comandant militar capabil, ne spune și Dio Cassius.

„Era foarte priceput în ale războiului şi iscusit la faptă. Ştia să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”, arată Dio Cassius în ”Istoria romană”.

Aceste calități sunt dovedite din plin în luptele contra romanilor. În 87 d Hr îi zdrobește pe romani la Tapae. Mai apoi, în 88 d Hr, în fața lui Tetius Iulianus, un alt comandat roman trimis de Domitian pentru a spăla rușinea lui Fuscus, armata lui Decebal provoacă un adevărat carnagiu în rândul trupelor romane, chiar dacă forțele imperiale reușesc până la final să încline balanța în favoarea lor.

De altfel, Decebal se dovedește a fi un excelent diplomat și obține o pace extrem de avantajoasă și, în același timp, umilitoare pentru romani. În plus, așa cum arată același Dio Cassius, prin înșelăciune Decebal aproape ca l-a ucis pe Traian, trimițând câțiva dezertori să-l asasineze. Puțin a lipsit ca împăratul roman să nu moară de mâna asasinilor.

Tot de la Dio Cassius, dar și datorită artei monumentale romane știm că Decebal și-a luat zilele după ce Sarmisegetusa, capitala regatului dac, a căzut în mâinile romanilor. Regele dac a fugit către est, încercând să treacă probabil munții în ținuturile carpilor. A fost urmărit de un detașament roman condus de Tiberiu Claudius Maximus, un decurion în armata romană. Când a văzut că va fi prins, riscând să fie dus ca trofeu pe străzile Romei, Decebal s-a sinucis.

„Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier îşi curmă zilele”, preciza Dio Cassius.

În plus, pe Columna lui Traian apare această scenă a sinuciderii lui Decebal. În rest, nu se știe nimic în mod cert despre regele Decebal.

De fapt, nu îl chema Decebal

Numele regelui dac, din timpul războaiele daco-romane nu era cu adevărat Decebal, acesta fiind mai degrabă o poreclă sau un supranume. În realitate, se numea Diurpaneus. Se presupune că s-a născut undeva în anul 50 sau 60 d Hr în zona de sud-vest a Daciei. Dacă este să luăm în considerare Columna lui Traian, și reprezentarea regelui dac luându-și zilele, Diurpaneus era un bărbat de vârstă mijlocie. Este și singura descriere fizică pe care o avem a regelui dac. Din ceea ce se vede pe Columnă, era un bărbat de statură înaltă, bine legat, cu barbă, părul tuns scurt și celebrul pileus pe cap. Părea să aibă în jur de 40-45 de ani.

Unii istorici consideră că Decebal era, de fapt, porecla lui Diurpaneus. Cel mai probabil, susțin specialiștii, Decebal însemna „cel viteaz” sau „cel puternic” în limba traco-dacă.

„Este posibil, deci, ca dacicul ”balus” să aibă o semnificaţie similară ca şi în celelalte limbi indo-europene, deci ar fi „Dece cel puternic", „cel viteaz" sau poate „regele Dece". Credem că Decebalus nu este decât un supernomen, un Siegname, acordat lui Diurpaneus, în urma strălucitei victorii din anul 85 /86 ( sau 87 ) impotriva lui Cornelius Fuscus”, preciza Nicolae Gostar în „Dinaștii daci de la Burebista la Decebal”.

Fiu de rege sau o căptenie faimoasă?

Totodată, nu se știe cu exactitate cum s-a ridicat la putere acest Diurpaneus. Regele Duras a renunțat la tron în favoarea sa. Fie pentru că era prea bătrân, fie pentru că a fost constrâns de nobilimea dacă favorabilă lui Diurpaneus, mai ales că urma o invazie romană de proporții. Pe baza unei inscripții descoperite la Sarmisegetusa Regia, pe un vas funerar s-a ajuns la concluzia că Decebal ar fi fost fiu de rege. Mai precis, este vorba despre celebra bucată de ceramică ștampilată cu „Decebalus per Scorillo“.

Unii specialiști au avansat ipoteza că era fiul regelui dac Scorillo. După moartea lui Scorillo, pe tron ajunge fratele său, Duras, unchiul lui Diurpaneus. Având în vedere că limba dacă este puțin cunoscută, mai ales structurile sale gramaticale, noile cercetări pun la îndoială veridicitatea traducerii acelei inscripții prin „Decebal fiul lui Scorillo”.

Se bănuiește că Diurpaneus a fost o căpetenie foarte influentă care s-a remarcat pe câmpul de luptă și care a fost ales rege de către aristocrație în locul lui Duras, mai ales că pericolul roman era resimțit. Potrivit istoricilor, Diurpaneus a primit porecla Decebal abia după ce l-a înfrânt pe Cornelius Fuscus în anul 87 d Hr.

Familia lui Decebal

Nu se știe mai nimic despre familia lui Decebal. Datorită scrierilor antice aflăm doar că avea un frate, pe Diegis, un iscusit diplomat, cunoscător al limbii latine și care îl reprezenta pe Decebal în raportul cu romanii. A ajuns și a negociat inclusiv pacea cu împăratul Domițian.

„Decebal trimise pe Diegis cu câţiva bărbaţi ca să-i dea înapoi armele şi câţiva captivi ca şi cum i-ar fi avut numai pe aceia la dânsul. Făcându-se aceasta, Domiţian puse diadema pe capul lui Diegis”, arăta Dio Cassius.

Totodată, o imagine de pe Columna lui Traian cu o femeie dacă de origine vădit nobilă capturată, coroborată cu o serie de informații extrase din scrierile lui Dio Cassius, așa cum arată și Radu Vulpe în ”Capturarea surorii lui Decebal”, a dus la concluzia că regele Diurpaneus a avut și o soră. Aceasta ar fi fost capturată de un ofițer roman, iar Decebal a fost nevoit să accepte condițiile umilitoare și drastice după războiul din 101-102 d Hr.

Există ipoteza că regele dac Scorillo ar fi avut trei copii: Diurpaneus, Diegis și o fată. Unii spun că sora lui Decebal se numea Dochia, dar sunt pure speculații. Sunt, de asemenea, ipoteze care arată că Decebal a avut o fiică pe nume Dochia, care l-ar fi însoțit în fuga către Carpații Orientali. Dacă Decebal s-a sinucis, Dochia s-a salvat în ținuturile de astăzi ale Moldovei. Evident, și aceste ipoteze nu au acoperire științifică și sunt mai degrabă legende. Nu se știe în realitate nimic despre vreun urmaș al lui Decebal.