Caracalla, a cărui domnie a contribuit la decăderea Imperiului Roman , a fost adesea considerat unul dintre cei mai sângeroși tirani din istoria romană.

Împăratul Caracalla, fiul împăratului Septimius Severus, s-a născut la 4 aprilie 188 d.Hr. și a murit la 8 aprilie 217, fiind asasinat, lângă Carrhae, Mesopotamia.

Principalele realizări ale lui Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla) au fost băile colosale din Roma și edictul din 212, prin care a acordat cetățenia romană tuturor locuitorilor liberi din imperiu, scrie www.britannica.com.

Supranumele Caracalla s-a bazat pe faptul că ar fi proiectat o nouă mantie cu acest nume. O altă poreclă a sa, Tarautas, era cea a unui gladiator însetat de sânge cu care se credea că seamănă.

În copilărie, i-a studiat pe oratorii și tragicii greci și era capabil să citeze pasaje lungi din dramaturgul grec Euripide. La vârsta de 14 ani s-a căsătorit cu Fulvia Plautilla, fiica influentului și ambițiosului comandant al gărzii imperiale, Fulvius Plautianus; se spune că l-a urât pe Plautianus și a jucat un rol important în executarea acestuia. De asemenea, și-a exilat soția pe o insulă și, mai târziu, a ucis-o.

Caracalla s-a aflat în rivalitate și fratele său mai mic Geta, rivalitate care s-a agravat când Severus a murit în timpul unei campanii în Britania. Toate încercările mamei lor de a obține o împăcare au fost zadarnice, iar Caracalla l-a ucis în cele din urmă pe Geta, în brațele mamei lor.

Însetat de sânge, Caracalla a ordonat apoi ca mulți dintre susținătorii lui Geta să fie uciși. Probabil pentru a recâștiga bunăvoința, a acordat ulterior o amnistie exilaților.

Expedițiile sale împotriva triburilor germane în 212/213, când a masacrat fără sens o forță germană aliată, și împotriva parților în 216-217 sunt atribuite de sursele antice pasiunii sale pentru gloria militară. Chiar înainte de campanie, se spune că ar fi comis un masacru în rândul populației din Alexandria, probabil ca răspuns la o răscoală din această localitate.

Comportamentul imprevizibil al lui Caracalla l-ar fi determinat pe Macrinus, comandantul gărzii imperiale și succesorul său la tron, să comploteze împotriva sa. Astfel, Caracalla a fost asasinat la începutul unei a doua campanii împotriva parților.

În anul 214 d.Chr., împăratul Marcus Aurelius Antonius și mama sa Iulia Domna au vizitat provinciile dacice, după ce anterior au fost în provinciile pannonice: Pannonia Superior şi Pannonia Inferior, relatează Historia. Împăratul a dus tratative cu barbarii, a reparat drumuri, a reorganizat teritorial provinciile, a finanţat reparaţii şi construcţii prin oraşe.

Din Pannonia Inferior împăraţii şi suita lor au trecut în cele trei Dacii. Izvoarele scrise privind această vizită sunt lapidare. Istoricul Dio Cassius nu scria nimic. El se referea doar la politica imperială de „divide et impera″ cu triburile barbare de la graniţe, respectiv asmuţirea unora contra altora. Alt izvor de epocă, istoricul Herodianus, care a trăit tot în secolul al III-lea, vorbeşte de inspectarea provinciilor, punerea în ordine a garnizoanelor şi de tratative cu barbarii.

Vizita imperială la Apulum

Istoricii presupun că a venit dinspre sud urcând spre nord pe marele drum de la Dunăre la Porolissum. Inscripţii numeroase pentru împărat şi mama sa se găsesc la Drobeta, Ulpia Traiana/ Sarmizegetusa, Micia/Veţel, Apulum/Alba Iulia, Potaissa/Turda, Napoca/Cluj, Porolissum/Moigrad şi toată zona frontierei de nord – vest ( Buciumi, Bologa, Romita) şi de nord (Căşei, Ilişa).

La Porolissum dovezile sunt foarte complexe: inscripţiile care atestă construirea în piatră a castrului, inscripţii care constituie mulţumirea unor trupe pentru donative, inscripţii puse de oraş, statui în mărime naturală din bronz puse împăratului şi mamei sale. Săpăturile arheologice de salvare executate în acest an în parcul Custozza din cetatea Alba Iulia de către Muzeul Unirii au scos la iveală pentru prima dată părţi din clădirea comandamentului castrului.

Construcţie splendidă, cel puţin în partea care a fost identificată. Într-o parte a acestei clădiri a fost descoperit un porticus unde au fost găsite fragmente de monumente şi de inscripţii. Printre inscripţii sunt două legate de vizita imperială: una dedicată împăratului Caracalla, alta dedicată mamei sale Iulia Domna. Prima are toată genealogia tipică împăratului; cea de a doua conţine epitetele cu care era „tratată″ mama sa.

Aceste inscripţii nu sunt singurele dovezi de epocă la Apulum. Un delegat al legiunii (care poartă epitetul Antoniniana) pune şi el o inscripţie pentru sănătatea sanctissimului împărat. Un soldat din legiune s-a rugat la Jupiter pentru sănătatea celor doi. Din fostul oraş provine o inscripţie a unui edil care conţine formulări similare, scrie Historia.

„Momentul a reprezentat cu siguranţă un eveniment major în viaţa provincială din Dacia, inclusiv la Porolissum. De altfel, Dacia fusese una dintre provinciile dunărene care îl ajutaseră pe tatăl lui Caracalla să devină împărat, în timpul războaielor civile desfăşurate la începutul domniei lui Septimius Severus (193-197 d. Hr.). Populaţia de aici, inclusiv cea de la Porolissum, aştepta cu înfrigurare momentul unic în vieţilor lor, acela de a-l vedea pe împărat în persoană, nu doar imaginea sa de pe monede sau statui. Din păcate, nu ştim exact itinerariul concret al împăratului prin provincie sau durata exactă a vizitei (în iarna-primăvara lui 214 d. Hr., Caracalla era deja în Orient, la Antiochia Siriei), însă foarte probabil acesta a vizitat şi Porolissum-ul, împreună cu garda sa praetoriană, constituită şi din indivizi născuţi chiar aici, la Porolissum”, declara în 2015 Dan Deac, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.