De la începutul celui de-al doilea mandat al său ca prim-ministru al Ungariei în 2010, Viktor Orbán și-a creat o imagine de far al conservatorismului, fără teamă să susțină „valorile tradiționale creștine” împotriva unui establishment liberal, intrând în grațiile politicienii de extremă dreapta din întreaga lume, de la fostul președinte american Donald Trump și până la Marine Le Pen, din Franța, scrie publicația rusă independentă Novaia Gazeta.

Nerespectarea de către Orbán a normelor democratice și a drepturilor civile, pe de altă parte, i-a adus o atenție foarte diferită, UE hotărând în iulie să rețină fonduri de 12 miliarde de euro de la Ungaria pentru încălcarea de către aceasta a cerințelor statului de drept ale blocului comunitar. În 2023, grupul de reflecție pentru democrație din SUA, Freedom House, a condamnat Budapesta pentru „demonizarea opoziției și a grupurilor vulnerabile”, în timp ce Amnesty International a descris situația din Ungaria drept o „reducere continuă a drepturilor omului și încălcări ale legislației internaționale și ale UE”.

Oficialii europeni, îngrijorați de apropierea lui Orban de Putin

Totuși, nimic din toate acestea nu îi îngrijorează pe oficialii europeni la fel de mult ca apropierea lui Orbán de un alt „lider iliberal” - președintele rus Vladimir Putin.

Relațiile Ungariei cu Rusia au înflorit pe măsură ce Orbán și-a consolidat puterea, după 2010. După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, în 2014, Orbán a descris Rusia drept o „stea” printre țările care nu sunt „occidentale, nu sunt liberale, nu sunt democrații liberale, poate nici măcar democrații, și totuși reușesc să devină națiuni prospere”.

Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 nu a făcut nimic pentru a diminua această admirație. În timp ce Orbán a condamnat public războiul, Budapesta a oferit Ucrainei puțină asistență militară. Apelurile repetate la pace din partea guvernului ungar au fost interpretate, la Kiev ca presiuni pentru ca Ucraina să-și predea teritoriile aflate sub ocupația rusă Moscovei. Deși în cele din urmă nu a respins niciodată impunerea de sancțiuni de către UE asupra Moscovei, Ungaria a blocat în mod repetat inițiativele UE de a trimite ajutor la Kiev.

Poate cel mai șocant dintre toate, Orbán l-a întâlnit cu Putin la Beijing în noiembrie, în marginea unei conferințe care marchează 10 ani de inițiativă Belt and Road. Cei doi au fost fotografiați dând mâna într-o sesiune foto relaxată și și-au reafirmat public angajamentul față de legăturile bilaterale. Pentru mulți, întâlnirea prietenoasă a lui Orbán cu un bărbat căutat de Curtea Penală Internațională pentru crime de război a fost un afront.

Dar pentru alții, evenimentul a exemplificat, de asemenea, un aspect cheie al abordării lui Orbán față de statul, în care ideologia este în primul rând un instrument politic, dar pragmatismul politic este suprem.

Un animal politic

Acasă, în Ungaria, Viktor Orbán nu mai este un outlier sau un parvenit, ci un pilon al establishmentului, care a jucat un rol activ pe scena politică a țării timp de trei decenii.

Fiul cel mai mare al unei familii de clasă mijlocie din mediul rural, născut în 1963, Orbán a studiat dreptul la Budapesta și a lucrat ulterior ca sociolog. A devenit cunoscut în prim-plan la vârsta de 26 de ani, când, în calitate de purtător de cuvânt al Federației Tinerilor Democrați (mai bine cunoscută astăzi sub numele de Fidesz), a vorbit la înmormântarea și reînhumarea lui Imre Nagy, liderul executat al revoltei din 1956, organizată împotriva stăpânirii sovietice în Ungaria; respectivul eveniment a avut loc în Piața Eroilor din Budapesta, în iunie 1989.

Orbán cofondase, cu doar un an înainte, partidul radical liberal Fidesz, având la bază studenți și dizidenți la adresa guvernului socialist al Ungariei. Pe măsură ce regimul comunist începea să se prăbușească, Fidesz a avut un rol activ în tranziția democratică a țării, iar Orbán a obținut un loc în primul parlament post-comunist al țării, fiind ales lider al Fidesz în 1993.

Cu toate acestea, în ciuda succesului său inițial, Fidesz s-a descurcat prost la următoarele alegeri din 1994, reușind cu greu să strângă cele 5% din voturi de care avea nevoie pentru a intra în parlament. Soluția lui Orbán a fost reorientarea partidului către dreapta politică, o decizie care a stârnit o ruptură în cadrul partidului, mulți membri plecând pentru a nu se mai întoarce niciodată.

Astăzi, rămâne neclar dacă trecerea Fidesz la dreapta politică a reflectat adevăratele convingeri politice ale lui Orbán sau a fost oportunitate electorală. Întrebări similare despre convingerile lui Orbán l-au urmat de-a lungul carierei sale, nu în ultimul rând în ceea ce privește poziția sa față de Rusia. Cum ar putea cineva care a ajuns la celebritatea politică cerând trupelor sovietice să părăsească Ungaria mai târziu să devină cel mai mare susținător al Kremlinului în Uniunea Europeană?

Péter Krekó, directorul Political Capital Institue, un think tank cu sediul la Budapesta, consideră că politicile lui Orbán au o bază ideologică, deși îl caracterizează totodată pe Orbán drept un animal politic care face alegerile necesare pentru a rămâne la putere.

„Dacă te uiți înapoi la interviurile sale chiar de acum 20 sau 30 de ani, simți că are această modalitate instinctivă de a verbaliza natura politicii”, a declarat Krekó, pentru Novaia Gazeta Europa.

Cu toate acestea, el a rămas precaut față de Rusia, descriind războiul de cinci zile împotriva Georgiei vecine în 2008 drept „imperial” și a condamnat Kremlinul pentru invazie.

Când economia Ungariei s-a prăbușit în urma crizei financiare globale din 2008 și Budapesta a fost forțată să meargă cu mâna întinsă atât la FMI, cât și la UE pentru un ajutor, alegătorii maghiari au început să găsească politicile conservatoare ale lui Orbán și promisiunea lui de noi locuri de muncă, taxe mai mici și mai puțină birocrație extrem de atractive pe fondul creșterii șomajului.

Acest lucru s-a tradus printr-o victorie covârșitoare a Fidesz în alegerile parlamentare din Ungaria din 2010, oferind partidului o super-majoritate de două treimi: prima de acest fel din istoria post-comunistă a Ungariei, care i-a conferit mâna liberă pentru a trece orice legislație dorea.

Manualul de joc al lui Putin

Orbán și-a folosit supermajoritatea pentru a face schimbări radicale în constituția Ungariei, atrăgând critici pe scară largă. Într-un raport din 2012, Human Rights Watch a avertizat că aceste schimbări ar „slăbi verificările legale asupra autorității [guvernului], ar interveni în libertatea presei și ar submina în alte moduri protecția drepturilor omului în țară”.

Mai presus de toate, Orbán a avut justiția țării în vizor, introducând o legislație care a pus capăt selecției judecătorilor pentru Curtea Constituțională a Ungariei de către o comisie formată din toate partidele în favoarea parlamentului, unde super-majoritatea lui Fidesz i-a permis să aleagă judecătorii.

Celălalt obiectiv al lui Orbán a fost controlul asupra presei din țară. „[El] a învățat o lecție în 2002”, spune Krekó. „Dacă nu ocupi mass-media atunci când ajungi la putere, te-ai terminat”, adăugând că guvernul a reușit să aducă mass-media la cheremul său și asigurându-se că loialiștii Fidesz controlează toate principalele mijloace de informare. Organizația Reporteri fără frontiere estimează că Fidesz a preluat controlul de facto asupra a 80% din mass-media țării „prin manevre politice și economice și achiziționarea de organizații de știri de către oligarhi prieteni”.

„Orbán a acumulat atât de multe resurse în economie și mass-media încât a ajuns într-un punct în care nu poate greși”, spune Krekó. „Îl face aproape un politician teflon”.

„Dacă economia este într-o stare proastă, atunci mass-media poate da vina pe Bruxelles. Nimic nu te poate arde.”

Acești pași au reflectat metodele folosite de Vladimir Putin în propria sa consolidare a puterii la Moscova cu un deceniu mai devreme: în special preluarea sistematică a tuturor canalelor TV majore în primii ani ai președinției sale. Dintr-o dată, Budapesta avea mult mai multe în comun cu Rusia.

Inițiind un pivot de politică externă către așa-numita „deschidere de est” a Ungariei, Orbán a muncit din greu pentru a atrage investiții din China, dar a început să curteze și Moscova, semnând un acord cu agenția rusă de energie nucleară Rosatom în 2014 pentru a extinde singura centrală nucleară a Ungariei. Proiectul nu a fost niciodată scos la licitație.

În public, forța motrice din spatele deschiderii estice a fost pur pragmatică. Diversificarea comerțului avea sens logic, geopolitic, iar piețele din Rusia, China și nu numai s-au consolidat rapid în urma prăbușirii din 2008.

Dar afacerile încheiate nu erau întotdeauna investițiile chibzuite care păreau să fie. De exemplu, guvernul ungar a împrumutat 10 miliarde de euro de la Rusia pentru a acoperi costul acordului privind centrala nucleară, asigurându-se că Budapesta va rămâne îndatorată Moscovei pe o perioadă de mai multe decenii.

Dar nu toate deciziile Ungariei pe scena internațională sunt luate doar din motive raționale sau pragmatice, susțin experții.

Nesocotirea continuă a lui Orbán față de normele democratice a devenit până în 2016 o temă consecventă a criticilor pe care le-a primit din partea restului statelor membre UE, lucru de care nici Beijingul, nici Moscova nu erau preocupați, desigur. Faptul că relațiile sale confortabile cu autocrații au enervat atât de mult UE a devenit în cele din urmă un alt motiv pentru a le susține, pe măsură ce Orbán devenea din ce în ce mai deschis eurosceptic.

„Orbán nu a început ca un politician anti-occidental. A devenit anti-occidental pe măsură ce antagonismul dintre Ungaria și Uniunea Europeană și NATO a devenit mai amar”, spune Krekó. „Este un politician revanșist: dacă nu îl tratezi bine, atunci te va ataca.”

​Jurnalista maghiară Edit Inotai a adăugat că legăturile lui Orbán cu Kremlinul și Beijingul i-au satisfăcut și propria dorință de recunoaștere pe scena globală. „Este ca atunci când ai părinți divorțați. Dacă cineva te critică, atunci fugi la cel care te va răsfăța”, spune ea.

Capitalism de cumetrie

În timp ce Orbán ar fi fost dezamăgit de creșterea controlului occidental, criticii săi aveau motive întemeiate să fie îngrijorați.

Bálint Magyar, un fost ministru al Educației, descrie astăzi Ungaria ca un stat mafiot post-comunist, cu Orbán în centrul său. Punând clienții fideli la conducerea unor active cheie, cum ar fi afaceri profitabile și instituții de presă, prim-ministrul a reușit să-și consolideze puterea și să facă instituțiile Ungariei să funcționeze în favoarea politicii sale, spune Magyar.

Mulți dintre acești clienți – dintre care unii au fost prieteni cu Orbán încă din tinerețe – au obținut câștiguri financiare substanțiale.

„În cazul lui Orbán, rețeaua lui este un clan bazat pe fraternitate. Până în 2015, cel mai mare oligarh al Ungariei a fost Lajos Simicska, colegul de cameră al lui Orbán care a făcut serviciul militar cu el”, spune Magyar. „Apoi mai este Lőrinc Mészáros, un fost instalator, prieten cu Orbán din școala elementară. Acum este cel mai bogat om al Ungariei. Aceasta este o familie politică adoptată cu două scopuri gemene: concentrarea puterii și acumularea de bogăție personală, realizată fără vărsare de sânge prin mijloacele coerciției exercitate de stat”.

Orbán însuși a declarat întotdeauna doar o avere personală modestă. Dar averea celor apropiați – mulți dintre cei care conduc companii care au primit contracte guvernamentale importante – i-a determinat pe mulți să sugereze că cel puțin unul dintre acești prieteni vechi acționează ca „portofelul” lui Orbán. Jurnaliştii de investigaţie de la direkt36.hu au descoperit cazuri în care familia lui Orbán a primit bani prin intermediul companiilor deţinute de Mészáros.

Stăpânirea lui Orbán asupra puterii este aproape garantată de această rețea uriașă de patronaj. Companiile cu legături cu Fidesz obțin în mod constant contracte guvernamentale – în special cele lansate la licitații „restrânse”, pentru care doar anumite companii sunt invitate să liciteze pentru contracte evaluate la mai puțin de 300 de milioane de forinți maghiari (aproximativ 800.000 de euro).

O anchetă din 2023 realizată de portalul de știri maghiar Atlatszo a descoperit că o companie legată de Fidesz a câștigat 73% din licitațiile restrictive la care a fost invitată să participe, în timp ce altele au avut o rată de succes de 100%.

Astfel de perspective oferă un stimulent puternic pentru cei din politica maghiară să rămână loiali Fidesz - și lui Orbán.

„Chiar dacă nu ești de acord cu totul în Fidesz, dacă nu ieși din linie, vei fi recompensat”, spune Inotai. „Așadar, mulți oameni din partid care ar putea să nu fie de acord cu Orbán pur și simplu nu vorbesc.”

Acest sistem de cumetrie este o replică a celui bine stabilit din Rusia, unde mulți prieteni ai lui Vladimir Putin au ajuns în poziții înalte de putere, precum Arkadi Rotenberg, fostul său partener de judo, care acum este miliardar. Alții sunt legați de companii fantomă și conturi bancare offshore pe care investigatorii le-au conectat la Putin, cum ar fi violoncelistul Serghei Roldugin – un prieten de lungă durată al președintelui, supranumit „portofelul lui Putin”.

„O organizație criminală are două funcții de bază: acumulează avere pentru membrii săi și le oferă impunitate. După 2010, Orbán s-a confruntat cu o UE care a oferit Ungariei fonduri, dar dorea supraveghere – subminând impunitatea”, spune Magyar. „Autocrații din Est nu se plâng de riscul de corupție și de problemele de stat de drept. Ei au devenit o sursă alternativă de bogăție pe radarul lui Orbán, dar acest lucru a creat și o dependență, în special în cazul lui Putin”.

Multe dintre contractele de construcții legate de acordul nuclear Paks II, de exemplu, nu au fost deschise pentru licitație publică; documentele proiectului vor fi confidențiale în următorii 30 de ani. Astfel de condiții invită la corupție. Cercetătorul András Deák estimează că astfel de contracte reprezintă aproximativ 40% din bugetul total al proiectului și că multe dintre companiile implicate vor fi legate de Fidesz.

Acest lucru îi dă lui Orbán un motiv pentru a menține legături puternice cu Rusia – sau chiar pentru a face ecou linia Kremlinului în schimbul rămânerii în grațiile Moscovei.

O luptă nedreaptă

Astăzi, controlul lui Orbán asupra puterii rămâne puțin probabil să slăbească. Alegerile parlamentare din Ungaria, din 2022, au adus din nou rezultate copleșitoare pentru Fidesz, în ciuda unei puternice provocări sub forma unei opoziții în mare parte unite.

Comentatorii au exprimat îngrijorări cu privire la faptul că Orbán a exploatat puterea sa în instituțiile publice ale Ungariei pentru a-și zdrobi adversarii. În raportul său despre alegeri, OSCE a evidențiat acoperirea știrilor părtinitoare care „a limitat șansa votanților de a face o alegere informată”, și publicitatea pe rețelele sociale pro-guvernamentale realizată de organizații legate de Fidesz, care a evitat limitele de cheltuieli ale partidului. Iar guvernul a lansat un pachet social de 5,35 miliarde de dolari înaintea alegerilor, oferind stimulente precum scutiri de taxe și creșteri salariale.

„Imaginați-vă că avem o cursă”, spune Magyar. „Dar înainte de a începe, mă duc și îți tai piciorul. Ești liber să fugi, nu? Doar că acum ai un picior. Și așa sunt alegerile din Ungaria între guvern și opoziție.”

Între timp, retorica pro-rusă a lui Orbán a continuat. Guvernul rămâne atent la opinia publică cu privire la probleme precum atacul Rusiei asupra Ucrainei, spune Inotai. Dar Fidesz știe că se poate baza pe toată greutatea mass-media controlată de stat a țării pentru a modela o narațiune internă, care poate fi justificată de retorica conservatoare a lui Orbán. Cu acest instrument, invazia din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei pot fi ușor blamate pentru problemele Ungariei.

„Campaniile media pot avea un impact uriaș asupra opiniei publice”, spune Krekó. „Da, maghiarii sunt sceptici cu privire la linia oficială; există puțină încredere în mass-media. Dar atunci când există acest bombardament de informații care provine din orice sursă, va avea un impact asupra ta.”

Între timp, acest megafon media are alte efecte. Deși Budapesta susține că încearcă să construiască o națiune maghiară mai puternică, după 13 ani de conducere a lui Orbán, Ungaria este o țară divizată.

„Cred că au fost multe pagube făcute în ultimii 10 ani. Nu spun că ceea ce aveam anterior era un paradis, dar era mult mai mult loc de discuție, de dezbatere civilizată”, spune Inotai.

„Acum, evit subiectele politice cu anumiți prieteni de-ai mei despre care știu că sunt alegători Fidesz, pentru că nu mai putem fi de acord asupra faptelor. Când critici guvernul, sunt oameni care te fac să te simți un trădător.”