Una dintre cele mai sălbatice și mai frumoase trasee forestiere din România se află în comuna Tudora, județul Botoșani. Este o rezervație de tisă, în mijlocul căreia se conturează un relief calcaros impresionant, presărat cu canioane și cascade, ușor de parcurs împreună cu familia.

Județul Botoșani este o adevărată perlă neexploatată a turismului românesc, cel puțin din punct de vedere al frumuseților naturale și al locurilor sălbatice unice la nivel european. Datele oficiale arată că județul Botoșani are nu mai puțin de 33 de arii naturale protejate pe teritoriul său, întinse pe o suprafață de 11.400 de hectare.

Aici sunt incluse iazuri fabuloase, zone umede, păduri seculare sau preistorice și alte minuni ale naturii pline cu specii protejate – așadar, un adevărat paradis al oricărui iubitor de natură sălbatică, de relaxare și liniște.

Dintre acestea sunt nouă arii protejate de mare importanță, incluse în rețeaua națională. Este vorba despre pădurea Ciornohal și codrul secular de fag Stuhoasa, rezervația Bălțile Siretului, pădurea de arini de la Horlăceni, rezervația floristică de la Ripiceni-Ștefănești, turbăria de la Dersca, paradisul acvifaunistic de la Stânca-Costești, dar și rezervația de tisă de la Tudora.

Una dintre cele mai spectaculoase și totodată accesibile din punct de vedere turistic dintre toate aceste rezervații de interes național este pădurea de tisă de la Tudora. Este un zonă sălbatică în care trăiește o bogată floră și faună, loc ideal pentru relaxare și conectarea cu natura. În mijlocul rezervației se află și una dintre cele mai impresionante formații calcaroase. Din păcate, zona este puțin exploatată turistic, însă recent au fost adăugate marcajele pentru trasee.

O splendoare a naturii, ascunsă pe drumurile întortocheate

Pădurea de tisă se află în comuna botoșăneană Tudora, o zonă situată la confluența cu județele Suceava și Iași. Tisa, taxus baccata în denumirea științifică, este un arbore care ajunge până la 20 de metri înălțime, iar diametrul trunchiului până la trei metri. Este un arbore cu lemn de esență tare, dar elastic, specific climatului rece.

Tisa este o raritate în România, fiind declarat arbore protejat. La Tudora, pădurea ocupă o suprafață de 119 hectare, în partea de nord-vest a zonei Dealu Mare. Tocmai de aceea, pădurea de tisă a devenit în anul 2000 arie protejată de interes național.

Până la rezervația de tisă de la Tudora, un turist nu poate ajunge fără GPS, și asta fiindcă nu există semnalizare turistică de la drumul principal până la cantonul forestier care marchează intrarea în rezervație. Propriu-zis, călătoria începe în municipiul Botoșani.

Se urmează drumul județean către Tudora, prin comuna Vorona. La un moment dat, după satul Vorona Mare, GPS-ul ne va indica faptul că trebuie să părăsim drumul principal și suntem nevoiți să cotim la stânga pe un drum comunal.

De aici urmează o rețea de ulițe sătești până la cantonul Pleșa. Carosabilul are o calitate bună și poate fi străbătut cu orice tip de autoturism. La cantonul Pleșa, locul care marchează intrarea în rezervație, trebuie să părăsim autoturismul, de acolo, călătoria începe pe jos. Din fericire, în ultimii ani au fost amplasate plăcuțe care indică intrarea pe traseu, marcajul specific, pe care turiștii trebuie să-l urmeze, fiind triunghiul roșu cu margini albe.

Rezervație cu pâraie și animale

Odată ce călătorul intră în rezervație se cufundă într-un peisaj de vis. Î n special în lunile de toamnă, pădurea capătă nuanțe și pasteluri aparte, asta fiindcă în rezervația de la Tudora, pe lângă arborii de tisă, cei care dau specificul locului, cresc frasini, fagi și goruni, pigmentând autumnal coroana arboriferă.

Urmând traseul, rezervația curge de-a lungul unor poteci line, cu un strat gros de sol forestier, așezate pe o fundație de gresie, ce pot fi străbătute cu lejeritate de o familie cu copii. La tot pasul, natura își dezvăluie surprizele, fiind o adevărată lecție de botanică în aer liber. Nu lipsesc orhideele, brândușele de munte, gențiana şi iedera, alături de alte specii de ierburi și flori. Peisajul este dominat de arborii de tisă, majoritatea cu o vechime de cel puțin 350 de ani, alții chiar și mai vechi, rămași acolo în procesul de primenire a codrului.

Tisa este un copac rar în România, e specific taigalelor siberiene, lucru ce demonstrează că zona a avut cândva o climă mult mai rece. Dar chiar și astăzi, temperaturile sunt mai scăzute în aceste ținuturi din nordul extrem al României.

Ambientul oferit călătorului este poate cel mai important lucru: parfumul sălbatic al ierburilor aromate, o liniște adâncă întreruptă doar de trilurile diferitelor specii de păsări sau de zgomotele subtile ale pădurii. Cărarea care străbate rezervația merge paralel cu un pârâu pitoresc care șerpuiește prin mici ravine, pe sub frunziș.

Din loc în loc, pârâul taie cărarea, dar poduri naturale de gresie și arbori prăbușiți ajută turiștii să-și poată continua drumul. Fiind o zonă protejată prin lege, în rezervația de tisă, turiștii pot da și peste animale sălbatice, nu periculoase, însă. Este vorba mai ales de căprioare, veverițe, jderi, pisici sălbatice şi mistreți.

Nu lipsesc micile reptile sau amfibieni. Nu în ultimul rând, pe suprafața rezervației pot fi observate numeroase specii de păsări, dintre care cinci recunoscute pe plan internațional, protejate prin lege. O atenție sporită trebuie acordată frunzelor de tisă, care sunt toxice, fiind utilizate de-a lungul timpului la prepararea de otrăvuri.

Minuni ale naturii săpate în blocuri de calcar

Perla rezervației este relieful calcaros. După un drum de aproximativ o oră pe cărările codrului de tisă se ajunge la Cheile Bahluiului, un canion pitoresc modelat de apele pâraielor în blocurile biogene de calcar și gresie, prin eroziune verticală. La capătul canionului se află un perete de calcar cu mici cascade, un peisaj de vis care recompensează drumul de 60 de minute al călătorului.

„Rezervația din comuna Tudora este un loc sau, mai bine zis, un singur loc unde se mai găsesc în număr mare exemplare de tisă din România. Un loc plăcut cu zone interesante de urmărit, câteva lunecări de teren lăsând în urmă roci dure, câteva mici cascade plăcute de care s-ar bucura oricine să le descopere“, spune Ionuț Haidău, un botoșănean împătimit al călătoriilor în natură, dar și un promotor al frumuseților Botoșaniului.

Tisa, copacul oștenilor moldoveni

Aceste vechi păduri de tisă au marcat istoria comunităților din zonă, acest copac fiind materialul principal de construcție utilizat de localnici. Mai apoi, răzeșii din Tudora s-au făcut remarcați în oștile lui Ștefan cel Mare, dar și ale multor voievozi moldoveni, prin calitățile lor de arcași și infanteriști.

Tisa, un lemn dur, dar foarte elastic, a fost utilizat pentru a confecționa arcuri puternice, dar și sulițe sau lănci, de care erau atașate vârfurile de metal. Totodată, în simbolistica populară, lemnul de tisă făcea tranziția către lumea morților, mai ales celor care mureau înainte de vreme. La Tudora, celui care murea de tânăr i se așeza sub cap o bucată de lemn de tisă. În plus, din frunzele toxice ale copacului se confecționa o otravă puternică în care războinicii moldoveni își înmuiau vârful săgeților.