O carte de propagandă distribuită de Ministerul rus al Apărării în teritoriile ocupate pune în contrast forțele ucrainene depravate cu propria armată-model, relatează El Pais .

Intitulată „Care este deosebirea”, broșura conține 28 de ilustrații în care sunt puse în opoziție idealurile rusești și cele ucrainene.

Două astfel de desene marchează o presupusă deosebire fundamentală. Într-unul din ele, un soldat rus cu o pușca se plimbă cu soția și fiica sa; în imaginea alăturată, doi soldați ucraineni se îmbrățișează într-o cadă, cu inimioare răsărind dintre ei, insinuând astfel că ar fi homosexuali.

O altă ilustrație înfățișează un soldat rus în timp ce este scufundat în apă sfințită în prezența unui preot ortodox; de partea cealaltă, soldatul ucrainean apare îmbrățișându-l pe diavol și pe un ofițer SS, din nou într-o cadă.

El Pais a primit această broșură recent de la un ofițer din Brigada Mecanizată 65. Cel puțin două exemplare au fost descoperite în bunurile soldaților ruși uciși pe frontul din Zaporojie, potrivit acestui regiment ucrainean. Presa rusă a relatat că aceeași broșură a fost distribuită în primăvara trecută în școlile rusești.

În general în carte se regăsesc scene fără legătură cu realitatea, însă unele dintre ele sunt delir pur, notează publicația spaniolă.

De pildă, într-o ilustrație un soldat rus îngenunchează în fața unui mormânt și a unui steag ce îl înfățișează pe Isus; prin contrast, un soldat ucrainean îngenunchează în fața unui mormânt, dar în prezența unei figură reprezentându-l pe diavol, pe al cărui chip este imprimată o svastică nazistă. În alta, trupele ruse patrulează un sat în care predomină armonia, în timp ce ucrainenii îl ard, fluturând steaguri naziste în timp ce execută copii.

Unele scene sunt într-un clar contrast cu realitatea - de pildă, cele în care sunt puse în opoziție valori ale familiei tradiționale cu presupusa degenerare ucraineană, în particular îmbrățișarea valorilor homosexualității.

Realitatea este însă că Ucraina este o țară destul de conservatoare și, chiar dacă homofobia nu este o politică de stat, precum în Rusia, este o problemă larg răspândită în societatea ucraineană, remarcă experții citați de El Pais.

„Războaiele, în orice țară, dau aripi extremei drepte, inclusiv în Ucraina”, sublinia Kostia Andriiv, reprezentant al organizației Gender Z, anul trecut, la o zi după un marș pentru drepturile LGBTQI+ la Kiev, primul organizat în capitala ucraineană de la începutul invaziei ruse.

Manifestații au reușit să parcurgă doar câțiva zeci de metri, pentru că grupuri contestatare au oprit marșul cu amenințări de violență.

În pofida faptului că în Ucraina chiar opusul a ceea ce susține propaganda rusă este probabil adevărat, Rusia încearcă să insufle ideea că apropierea țării de Uniunea Europeană înseamnă, de fapt, distrugerea valorilor tradiționale referitoare la familie și religie.

De pildă, într-una din ilustrațiile găsite asupra soldaților ruși steagul UE este purtat la o manifestație a comunității LGBTQI+ alături de embleme naziste. Broșura înfățișează, de asemenea, soldați ucraineni în timp ce înfăptuiesc acte de sacrilegiu, precum să urineze în cimitire sau să incendieze biserici.

Tactici ale propagandei de război

Pablo Sapag, profesor de istoria propagandei la Universitatea Complutense din Madrid, evidențiază faptul că broșura urmează îndeaproape manualul propagandei de război din timpul Primului Război Mondial.

De pildă, se regăsesc identic principii precum ideea că inamicul pe câmpul de luptă se află în relație cu diavolul sau ideea de „transfuzie”, evidențiind trecutul istoric comun — în acest caz populația din estul Ucrainei, considerată a fi mai apropiată de cultura rusă decât cea europeană — în care atrocitățile sunt comise nu doar împotriva populației, dar și împotriva acelei moșteniri comune.

Un alt principiu ce a marcat războaiele anterioare și care acum este reluat de Kremlin este faptul că operațiunile de război sunt „prezentate ca fiind o cauză sacră, protejată de Biserica Ortodoxă”.

Adrián Huici, profesor de istoria propagandei la Universitatea din Sevilla, notează la rândul său că „aceste imagini sunt, ca formă, foarte asemănătoare cu cartonașele și afișele folosite mai ales de francezi în timpul Marelui Război, care au fost fundamental vehiculul pentru principala strategie de propagandă a vremii, așa-numita „propaganda atrocității”. De pildă, reprezentări ale atrocităților comise împotriva minorilor, precizează Huici.

Expertul notează și faptul că prezența recurentă a ofițerilor naziști în imaginile propagandistice reflectă totodată pretenția Moscovei că luptă împotriva acelui inamic care a reprezentat cel mai mare risc pentru țară din istoria recentă. „Pentru a accentua această diviziune drastică între bine și rău, ucrainenii sunt asociați cu unul dintre marii dușmani ai Rusiei din secolul XX, cel care s-a apropiat cel mai mult de cucerirea și subjugarea țării.”

Cum prezintă propaganda rusă prizonierii de război

Rusia prezintă pe dos o altă realitate a războiului, și anume că Ucraina este cea care se face vinovată de tratamentul abuziv al prizonierilor de război.

O altă ilustrație arată doi medici ruși tratând cu deosebită grijă un soldat ucrainean rănit, în timp ce un presupus torționar ucrainean ce poartă o emblemă a Brigăzii Azov biciuiește un prizonier de război. În altă imagine, ucrainenii sunt înfățișați înjunghiind un prizonier rus.

Potrivit ultimului raport al ONU, publicat la 1 octombrie, armata rusă torturează „sistematic și

De altfel, imaginile cu prizonierii de război eliberați din captivitatea rusă sunt grăitoare: extrem de slabi și subnutriți, aceștia oferă un contrast puternic cu starea fizică mult mai bună a prizonierilor ruși.

În plus, filmări făcute publice în septembrie arată o presupusă execuție sumară a aproximativ 20 de soldați ucraineni luați prizonieri pe câmpul de luptă.

În centrul propagandei Kremlinului se află afirmația potrivit căreia invazia Ucrainei a fost necesară pentru a o denazifica. Un exponent al acestei justificări este necesitatea de a elimina regimentul Azov.

Acest regiment și ramura sa politică își au originea în mișcări de extremă dreapta și întrețin elemente și ideologie ale dreptei radicale care s-au răspândit de la izbucnirea conflictului din Donbas, în 2014. Totuși, între o țară aflată sub presupusul control al naziștilor și realitate, există o mare diferenţă, conchide Michael Colborne, în cartea sa cuprinzătoare despre Azov, „From the Fires of War”

Colborne argumentează că problema extremei drepte este de fapt una comună în acele țări care au părăsit sfera sovietică, inclusiv Rusia.

„Istoria mișcării Azov este, în multe privințe, istoria tuturor țărilor post-comuniste”, spune autorul.