Pisicile sunt drăguțe, iar studiile au arătat că a avea un animal de companie poate reduce anxietatea și chiar încetini declinul mental.

Pisicile blânde pot zgâria rău FOTO: Arhivă

Zgârieturile de pisică nu sunt, de obicei, ceva de care să vă faceți prea multe griji, spune Dr. Barbara Bawer, medic de medicină de familie la Ohio State University Wexner Medical Center din Columbus, Ohio. De cele mai multe ori, spune ea, "sunt benigne, cu excepția înțepăturii propriu-zise și a zgârieturii în sine pe măsură ce se vindecă". Cu toate acestea, pot exista probleme potențiale dacă locul zgârieturii se infectează, deoarece "pisicile pot transmite anumiți viruși și bacterii", adaugă ea, scrie yahoo.com.

Cea mai cunoscută dintre aceste infecții? Boala zgârieturilor de pisică (CSD), care se mai numește uneori și febra zgârieturilor de pisică, apare atunci când cineva intră în contact cu bacteria Bartonella henselae, potrivit Verywell Health.

"CSD este cel mai frecvent întâlnită la copii și adulți tineri", spune Dr. Tom Waters, medic de medicină de urgență la Clinica Cleveland. "Se manifestă de obicei prin roșeață și umflături la locul zgârieturii, împreună cu semnul distinctiv al ganglionilor limfatici umflați lângă locul zgârieturii." Alte simptome ale CSD includ febră, dureri musculare, greață, dureri abdominale și pierderea poftei de mâncare.

Deși pisicile nu sunt singurele animale care o pot transmite, ele sunt principalii purtători și nu prezintă ele însele simptome ale acestei boli. Pisicile contractează de obicei această infecție atunci când sunt infectate de purici. Puteți evita potențialul ca pisica dumneavoastră să transmită CSD prin stabilirea unui plan de tratament împotriva puricilor pentru pisica dumneavoastră.

Este posibil ca orice pisică să transmită această bacterie și să infecteze un om cu CSD, însă este mult mai tipic în cazul pisicilor vagaboande, spune Waters, deoarece acestea sunt "mai susceptibile de a avea purici și, prin urmare, ar putea exista o probabilitate mai mare de apariție a bolii zgârieturilor de pisică la o persoană care este zgâriată de o pisică vagaboandă". Pisicuțele, în special, sunt mai susceptibile de a fi infectate și de a transmite CSD, și sunt, de asemenea, considerate mai susceptibile de a zgâria și mușca un om în timp ce se joacă, în comparație cu o pisică mai în vârstă. Dar CSD nu se răspândește doar prin zgârieturi; o pisică poate, de asemenea, să infecteze pe cineva lingându-i rana deschisă sau mușcătura.

Ce altceva poate cauza o zgârietură de pisică?

În cazuri foarte rare, este posibil ca o zgârietură de pisică să transmită ceva mai grav decât CSD, cum ar fi rabia, o boală virală care este aproape întotdeauna fatală odată ce apar simptomele. Cu toate acestea, este puțin probabil ca o pisică domestică să fie purtătoare de rabie, majoritatea infecțiilor de la animal la om provenind de la lilieci și câini care nu au fost vaccinați împotriva acestei boli, potrivit Verywell Health. De asemenea, este rar ca o zgârietură să provoace rabia, întrucât este nevoie să se intre în contact cu saliva unui animal infectat.

Dacă bănuiți că pisica dumneavoastră a intrat în contact cu un animal care ar putea fi infectat de rabie, cum ar fi un liliac, evitați contactul cu acesta și sunați imediat medicul veterinar, precum și controlul animalelor. Anunțați-i dacă animalul dvs. de companie a fost vaccinat împotriva rabiei, de asemenea.

Ce trebuie să faceți dacă sunteți zgâriat de o pisică

Dacă sunteți zgâriat de o pisică, fie că este vorba de animalul dumneavoastră, de animalul unei persoane dragi sau de o pisică vagaboandă, nu este necesar să mergeți direct la camera de urgență, spune Waters. În schimb, ar trebui să curățați și să dezinfectați bine zgârietura, fie acasă, fie în cabinetul medicului, iar apoi să fiți atenți la orice simptom neobișnuit. După cum notează CDC, "zona infectată poate apărea umflată și roșie, cu leziuni rotunde, în relief și poate avea puroi. O persoană cu CSD poate avea, de asemenea, febră, dureri de cap, apetit scăzut și epuizare. Mai târziu, ganglionii limfatici ai persoanei din apropierea zgârieturii sau mușcăturii inițiale pot deveni umflați, sensibili sau dureroși".

În mod obișnuit, persoanele se recuperează din CSD fără tratament, dar pot avea nevoie de antibiotice. Cei care prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire mai gravă sunt persoanele cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani și cele cu un sistem imunitar slăbit, potrivit Centers for Disease Control and Prevention. Rareori, CSD poate afecta creierul, ochii, inima sau alte organe interne.

Încercarea de a evita în primul rând zgârieturile pisicii este o modalitate excelentă de a preveni potențialele îmbolnăviri din partea felinelor. Nu încercați să vă îmbrățișați pisica atunci când este în toane proaste - și păstrați o distanță sigură față de orice pisică rătăcită.