Potrivit unei cercetări, dezastrul natural va veni din cer şi foarte probabil se va forma iarna în Oceanul Pacific, în apropiere de Hawaii. Nimeni nu ştie exact când se va întâmpla, dar curenţii atmosferici vor redirecţiona un „val mare de vapori de apă din întinderea vastă a aerului tropical din jurul ecuatorului şi îl vor canaliza spre Coasta de Vest, conform The New York Times .

Această val de vapori va fi enorm, lat de sute de kilometri şi lung de 1.900 de kilometri, şi va dezlănţui vânturi feroce. Va aduce atât de multă apă încât, dacă ar fi în întregime în lichid, debitul său ar fi de aproximativ 26 de ori mai mare decât cantitatea de apă vărsată oricând din râul Mississippi în Golful Mexic.

Când această torpilă de umiditate va ajunge în California, se va ciocni în munţi şi va fi forţată să se ridice. Aceasta îi va răci încărcătura vapori şi va da startul valurilor de ploaie şi ninsoare, ce vor dura săptămâni întregi. Astfel, va începe „superfurtuna” de care californianii se temu de mult timp, conform sursei citate.

În secolele trecute, lungi perioade de ploi şi furtuni puternice au inundat coasta Pacificului, iar furtunile puternice din ultimele decenii au provocat ravagii. Din cauza schimbărilor climatice, această furtună va fi mai mare decât orice alt dezastru pe care cineva şi-l poate aminti.

Ploile abundente şi ninsorile din Sierra Nevada vor testa barajele din Central Valley, una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume. După acestea, un alt filament de aer umed, format peste Pacific va lovi California. Apoi vor urma altele.

După o lună, circa 40,6 centimetri de precipitaţie vor fi căzut, în medie, în tot statul american. În regiunile muntoase situaţia va fi şi mai grea. Niciuna dintre industriile importante ale statului, de la tehnologie la Hollywood şi de la agricultură la petrol, nu va rămâne neatinsă.

Următoarea „superfurtună, sau - o succesiune rapidă a ceea ce oamenii de ştiinţă numesc râuri atmosferice - va fi testul suprem şi provocarea cea mai mare pentru barajele, digurile şi podurile din California.

În contextul în care deficitul de apă este deja o problemă, încălzirea globală agravează secetele şi incendiile de vegetaţie. Deoarece aerul mai cald poate reţine mai multă umezeală, râurile atmosferice pot transporta încărcături mai mari de precipitaţii. Standardele de proiectare a infrastructurii, hărţile şi planurile de urgenţă pentru dezastre care au protejat California de inundaţii în trecut ar putea fi în curând depăşite.

În următoarele decenii, dacă temperatura globală medie va creşte cu încă 1 grad Celsius, – iar tendinţele actuale sugerează că s-ar putea – atunci probabilitatea unor astfel de furtuni va creşte şi mai mult ( la aproape 1 din 30).

În acelaşi timp, va creşte şi riscul formării unor „megafurtuni” mai rare, cu averse mult mai puternice.

Acestea sunt posibilităţi alarmante. Dar dovezile geologice sugerează că Occidentul a fost lovit de inundaţii cataclismice de mai multe ori în ultimul mileniu, iar noul studiu oferă cele importante dovezi de până acum, cu privire la modul în care această ameninţare evoluează în epoca încălzirii globale cauzate de om.

Cercetătorii au luat în considerare în mod special posibilitatea producerii acestor furtuni extreme, dar realiste. Conform descoperirilor acestora, furtunile puternice despre care cândva nimeni nu s-ar fi aşteptat să se producă atât de repede, s-a putea produce în curâd o dată la câţiva ani.

„Am fost norocoşi să o evităm în secolul al XX-lea”, a spus Daniel L. Swain, climatolog la Universitatea din California, Los Angeles, care a lucrat la noul studiu alături de Xingying Huang de la Centrul Naţional de Cercetare Atmosferică din Boulder.

„Aş fi foarte surprins dacă o vom evita în secolul al XXI-lea”, a adăugat acesta.

Spre deosebire de un cutremur uriaş, celălată ameninţare care vizează California, o super-furtună nu va apărea neobservată. Meteorologii pot acum să observe când un râu atmosferic vin peste coasta de vest cu cinci zile sau până la o săptămână înainte să se producă, deşi nu pot determina cu exactitate locul şi intensitatea acesteia. Acum, datorită accestei cercetări, autorităţile ar putea să fie mult mai pregătie. Oficialii intenţionează să elaboreze un „scenariu” ipotetic al modului în care toate acele precipitaţii vor lovi statul şi vor căuta lacunele din planurile de evacuare şi intervenţie.

Ultima oară când agenţiile guvernamentale au studiat un astfel de „scenariu”, acum mai bine de zece ani, au estimat că ar putea provoca daune de 725 de miliarde de dolari.