Este, fara putinta de tagada, unul dintre cei mai longevivi oameni din sistem. Si performanta lui Gelu Diaconu este cu atat mai mare cu cat acesta s-a aflat, atata amar de vreme, intr-o postura mai mult decat ingrata. Pentru ca, pe de o parte, atat politicienii aflati la guvernare, cat si cei care sufereau in opozitie, ii cereau imperativ, cel putin la nivelul declaratiilor publice, sa creasca volumul incasarilor la buget si sa se arate nemilos cu evazionistii, indiferent cine ar fi acestia. Pe de alta parte insa, si Gelu Diaconu o stie mai bine decat oricare altul, ANAF-ul era asaltat de “rugaminti” aflate la limita presiunilor subterane, atotputernicele grupuri transpartinice de influenta, romanesti si straine deopotriva, avand interese majore in zona Fiscului. 

Si, cu toate acestea, seful ANAF-ului a reusit sa mearga pe sarma, chiar deasupra custii cu lei, printr-un incredibil joc de glezne pe care l-a afisat in fata politicienilor de toate culorile. Ceea ce nu a facut decat sa intareasca mitul “intangibilitatii” lui Gelu Diaconu. Mit care insa se cutremura acum puternic, dupa ce seful ANAF a facut o eroare de calcul de-a dreptul inexplicabila la experienta sa. Pentru ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, Gelu Diaconu si-a lepadat singur haina de “tehnocrat” care il scapase de atatea ori pana acum. Si care, in conditiile venirii in premiera la guvernare a unui guvern technocrat, i-ar fi asigurat premise mai mult decat favorabile ramanerii pe pozitie. Numai ca, tocmai in zilele in care “vocea strazii” era tot mai puternica, seful ANAF a sarit in barca politica nepotrivita, una tocmai aflata in pragul scufundarii.

Atac de panica 

Atunci cand putini isi inchipuiau ca sfarsitul Guvernului Ponta este chiar atat de aproape, crescusera presiunile privind inlocuirea lui Gelu Diaconu, in urma “isteriei” declansate de catre ANAF la nivelul intregii tari. Iar cum premierul de atunci se afla oricum intre ciocan si nicovala, Gelu Diaconu s-a agitat si mai mult, dupa ce a aflat de iminenta unei revolutii interne, prin care se incerca smulgerea conducerii Directiei Antifrauda de sub influenta directa a sefului ANAF. Cel care, fara a-si putea pune un om de incredere la Antifrauda, ar fi fost practic lasat fara “bratul armat” de care avea atata nevoie pentru a-si tine la distanta rivalii deloc de neglijat. Acum, este greu de spus daca Diaconu doar a muscat o momeala intinsa cu grija sau chiar se simtea incoltit. Cert este ca a suferit un veritabil atac de panica si a recurs la un gest precipitat, care la acea vreme parea salvarea de la mazilire, dar care astazi il poate costa mai mult chiar decat se asteapta. Pentru ca, dupa cum sustin sursele noastre, in ultimele zile ale cabinetului Ponta, Gelu Diaconu s-a grabit sa intre sub o pulpana politica despre care era sigur ca-i va oferi protectia necesara in fata atacurilor la care se astepta. Culmea este ca, din cate se pare, a facut acest pas desi unii vechi amici liberali l-au sfatuit sa nu se inregimenteze in acea grupare sau barem sa-si pastreze statutul de tehnocrat, fie el si unul de fatada, caci s-ar putea sa vina vremuri intersante. Dar, vorba ceea, ceasul rau, pisica neagra, Gelu Diaconu si-a aruncat fatidic eticheta de tehnocrat tocmai in zilele in care altii se chinuiau sa si-o lipeasca.

Incoltit din toate partile

Din cate se vehiculeaza in cercuri de obicei bine informate, asupra lui Gelu Diaconu se va declansa, cat de curand, “potopul”, acesta avand prea putini prieteni conectati la noul pol de putere pentru a putea contracara dezvaluirile care urmeaza. Si sunt destule “bube”, singura bila alba a mandatului sau in fruntea ANAF fiind cresterea spectaculoasa a sumelor incasate la bugetul de stat. Totul insa cu pretul unui comportament de prea multe ori abuziv al oamenilor din subordinea lui Gelu Diaconu, ceea ce a si facut sa prinda atat de bine denumirea de “Gestapo-ul ANAF”, pusa de noi in seria de dezvaluiri privind “hei rup”-ismele multor inspectori. De asemenea, Gelu Diaconu este privit ca principal vinovat si pentru faptul ca, desi a facut pe zbirul cu micii comercianti, dintre care multi au cedat psihic si financiar la zecile de controale venite lunar si si-au pus streangul de gat, s-a dovedit mielusel in fata marilor evazionisti. Si chiar daca la un moment dat a vrut sa-si arate coltii si la atotputernicele multinationale, nu a indraznit sa mearga mai departe, nereusind decat sa le zgandare orgoliul acestora. De asemenea, un alt esec major care i se va reprosa acum cu siguranta sefului ANAF este cel al depistarii si impozitarii miliardarilor romani. O operatiune “marca ANAF” mult trambitata, dar a carei punere in practica a fost un fiasco total. Cu siguranta vor iesi la iveala si amanunte incredibile despre concursurile organizate la Antifrauda si in urma carora au ajuns peste noapte mari specialisti fiscali tot felul de padurari, preoti sau alti amatori de lefuri frumusele la stat. Plus, poate, niscaiva dosare inca ingropate in arhiva secreta a  “Doi s‘un sfert”, de pe vremea lui Gelu Oltean. Asa ca Gelu Diaconu, incoltit din toate partile, este foarte posibil sa se gandeasca tot mai serios la iesirea din scena printr-o asa-zisa demisie de onoare. Sub forma unui anunt ca “am fost infrant de grupurile de influenta”. Asta daca nu cumva, cum s-a mai vazut de atatea ori pe plaiurile dmabovitene, o fi pastrat totusi un as salvator in maneca, pentru vremuri grele ca acestea…  Cătălin TACHE/National

Distribuie Distribuie Comentarii