Cacealmaua lui Tăriceanu a sfârșit prost
Pentru a intelege ce se intampla in coalitia de guvernare, este suficient recursul la amintirea anului 2009, atunci cand o coalitie de guvernare avea doi candidati la prezidentiale. Erau aliate PDL si PSD, iar candidatii erau Traian Basescu si Mircea Geoana, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Evident ca pe vremea aceea vorbeam despre doua partide cu adevarat mari, nu despre umbra a ceea ce a fost candva PSD si un partid de lift, si despre doi candidati intr-o inclestare extrem de dura si de stransa, dupa cum a aratat rezultatul final, nu despre doi pigmei pentru care si intrarea in finala ar fi un miracol.
Dar situatia este, ca poza, identica: doi candidati in aceeasi coalitie de guvernare. Calin Popescu Tariceanu si Viorica Dancila, amandoi intr-un fel obligati sa candideze.
Pentru CPT este desigur si ultima sansa de a-si face cum se zice "damblaua" candidaturii prezidentiale. Greu de crezut ca peste inca cinci ani va mai fi in pozitia necesara, din foarte multe motive. Dar e mai mult decat atat.
O candidatura prezidentiala a liderului unui partid prin excelenta de lider este ultima sansa ca acest partid sa mai treaca pragul anul viitor. Este ca un fel de ultima sansa de relansare inainte de anul electoral 2020.
In mod normal, intr-o asemenea situatie, iesi in Opozitie si iti faci campanie din atacarea guvernarii. Cam ce face acum si Klaus Iohannis. Doar ca pentru CPT calea aceasta este extrem de dificila.
Pe de-o parte, ALDE este un partid dependent de sinecurile guvernarii. Este ca un fel de capusa uriasa care, daca este extrasa, moare.
Apoi, pentru dl Tariceanu este foarte greu sa se puna si in pozitia celui care rupe guvernarea in interesul Opozitiei si al lui Klaus Iohannis. Ca n-ar fi deloc in interesul acestora, ca in interesul acestora e ca guvernarea sa se mentina si sa se erodeze pana la os si presedintele sa aiba adversar definit in campanie e alta poveste.
Acestea sunt subtilitati. In poza mare, omul vede ca CPT rupe guvernarea "care ne da noua lapte, branza unt si oua". Iar PSD nu ar pierde nicio ocazie, niciun microfon, niciun discurs de campanie in care sa nu se victimizeze punctand, repunctand, subliniind si resubliniind tradarea lui CPT.
Asta cu atat mai mult cu cat motivele invocate in ultimatumul dlui Tariceanu nu sunt noi. Toate reprosurile de acum erau la fel de valabile si acum o luna, si acum un an. Singurul lucru care s-a schimbat este ecuatia prezidentiala.
Deci nu cred ca toata sceneta jucata de dl Tariceanu in ultimele zile avea ca scop sa obtina retragerea dnei Dancila de la prezidentiale (refuz sa cred ca poate fi atat de lipsit de realism politic) si nici iesirea ALDE de la guvernare, ci o preluare a controlului, pentru a-si trage pe turta proprie restructurarea Guvernului si eventuale remanieri care vor urma.
Cu alte cuvinte, daca se va intampla ceva bun, se va datora doar presiunii lui.
Eu sunt convinsa ca dna Dancila i-ar fi cedat cu placere candidatura prezidentiala dlui Tariceanu. Candidatura este o camasa a mortii politice pentru dna premier, care are sanse minime sa prinda turul al doilea, ce sa mai vorbim despre victorie.
Norocul ei este ca si presedintele Iohannis are tot interesul s-o vada in turul al doilea in locul lui Dan Barna, asa ca vedem deja ca dl Iohannis se abtine de la reale neplaceri si amenintari pentru Guvern. Sunt doar declaratii de campanie, utile pentru ambele parti, in rest, mult balet electoral.
Viorica Dancila nu ii poate ceda insa candidatura, pentru ca PSD nu isi poate permite sa nu aiba candidat, ar echivala cu o recunoastere a sfarsitului politic, iar prin traditie candidatul este presedintele partidului. Cand din pozitia aceasta admiti ca altul e mai bun decat tine, s-a terminat.
In mod evident, CPT a jucat la cacealma si a pierdut. Iar momentul in care putea sa inteleaga ca a pierdut a fost acela in care presedintele Iohannis a anuntat ca o noua majoritate se va constitui dupa parlamentare, deci nu mai devreme.
Sunt ferm convinsa ca de aici vine si siguranta dnei Dancila, care nu numai ca nu cedeaza santajului ALDE, dar ar putea renunta sa mai faca restructurarea Guvernului intentionata pana zilele trecute.
Cu mai mult simt politic, CPT incerca o eschiva, ceva in numele interesului national la vreme de canicula, Caracal sau mai stiu eu ce. A preferat sa ridice miza cu un ultimatum ridicol, in conditiile in care cu numai cateva minute inainte, Guvernul adoptase cu ministri ALDE acolo rectificarea bugetara criticata de CPT.
Si probabil ca asta vom tot vedea pana in noiembrie, o coalitie macinata intern de competitia electorala, un spectacol al guvernarii haotice, pe care, daca va amintiti, spuneam inca din 27 mai ca nu trebuie interupt. Rau e doar ca poporului i-a fost creata asteptarea acestei interuperi, in rand cu multe alte asteptari nerealiste, demagogice si politicianiste.
