The Greenbrier, o stațiune opulentă, situată în orașul White Sulphur Springs din munții Allegheny, a fost populară printre membrii familiei regale și politicieni renumiți încă de la deschiderea sa, în 1778. Asta a şi contribuit la alegerea sa, în anii 1950, ca destinaţie pentru Proiectul „Caspar”, potrivit The Sun.

În anul 1992, The Washington Post a publicat primul articol în care dezvăluia că, la sfârșitul anilor 1950, în timpul Războiului Rece, guvernul american a abordat The Greenbrier și a solicitat asistență pentru a crea un buncăr secret pentru a găzdui Congresul.

Astfel, atunci când au început lucrările la o nouă aripă a resortului, în 1958, a fost săpată o groapă enormă pentru fundație, iar cantități uriașe de beton au fost transportate cu camioanele, împreună cu materiale ciudate, inclusiv 110 urinale și uși uriașe din oțel. Localnicii au suspectat că noua construcție ar fi putut avea un scop special, dar au „acceptat să fie părtași la secret” și au păstrat tăcerea asupra acestui subiect timp de 35 de ani.

Buncărul, aflat la aproximativ 220 de metri sub pământ a fost construit între 1959 și 1962 și supranumit iniţial Proiectul „Caspar”, iar ulterior Proiectul „Insula Greacă”. Este un refugiu cu 1.000 de paturi, o cantină cu 400 de locuri și un incinerator de gunoi care putea fi folosit și drept crematoriu.

Există, de asemenea, un spital, o sală de operații și o farmacie aprovizionată cu o mulțime de antidepresive, precum și o sală de arhivă a Congresului, care păstrează atât dosare, cât și o colecție de arme.

Măsurând mai mult de 112.000 de metri pătrați, buncărul cu două niveluri are aproximativ dimensiunea a două terenuri de fotbal suprapuse. Are patru uși, cu o greutate de 28 și, respectiv, 20 de tone și necesită o forță foarte mare pentru a se deschide.

Având în vedere cât de izolat este The Greenbrier și faptul că mulți dintre oaspeții săi erau membri ai elitei politice, buncărul ar putea fi considerat „ascunzătoarea supremă a Congresului”, potrivit Washington Post.

Puțini și-au dat seama de existența sa, deoarece a fost construit în același timp cu o anexă supraterană a resortului, şi, în plus, localnicii care erau la curent au păstrat discreția.

Trish Parker, o femeie care a cărei familie a locuit dintotdeauna din vestul comitatului Greenbrier, a declarat că buncărul a fost „un secret deschis”. „Oamenii puneau întrebări despre el soțului, soției, fratelui lor, dar nu aveau de gând să întrebe nimic oficial sau pe cineva din afara comunităţii. Pur și simplu nu vorbeau despre asta cu cei din afară. (...) Pur şi simplu, tatăl lor a lucrat acolo (la The Greenbrier), bunicul lor a lucrat acolo, ei au lucrat acolo, copiii lor urmau să lucreze acolo...”, a povestit Trish Parker pentru Smithsonian Magazine.

Nu a fost folosit niciodată

Dar buncărul de sub hotelul de lux nu a fost niciodată folosit ca locație de urgență, nici măcar în timpul crizei rachetelor cubaneze, deși era plin de provizii și a fost finalizat în același an cu confruntarea de 13 zile.

În plus, existența sa nu a fost recunoscută de către guvern.

The Washington Post a scris despre acest buncăr într-un articol din 1992 și prima reacţie a guvernului a fost să-l dezafecteze. În anii care au trecut de atunci, buncărul a fost renovat și este folosit acum ca depozit de date de către compania CSX IP.

În rest, totul este neschimbat: stațiunea The Greenbrier rămâne și astăzi, la fel ca în anii în care buncărul era în construcție, cel mai mare angajator din Greenbrier County, iar locuitorii, la fel de discreţi ca întotdeauna.