„În timp ce SUA se concentrează acum pe visuri de muncă manuală în mine și fabrici, aceste domenii au devenit maxim robotizate și optimizate cu inteligența artificială în China”, atrage atenția Cornel Ban, profesor asociat la Copenhagen Business School și cercetător al Global Development Policy Center de la Boston University.
- Într-un interviu pentru hotnews.ro , expertul în economie explică efectele tarifelor comerciale impuse de Trump zilele trecute, care au transmis o undă de șoc în economia globală ce a ajuns până în România.
- „Trump taie investițiile publice în cercetarea de nișă, de la farmaceutică la tehnologii legate de decarbonizare, în timp ce China investește mai mult ca oricine în ele”, mai avertizează expertul român.
- Punctul de vedere al investițiilor Chinei în tehnologie, inclusiv în AI, a fost exprimat recent și de Thomas Friedman , editorialistul New York Times, într-un articol despre impresionantul parc tehnologic și de cercetare al Huawei.
- „Cu toate hibele ei, Europa s-a adaptat infinit mai bine ca SUA la globalizare și ascendența Chinei”, crede Ban.
- Compania Apple, extrem de dependentă de China, India, Vietnam, a pierdut 250 de miliarde de dolari pe bursă deja din cauza acestor tarife.
„Ziua Eliberării” a numit Donald Trump data de 2 aprilie, când practic a lansat un război comercial, ca să apere SUA, conform propriilor intenții declarate. Am discutat cu un economist de prestigiu, profesorul și cercetătorul român Cornel Ban. Acesta este profesor asociat la Copenhagen Business School și cercetător al Global Development Policy Center de la Boston University.
Cornel Ban. Fotografie din arhiva personală „Aruncă nisip în angrenajele bine rulate ale globalizării”
– Aș începe discuția de la o carte celebră și anume „Pământul este plat” (2005) a lui Thomas Friedman, în care jurnalistul american explică avantajele globalizării.
Thomas Friedman. Foto: Profimedia În această carte, este citat, de exemplu, Bill Gates care povestește, plastic, cum s-a schimbat lumea: dacă în urmă cu 30 de ani întrebai orice om de pe planetă ce este mai bine, să te naști geniu în Mumbai sau om obișnuit într-un orășel american, pentru a duce o viață confortabilă / prosperă, toată lumea ți-ar fi răspuns: om obișnuit în SUA.
Acum, spune Bill Gates, situația s-a inversat: e mai bine să te naști geniu în India pentru că, datorită globalizării, vei putea trăi confortabil în țara în care te-ai născut.
Credeți că lumea pe care am descris-o mai sus a luat sfârșit ieri, după ce Donald Trump a anunțat tarifele comerciale pentru o serie de state, de la Uniunea Europeană sau China, până la… Laos?
– Cornel Ban: Trăim un moment istoric în sens negativ, un fel de terapie de șoc pe comerțul global, dar eu unul aș îndemna la prudență analitică.
La nivelul guvernului american este clar că avem de-a face cu un fel de apocalipsă a liberalismului favorabil unei globalizari deschise tuturor, dar în care SUA jucau un rol crucial și beneficiind masiv, așa cum sugerați.
Tarifele sunt de două ori mai mari decat anticipau piețele. Singura portiță sunt tarifele pe Mexic și Canada, care nu sunt pe listă și rămân guvernate de înțelegerea făcută de Trump recent cu ei. Ceea ce înseamnă că tarifele pe mașinile făcute în Mexic de europeni vor fi mai mici decât cele făcute de europeni în Europa.
„Mă aștept ca SUA să calibreze”
Dacă ne uităm însă pe termen lung, nu este prea sigur că lumea nu va continua cu schimburi comerciale destul de normale în jurul SUA și mă aștept ca SUA să calibreze consecințele acestei avalanse tarifare în situația probabilă în care aceste consecințe vor fi mai degrabă negative pentru americani.
O cifră până atunci: jumătate din importurile SUA sunt importuri folosite în lanțurile de producție din SUA, nu sunt produse finite. Cum va face față industria americană (câtă a mai rămas) la un asemenea șoc de pret în următorii doi ani?
Până atunci însă, „Marea Eliberare” rămâne o tragedie americană până la urmă, întrucât Washingtonul, nu Beijingul sau Bruxelles-ul au inițiat marea liberalizare a comerțului și finantei la nivel global, și tot Washingtonul pare a fi cel care aruncă nisip în angrenajele bine rulate ale globalizarii.
Donald Trump răspunde întrebărilor reporterilor în ziua anunțării tarifelor comerciale, 3 aprilie 2025. Foto: Andrew Harnik / Getty images / Profimedia „Cu toate hibele ei, Europa s-a adaptat infinit mai bine ca SUA la globalizare și ascendența Chinei”
-Și cauzele?
-Cauzele sunt binecunoscute și studiile le-au indicat de o vreme: hecatombe sociale concentrate în zonele dezindustrializate din SUA și dovezile legate de superioritatea tehnologică crescândă a Chinei, principala mare pedepsită de Trump (tarife spre 60 la sută).
Scenariul avut în vedere cu decenii în urmă, dar în special de la Clinton încoace, a fost o mare pace liberală prin interdependente comerciale și financiare. Adesea acestea au călcat în picioare pierderile cauzate industriilor din multe țări sărace la acea vreme care astfel deveneau expuse exporturilor americane și europene.
Dar ce s-a pierdut pe drum a fost:
- Promisiunea că perdanții americani (clasa muncitoare industrială) vor fi compensați cumva (lucru care nu s-a întâmplat și nu avea cum să se întâmple pentru că SUA au un consens politic anti stat social) și
- O analiză atentă a capacității reale (nu mitologizate) a SUA de a rămâne dominantă pe un spectru larg de tehnologii (nu doar în IT, pharma, biotech și alte sectoare supracapitalizate bursier).
Prin contrast, cu toate hibele ei, Europa s-a adaptat infinit mai bine ca SUA la globalizare și ascendența Chinei, rămânând un pol industrial puternic și fără a avea ravagiile sociale produse de dezindustrializare în SUA, care sunt comparabile cu situații postsovietice.
„Am lucrat 16 ani în sistemul american de cercetare universitară, este o bijuterie! Însă China a avut salturi imense”
Per total, va fi o contracție de PIB de minim 1-2 la sută, în funcție de scenarii, distribuită inegal și afectând disproporționat baza electorală MAGA.
A doua mare problemă a fost lipsa de înțelegere aprofundată a puterii capitalismului dirijist din China la nivelul decidenților americani.
SUA au avut și au un sistem de inovație tehnologică fabulos. Am lucrat 16 ani în sistemul american de cercetare universitară, este o bijuterie! Însă China a avut salturi imense și la vedere, acum aflându-ne în situația în care China domină în majoritatea covârșitoare a tehnologiilor existente și este pe cale sa recupereze la ce a mai rămas.
E amuzant, de altfel, că începem dialogul nostru cu Friedman, acest teoretician popular al globalizarii liberale care azi dimineață (n.r.- 3 aprilie) a publicat în New York Times un editorial precis ca un bisturiu în care arată cu subiect și predicat că Ziua Eliberării este un fel de măsură disperată și complet eronată la ascensiunea tehnologică a Chinei, ascensiune pe care protecționismul înverșunat al lui Trump o grăbește astfel.
Titlul este profetic (Am văzut viitorul și nu este în America), acest corifeu al liberalismului american demonstrând că China depășește SUA în inovație tehnologică, motorul puterii internaționale din toate timpurile.
Huawei și-a făcut propriul sistem de operare
După ce sancțiunile americane au blocat accesul la tehnologie avansată de genul cipurilor foarte complexe, Huawei, de pildă, a dezvoltat propriile cipuri, telefoane pliabile și sistem de operare.
Deci deși SUA au un complex militaro-academico-industrial extraordinar, acesta nu a mai ținut pasul cu China de la sfârșitul deceniului trecut pe foarte multe paliere.
În timp ce SUA se concentrează acum pe visuri despre munca manuală în mine și fabrici, aceste zone au devenit maxim robotizate și optimizate cu IA în China.
În timp ce Trump taie investițiile publice în cercetare de nișă, de la farmaceutică la tehnologii legate de decarbonizare, China investește mai mult ca oricine în ele, construind pe decenii de educație STEM, cu infrastructură ultramoderna si campusuri de cercetare immense (Friedman dă în leșin în campusul Huawei), în timp ce liderii americani subestimează, de parcă am fi în anii 80, capacitatea Chinei de a face inovație pe cont propriu.
Centrul Lianqiuhu de cercetare și dezvoltare al Huawei, în Shanghai, China. Foto: Costfoto / ddp USA / Profimedia Deși Beijingul preferă colaborarea, arată Friedman, lipsa de încredere din partea americană și politicile protecționiste ale acesteia riscă să ducă la un război economic și devastator, decât vedem azi, atât împotriva Chinei cât si a aliaților europeni și asiatici ai SUA.
Implicațiile acestui război comercial al SUA în toate direcțiile pot duce în final la un culoar rapid de ascensiune a Chinei și Europei ca puteri garante ale sistemului comercial global.
Iar China, care încă nu a dat drumul la consumul intern și are spațiul să o facă, va fi cea care poate deveni destinația exporturilor europene, japoneze, etc, înlocuind SUA ca piață de desfacere, la schimb cu un rol politic esențial în noua arhitectură globală.
Un mit complet depășit: China face „chinezării” ieftine
Fabrică de semiconductoare pentru industria auto, Binzhou, China, decembrie 2024. Foto: Costfoto/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia – Ce s-a întâmplat în ultimii ani, care sunt principalele schimbări care au dus la moartea comerțului liber mondial (apropo, putem să spunem așa sau este o exagerare?)
– E o mică exagerare să vorbim de moartea comerțului global. Este clar, desigur, că, politic vorbind, ideea de comerț liber amplu liberalizat și reglementat juridic prin Organizația Mondială a Comerțului este sub un atac masiv.
Vom vedea dacă în practică SUA vor face față acestui război comercial cu toată lumea și multă lume se îndoiește că SUA mai au puterea să se impună la fel de eficient ca în trecut.
Pariul meu este ca după o vreme vom avea un rezultat negociat cu unii aliați cel puțin dar nu e exclus sa avem și o mare înțelegere cu China, cel putin conjunctural.
Problema însă este că înțelegerile au nevoie de încredere între părți și această încredere a fost zdruncinată puternic de aceste imense tarife. Măsurile au declanșat în premieră o aliniere în politica comercială a Chinei și Japoniei, ceea ce este absolut spectaculos pentru cine știe nivelul de tensiune dintre cele două țări.
Din 2005 (n.r.- data apariției cărții lui Thomas Friedman) încoace criza liberalismului comercial în America a primit mai multe lovituri. Prima și cea mai importantă a fost eșecul de a bloca ascensiunea tehnologica a Chinei. Washingtonul nu avea o problemă cu o China atelier a lumii care producea pentru brandurile americane.
Dacă vreți un salt în „antichitate,” ca sa zic așa, citiți discursul lui Clinton în Congres unde pledează pentru primirea Chinei în OMC .
Aceasta era ideea de bază acolo. SUA au crezut că China, o țară oarecum aliată cu SUA în ultima parte a războiului rece, era un fel de URSS anchilozantă cu forța de muncă ieftină disciplinată de un stat autoritar care nu punea probleme SUA.
Au rămas blocați în această imagine prost cercetată și oarecum orientalistă, în care China face “chinezării” ieftine și e capabilă în cel mai bun caz de imitații și spionaj industrial pe tehnologii mediocre.
Fabrică de circuite electronice din Huai’an City, provincia chineză Jiangsu. Foto: Costfoto/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia „Ca să fii hegemon trebuie să fii dispus să plătești un preț economic și politic pentru hegemonie”
Când China a început să rupă piața cu tehnologii avansate produse de brandurile lor și sistemul lor propriu de cercetare-dezvoltare, mai ales în zona de tehnologii duale (civil-militare) a intervenit critica față de liberalismul global și a început să apară teoria blocării ascensiunii Chinei cu măsuri protecționiste și de securitate.
Acestea au atins apogeul în administrația Biden, amplificand capacitatea Chinei de adaptare, nu slăbind-o cum arată Thomas Friedman. Trump vine cu un pachet maximalist, dar în extensie radicalizată cu logica slăbirii OMC de Biden, până la urmă.
A doua schimbare sistemică a fost slăbirea capacității SUA de a avea resursele materiale și teoria geopolitică adecvată de a plăti, prin rolul său istoric de cumpărator de ultima instanță și sponsor al stabilității monedelor aliate, pentru alianțele sale globale, mai ales în Europa și Asia.
Ascendentul teoriei economice protectioniste extrem de marginale în spațiile universitare și comerciale- pe coridoarele puterii MAGA a accentuat discursul că SUA sunt „furate” de toată lumea, inclusiv de aliați.
Ca să fii hegemon trebuie sa fii dispus să plătești un preț economic și politic pentru hegemonie, lucru făcut de SUA decenii la rând. Am ajuns, iată, în momentul în care acest parcurs se apropie de sfarsit. Ziua Eliberării este oricum ceva epocal, SUA neavand un astfel de sistem tarifar din 1937.
„Lovitura dată unor țări ca India este cumplită”
– Credeți că lumea se întoarce la situația descrisă de Bill Gates dinaintea globalizării în care oamenii din țările sărace nu au practic nicio șansă să trăiască prosper (din cauza locului în care s-au născut)?
– Lovitura dată unor țări ca India, care își datorează prosperitatea masiv integrării economice cu SUA, este cumplită. Multe din aceste țări cu venit național foarte mic nu doreau neapărat comerț liber, ci unul definit de ele ca „just,” care să le permita mici protecționisme digerabile.
SUA s-au opus decenii la acest lucru, regulile globalizate la protecția drepturilor de autor ducând și la crize medicale în aceste țări drept preț pentru acceptarea acestor reguli favorabile industriei Pharma din State si Europa. Aceste tari se simt acum înșelate.
După ce în final au plătit un preț dur (nu uitați că în țările sărace majoritatea veniturilor fiscale veneau în anii 80-90 din tarife, la care au renuntat in urma presiunilor liberalziatoare) acum se trezesc cu tarife de 30-60 la sută, puse de SUA.
Este cumplit și evident că sunt forțate să-și mărească dependentă de alte piețe și puteri, China fiind una dintre ele, căci China are tarife zero pentru țările foarte sărace. , asumandu-și astfel responsabilitatea economica de lider al Sudului Global.
Cum a pierdut Apple
– Cine credeți că vor fi perdanții impunerii de tarife în SUA? Cum funcționează lucrurile în economia reală? Credeți că marile companii se vor întoarce sau reloca în SUA ca urmare a introducerii acestor tarife pentru import? Vor găsi, de exemplu, companiile autor angajați, specialiști, ingineri etc în SUA după ce vor decide să-și mute fabricile din Mexic sau România în America?
– Există întotdeauna perdanți și câștigători în comerțul internațional oricât de deschis ar fi (și nu ai cum susține un sistem liberal în comerț fără a compensa măcar perdanții, lucru pe care SUA au cam eșuat să o facă, adesea prin diatribe față de „asistențialismul” european. Prețul plătit se vede acum în politică și economie).
Azi principalii perdanți ai tsunami-ului de tarife sunt, în ordine:
- industria auto americană (dependentă de piese si subansamble importate din UE, Canada si Asia)
- giganții internetului (care vor fi loviți dur de UE cu tarife, SUA având un excedent comercial cu noi pe servicii tehnologice)
- consumatorii de rând (scumpirile vor fi în lanț, iar unele produse nu sunt substituibile prin producție în SUA, de exemplu cafeaua, multe alimente etc).
Compania Apple, extrem de dependentă de China, India, Vietnam, a pierdut 250 de miliarde de dolari pe bursă deja din cauza acestor tarife.
Europenii și asiaticii care au mers în SUA să facă fabrici ne spun că nu au găsit acolo nici oameni calificați, nici stabilitate juridică
Renașterea industrială americană prin tarife este puțin probabilă la scară mare. A încercat Biden cu subventii epocale și nu a mers căci nu a găsit, nici stabilitate juridică, nici oameni calificați în SUA, ne spun asiaticii și europenii care au mers acolo să facă fabrici.
Oficialii americani au înțeles acest lucru, administrația americană vorbind de programe de atragere a străinilor calificați în industrie în SUA prin „migrație aleasă.”
Eu unul sunt sceptic pentru ca astfel de programe au nevoie și de un întreg ecosistem industrial specific industriei pe care Europa, Coreea de Sud și China îl au dar SUA și l-a distrus cu decenii în urmă. Va dura probabil un deceniu în cel mai bun caz să-și facă aceste ecosisteme in State. Motiv pentru care am mari dubii legate de scenariul pozitiv întrevăzut de ea.
Pariul lui Trump e epocal
– Urmarea firească a introducerii unor taxe pentru importurile de produse este scumpirea acestor produse, spun mulți experți. Ca nespecialist, mi-e greu să cred că oamenii din administrația Trump nu se așteaptă la asta. Pe ce credeți că se bazează?
– Clar. Ei se așteaptă. Chiar au spus să ne așteptam la o stagflatie până în 2026. Unii economiști anticipează însă o recesiune majoră .
Pariul guvernului este însă epocal și arată așa:
1. Tarifele mari vor aduce 600 de miliarde pe an la bugetul federal
2. Banii aceștia merg să compenseze lumea pentru inflația creată prin reduceri de impozite, totul petrecându-se în paralel cu
3. O relocare rapidă a industriei europene și asiatice în SUA pentru a evita tarifele.
Chiar dacă au noroc să realizeze 1 și 2, pariul pe 3 este eroic, căci o astfel de relocare industrială masivă doar sub presiunea tarifelor în timp scurt este fără precedent în istorie, mai ales cand ai o putere politică în care nu este populară ideea de politici industriale, investitii publice etc.
Asumpția că SUA au puterea de a face această relocare punând pe turbo procesul va fi testată în cei doi ani cruciali până la midterms (n.r. – alegerile de la mijlocul mandatului prezidențial). Dacă inflația explodează și Fed va răspunde agresiv cu dobânzi mari, amplificatoare ale dinamicii de recesiune, vom avea tensiuni mari între Casa Alba si Fed, mult peste ce a fost în primul mandat Trump.
Unde în Uniunea Europeană lovesc cel mai grav tarifele lui Trump
– Care este punctul cel mai vulnerabil al UE după ce SUA au impus tarife de 20%? Unde ne va durea cel mai tare?
– Vă răspund scurt cu două grafice. Trump lovește dur industria pharma, auto, chimică și de echipamente industriale din UE. Multe nu se produc în SUA deci va fi veselie acolo. Dacă SUA nu dau înapoi, UE are deja un pachet tarifar dur pe giganții internetului și în final va da naștere unor giganți europeni ai internetului, cum a făcut China.
Eu unul sper că se va ajunge la un acord cu Washingtonul altfel va fi un mare haos în aceste industrii europene, la firmele corespondente din SUA care depind de furnizori europeni și în cele din urmă la consumatorul american.
„Un acord comercial între UE și China este inevitabil”
– Credeți că UE și China vor strânge rândurile împotriva SUA? În sensul în care vor face liber schimb pentru a compensa piața restrângerea pieței americane?
– Liber schimb nu va fi (Europa are vulnerabilitățile ei față de China, să fim lucizi), dar un acord comercial cu China din care să iasă fiecare mai bine este inevitabil. Scaderea fluxurilor de export în SUA trebuie compensate cumva ca să nu ne trezim nici noi nici China cu o dinamică de recesiune aspră.
Singura parte plina a paharului pe care o văd este ca în sfarsit vocile mă număr printre ele- care cereau mai multe investiții publice în Europa și mai mult consum în China vor avea acum întâietate.
Avem de decarbonizat Europa și China, avem imens de mult de digitalizat, și atât noi cât și chinezii am mers pe o dependență de export, cu dinamica de austeritate internă atașată care s-a dovedit a fi problematică în cele din urmă.
– Care este cel mai rău scenariu la care ne putem aștepta după introducerea tarifelor de către administrația Trump?
– Cel în care UE răspunde cu contratarife și SUA escaladează mai departe, așa cum a anunțat ministrul comerțului Bessent. Primele reacții ale Comisiei Europene arată că Europa nu o va face decât după niște negocieri ratate.
