Brațul Kremlinului din Transnistria ajunge până în România. Caracatița devalizatorilor ruși
Schema rusească este clasică și simplă. Un oligarh cumpără o uzină românească pe nimic. După un timp renunță la ea pe motiv că nu este rentabilă și o cedează unor concetățeni.
Aceștia o dezmembrează, valorifică ce se poate, iar restul este trimis ca fier vechi în Transnistria . Astfel, concurența este înlăturată și se obțin și bani de buzunar pentru servicii.
Separatiștii
Firma Moldmetal Trading SRL a fost fondată în anul 2014 de doi moldoveni din Transnistria și un român: Oleg Babii, Radomir Șeremet și Vasile Tamba. Firma se ocupă cu comerțul de metale, mai bine zis, aduce în România și UE sârmă, oțel beton, țeavă și ciment de la Uzina Metalurgică Rîbnița, din Transnistria.
Același lucru îl fac și firmele T&T Eurogroup SRL (înființată de Vasile Tamba în 2004) și MMS Minerals & Metals Solutions SRL (înființată în 2012 de Radomir Șeremet, tatăl său Petru Șeremet și Cristina Golubcova – patroană de salon de înfrumusețare din Rîbnița), partenere ale Moldmetal Trading, toate funcționând la aceași adresă.
Radomir Șeremet a fost șef serviciu control intern la Mechel (Ductil Steel Buzău), prieten cu rusul Oleg Shvedakov, omul lui Chumakov și administratorul special de la COS Târgoviște (oțelăria devalizată de Mechel) și deține mai multe afaceri în Republica Moldova alături de cetățeni ruși.
Pe filiera Mechel, Radomir Şeremet și-a creat o poziţie importantă pe piaţa metalurgică românească. Prin firmele lui, Șeremet exporta și importa din Federaţia Rusă şi Transnistria, materii prime și produse finite pe care le livra uzinelor MECHEL din România.
Împreună cu Shvedakov, el a ticluit un mecanism prin care actele mărfurilor importate sunt plimbate plimbate prin firmele Moldmetal Trading și East Europe Metal Concept SRL (controlată de Invest Nikarom SRL a lui Victor Chumakov), ca apoi să ajungă la destinația finală. La Moldmetal au lucrat inclusiv angajați ai Ministerului Energiei care își făceau treaba ca la carte.
La capătul celălalt, în Transnistria, lucrurile sunt aranjate de Oleg Babii. Aici, Babii deține firma BPM-Trade, înființată în 2013 la Rîbnița și care se descrie ca „cel mai mare comerciant de metal din Moldova și distribuitorul exclusiv al Uzinei Metalurgice Moldovenești”.
La aceași adresă cu BPM-Trade, într-o clădire a statului Transnistrian, mai sunt înregistrate câteva companii fondate de tatăl lui Oleg Babii, Piotr Babii: BPM-PLus, BPM-Stroy, BPM-Ciment Grup și Cement Invest Group. De altfel, acronimul BPM provine de la numele Babii Piotr Mihailovici.
Firma BMP-Trade a fost mai mulți ani distribuitor exclusiv al Uzinei de Ciment din Râbnița care este strâns legată de Uzina Metalurgică. Și asta pentru că Oleg Babii a fost director general, iar din 2015 el și tatăl său Piotr sunt reprezentanții grupului de acționari ai Uzinei de Ciment. Iar familia Bobii este și o apropiată a regimului de la Tiraspol.
De câțiva ani, Uzina de Ciment a intrat și pe piața din România din România unde își vinde produsele prin firmele lui Babii.
Presa de peste Prut a scris că, în 2021, BPM a asigurat peste 90 la sută din materia primă achiziționată de Uzina Metalurgică de la Râbnița.
Mare parte din fierul vechi topit în cuptoarele uzinei a fost procurat și din tăierea uzinelor cumpărate de ruși la noi.
Terminalele
În 2020, Moldmetal Trading SRL, se arăta interesată de o parte din bunurile companiei Transbordare Vagoane Marfă SA din localitățile Cristești și Dornești.
Terminalele logistice de la Halmeu, Dornești, Cristești, Galați, asigură transferul vagoanelor de pe ecartamentul larg, cel folosit de fosta URSS, pe ecartamentul normal.
Pe lângă importanța economică, aceste terminale au și un interes strategic. Dar, interesul Moldmetal Trading SRL este, cel mai probabil, de a le transforma în fier vechi și a le trimite la topit la Râbnița.
Transbordare Vagoane Marfă SA este fosta societate Transbordare Vagoane Marfă SA „C.F.R. T.V.M.” SA, privatizată în 2003 în favoarea companiei Grup Feroviar Român. Anul trecut, patronal Grupului Feroviar, Gruia Stoica a fost condamnat în primă instanță la patru ani de închisoare pentru evaziune fiscal. Iar Transbordare Vagoane Marfă SA a intrat în faliment și a fost scoasă la mezat pe bucăți.
Uzina
Uzina Metalurgică Moldovenească (în rusă Молдавский металлургический завод – MMZ) este teoretic sub jurisdicția Republicii Moldova, dar practic este captivă în Transnistria, în orașul Râbnița.
Astfel, toate taxele și impozitele pe care le plătește uzina se duc la bugetul autoproclamatei Republici Moldovenești Nistriene, sub controlul căreia se află.
De altfel, MMZ este al treilea cel mai mare contribuabil din Transnistria după Holdingul Sheriff și Centrala Electrică de la Cuciurgan.
Evgheni Șevciuk, fostul președinte al autoproclamatei republici, declara că MMZ este al doilea cel mai mare furnizor de valută în Transnistria, iar până la 80% din aceasta este cumpărată de Agroprombank, parte a grupului de firme Sheriff. Practic, MMZ este principalul sponsor în valută al regimului separatist de la Tiraspol.
MMZ și Uzina de Ciment din Rîbnița au fost deținute de compania rusească Metallinvest a rusului Alisher Usmanov, unul dintre cei mai apropiați oligarhi de Vladimir Putin .
Dar, în 2015, conform clasicei scheme rusești, Usmanov cedează uzinele statului Transnistrian pe motiv că nu erau rentabile.
Totuși, începând cu 2017, MMZ își triplează vânzările după ce, beneficiind de gaze la prețuri preferențiale, costurile de producție i-au scăzut. Astfel devine o companie profitabilă virând la bugetul statului separatist milioane de dolari anual.
În același timp, MMZ devine și un concurent neloial nimicind toate uzinele de profil din zonă după ce a scos pe piață produse cu 30% mai ieftine.
Monopolul
Un an mai târziu, în 2018, Ucraina , principalul furnizor de materie primă, impune embargo pentru MMZ. Apoi, la intervenția premierului moldovean de atunci Pavel Filip pe lângă omologul său ucrainean, MMZ este scoasă de pe lista sancțiunilor. Deși Moldova nu avea niciun beneficiu.
Anul trecut și UE a interzis exporturile de deșeuri metalice către MMZ din cauză că uzina nu are autorizație de mediu.
În ianuarie acest an, guvernul de la Chișinău a trimis o scrisoare instituțiilor europene, solicitând reluarea exporturilor de deșeuri metalice din UE către Republica Moldova, implicit către uzina transnistreană.
Iordanca-Rodica Iordanov, secretar de stat în Ministerul Mediului moldovean, a declarant presei că una dintre companiile care a cerut implicarea Chișinăului în soluționarea problemei a fost chiar BPM, firma lui Babii.
În acest context, în care Uzina Metalurgică de la Rîbnița este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul regiunii separatiste, autoritățile de la Chișinău au fost acuzate că ar susține, indirect, prin acest demers către instituțiile europene, administrația de la Tiraspol.
Redeschiderea piețelor pentru uzina din Rîbnița ar fi o mană cerească pentru regimul de la Tiraspol care se află în pragul falimentului după ce Kremlinul a subțiat conducta de bani, începând cu 2015.
Între timp, Uzina Metalurgică de la Rîbnița, cel mai mare poluator de mediu din regiune, a depus o cerere pentru a obține autorizația de mediu care i-ar permite să importe fier vechi din UE. Dar autoritățile de la Tiraspol nu oferă accesul inspectorilor de mediu în stânga Nistrului.
Mai mulți politicieni moldoveni, printre care Alexandru Flenchea (fost vicepremier pentru Reintegrare) și Alexandr Slusari (unul dintre liderii Platformei DA) au declarant public că Uzina Metalurgică de la Rîbnița este în proces de preluare a monopolului pe piața fierului vechi din Moldova.
Până în 2019, monopolul era deținut de compania de stat Metalferos, dar acum Uzina de la Rîbnița cumpără doar de la BPM-Trade, firmă controlată de Tiraspol.
Practic, Metalferos, care era mai mare furnizor de materie primă pentru MMZ, intră în faliment ca să facă loc firmei BMP care i-a preluat angajații și furnizorii.
În umbra acestor restricții și declarații, trenurile și camioanele continua să transporte nestingherite fier vechi la MMZ.