Cristi Borcea (46 de ani): şmenar, om de afaceri, preşedinte de club, scriitor de puşcărie, soţ, tată Cristi Borcea este întruchiparea tuturor păcatelor care au distrus România după Revoluţie. Un personaj corupt, îmbogăţit din „video“, bişniţă şi butelii, clovn cu trabuc în gură dansând ca Shakira, plătitor de şpăgi pentru diplome într-un dispreţ maxim faţă de educaţie, pasionat de fotomodele şi de maşini de lux, autor de puşcărie. Îi scriem viaţa cu mâhnire, sperând că cei tineri vor înţelege ce e de înţeles din această poveste: aşa nu! 

A cunoscut gloria ca finanţator la echipa de fotbal Dinamo. În 2014 a fost condamnat la 6 ani şi 4 luni de puşcărie în „Dosarul transferurilor“ şi epoca celor precum Cristi Borcea părea să apună. La începutul acestui an, vestea că Borcea a lăsat-o gravidă pe Valentina Pelinel l-a readus în centrul atenţiei. Subiectul Borcea/Pelinel are parte de audienţe uriaşe: peste trei milioane de români au urmărit, în fiecare zi din această săptămână, emisiunile tabloide care au tratat acest scandal, se scrie într-un material excepțional realizat de Adevărul . 

E o dovadă în plus că România se desparte greu de mizeria pe care a adunat-o în ultimul sfert de secol. Pe internet au circulat o mulţime de bancuri despre cazul Borcea/Pelinel, însă există şi o latură deloc amuzantă a poveştii.

Urmează 10 momente din viaţa lui Cristi Borcea: sunt trepte ale măririi sale şi, totodată, borne ale eşecului României.

Anii ‘80 - video. Primii bani i-a făcut din închirierea unui videoplayer în cartierul Macaralei, din Bucureşti. Era mijlocul anilor ’80, iar Borcea se zbătea între pubertate şi adolescenţă. Aparatul video nici nu era al lui, îi aparţinea lui Emil Ursu, fost fotbalist la Victoria Bucureşti (echipa Miliţiei). Cu video-ul la subraţ, Borcea a devenit un fel de rege al cartierului său. „Făceam bani cu o uşurinţă greu de imaginat şi, la nivelul acelor ani, trăiam ca un împărat. Atunci am realizat că îmi pot organiza foarte uşor mintea şi că pot găsi soluţii pentru tot ce implică bani“, povesteşte Borcea în cartea autobiografică scrisă în puşcărie: „Am fost preşedintele unui vis: Dinamo Bucureşti“.

După Revoluţie - butelii, bişniţă, bani. În 1990, Borcea avea 20 de ani. Era angajat la un centru de butelii şi îi mergea bine. „M-a prins Revoluţia cu vreo 600.000 de lei în carcasa de la uşa de la maşină. Dădeam tapiţeria jos şi-acolo-i ascundeam. Nu puteai să-i ţin în casă“, povestea el într-un interviu acordat, în 2011, revistei “OK!”, dar e posibil să bage-n ele, căci cunoscuţii şi-l amintesc ca pe un băiat mai degrabă sărac. În primele luni ale lui 1990, Cristi Borcea a început să facă bişniţă cu marfă din Turcia. „Cei care se întreabă cum mi-am făcut banii, trebuie să ştie că, pe lângă centrul de butelii, care producea foarte mult, am adus şi eu marfă din Turcia. Importam TIR-uri întregi, pentru că la vremea respectivă se vindea oricât, în orice cantităţi. Cam de pe atunci nu am mai dormit o noapte întreagă“, a mai povestit Borcea în cartea sa. A închiriat un stand lângă Piaţa Scînteii şi vindea acolo cafea Nova Brasilia, gume şi ţigări. Pe lângă turcisme, comercializa şi pantofi de la fabrica «Ardeleana», pe filiera Cornel Ţălnar, prietenul său din Alba Iulia. „Îi tot repetam lui Ţălnar că aş face orice să lucrez la Dinamo, că m-aş face chiar şi arbitru, numai să intru în fotbal şi astfel să îmi fac loc în club“ Cristian Borcea, fost preşedinte al clubului Dinamo 1995, un parvenit la Dinamo. Borcea a ajuns la echipa de fotbal a lui Dinamo ca băiat bun la toate. Cornel Dinu - un personaj cu o aură de guru al stadioanelor – avea nevoie de un lacheu cu permis de conducere care să-i ţină paltonul şi asupra căruia să-şi reverse ironia.

Cristi Borcea se încadra în acest profil: şofer, cu ceva bani în buzunar, fără prea multă ştiinţă de carte, dar cu dorinţa arzătoare de a-şi face loc printre bogaţii din fotbal, Borcea a fost angajat de formă ca director de marketing, un titlu fantasmagoric în anii ‘90.

În pofida marketingului, Cornel Dinu nu pierdea nicio ocazie să-şi bată joc de incultura lui Borcea. Râdea de el că nu are nicio carte în vila pe care şi-o ridicase, îi compara pe fotbaliştii de la Dinamo cu personaje literare numai ca să vadă privirea nedumerită a lui Borcea. Totul se încheia de fiecare dată cu aceeaşi remarcă: „…dar tu n-ai de unde să ştii că ai făcut liceul la Fierbinţi“.

Tranziţie – Cico şi gaz. Prin ‘95 se cam terminase epoca bişniţei. Băieţii orientaţi realizau că trebuie să treacă la o nouă etapă. Înfiripat deja în clubul Dinamo, un loc plin de oameni influenţi, veniţi din tenebrele Miliţiei şi ale Securităţii, Borcea e propulsat în afaceri de calibru mare. Cornel Dinu îl ia de braţ şi merge cu el în audienţă la Cico Dumitrescu, secretar de stat în Ministerul de Interne. Cico avea multă influenţă, căci era unul dintre oamenii cu care Ion Iliescu luase puterea în decembrie 1989. La câteva ore după fuga lui Ceauşescu, Cico Dumitrescu a apărut la Televiziune şi, cu de la sine putere, a început să dea ordine în numele Armatei Română. În 1995, Cico devenise omul care, printr-o iscălitură, te putea branşa la o conductă cu bani. Depinde cine te aducea în biroul lui. Cico: „Într-o zi l-am primit pe Cornel Dinu care l-a adus de braţ pe Borcea. Eram secretar de stat la Interne, iar clubul Dinamo era la mine. Borcea avea nişte teneşi în picioare, băiat amărât. Nici nu l-am întrebat câtă şcoală are, pentru că nu ştiam dacă îl pune să şteargă podeaua sau să facă altceva. Şi am fost de acord să-l angajez la Dinamo, i-am spus lui Cornel Dinu că el îşi asumă răspunderea”. Vizitele celor doi în biroul lui Cico au continuat: „După un timp au revenit. Ca să câştige şi el un ban, m-a rugat să vorbesc la PECO să vândă şi el butelii. Şi am vorbit la PECO, era în spate la Casa Scînteii, le-am spus la ăia să-l ajute pe Borcea. Pornind de acolo a ajuns milionar în euro. Vinovat e cine l-a încurajat, pe mine nu m-a interesat ce-a făcut după aceea“, a povestit Cico pentru Adevărul .

Aşa a ajuns Borcea să patroneze grupul de firme Crimbo Gas. El nu a uitat niciodată cine l-a dus de braţ în biroul lui Cico Dumitrescu. „Cât voi fi eu la Dinamo, domnul Dinu va avea un salariu de măcar 10.000 de euro lunar”, declara Borcea, într-un interviu din “Adevărul”, în urmă cu 5 ani. Şi, într-adevăr, cât a fost Borcea la Dinamo, Cornel Dinu a dus-o bine. E născut în aceeaşi zi cu mine, 17 ianuarie. Şi niciodată nu mi-a dat un telefon să-mi zică măcar „mulţumesc”. Dacă ştiam că este aşa cum este... Eu am crezut că e un băiat amărât care vrea să câştige şi el un ban. N-am ştiut că vrea să umble cu mişmaşuri.

1996, reuşita la BAC. Borcea a susţinut mereu că şcoala vieţii din perioada în care căra butelii cu spinarea a fost cea care l-a format ca om de afaceri. Şi totuşi, în 1996, după un an de făcut marketing la Dinamo, el a considerat că educaţia nonformală din ghereta cu butelii nu îi era suficientă, aşa că, la 26 de ani, a trecut cu brio examenul de Bacalaureat.

Pentru că a vrut să fie om cu studii superioare, Borcea a absolvit şi Facultatea de Inginerie şi Management a Universităţii private „Biotera“. Silvia Dinu, regretata soţie a lui Cornel Dinu, a povestit în 2011, în „Q Magazine“, cum a făcut Borcea facultatea: „Ma întâlnesc cu Borcea şi îmi spune: «Ştiţi, doamna Silvia, eu am făcut şi facultate!» L-am întrebat: «Ce facultate?». Nici nu ştia cum se numeşte. Şi îi spun: «Nu te duci şi tu la examene?». Mi-a zis: «E, doamna Silvia, ce să mă duc, trimit carnetul cu caşcavalul în el şi la revedere»“. „Era un elev mediocru. Cred că-i plăcea cartea cum îi place ochiului sarea“ Gica Maftei, directorul liceului din Fierbinţi, absolvit de Cristi Borcea, într-o declaraţie pentru „Gazeta Sporturilor“

Deceniul marilor şmenuri. În 1998, Borcea devine preşedintele clubului Dinamo. Sunt anii de apogeu ai Cooperativei Blaturilor. Urmează un deceniu în care echipa din Ştefan cel Mare câştigă de patru ori campionatul. Sunt anii cei mai buni şi pentru Cristi Borcea. În primul rând face bani cu Crimbo Gas. Apoi, se împlineşte pe plan personal: soţia sa, Mihaela, îi dăruieşte trei copii. Borcea e, însă, amant aprig prin hoteluri. Duminicile şi le petrece năşind în stânga şi în dreapta, ca orice mahăr ortodox, până când pierde numărătoare finilor şi ajunge să năşească şi de la distanţă (la un moment dat l-a mandatat pe cumnatul său să meargă la Reşiţa şi să cunune un cuplu în numele lui). Vinde şi cumpără tot ce se poate, de la fotbalişti la hoteluri. Ca semn al prosperităţii, se buhăieşte la faţă şi se învăluie în fumul trabucului. La ocazii îşi vopseşte părul în roşu şi alb – culorile echipei Dinamo. Dansează ca Shakira în tribuna oficială şi repetă obsesiv în faţa unor reporteri tot mai numeroşi şi mai avizi de senzaţional: „Lăsaţi-ne să ne pregătim de Champions League!“. Visul neîmplinit al lui Borcea. Spre finalul gloriosului deceniu, tot ziariştii îl anunţă că e începutul sfârşitului.

Pe 5 februarie 2006, „Gazeta Sporturilor“ publică primul articol dintr-o serie care avea să se transforme în „Dosarul Transferurilor“.

Finalul anilor 2000. “Step by step” spre puşcărie: România începe să lupte împotriva corupţiei. Prietenosul PNA se transformă în enervantul DNA. DNA porneşte la vânătoare de corupţi. Pe mulţi îi găseşte în lojele stadioanelor de pe tot cuprinsul ţării. Borcea nu scapă, e acuzat că în urma transferurilor unor fotbalişti precum Cosmin Contra, Bogdan Mara, Paul Codrea, Florin Cernat, Nicolae Mitea şi alţii, a prejudiciat clubul Dinamo cu cinci milioane de euro. În afară de transferurile ilegale, Borcea a mai fost cercetat în dosare cu retrocedări ilegale de terenuri, restituiri ilegale de TVA şi mituirea unor arbitri.

Stenogramele apărute în presă reproduceau discuţii telefonice în care acţionarul de la Dinamo îl miluia pe Vasile Avram (şeful Comisiei Centrale a Arbitrilor) cu şampanie pentru nunta fiului. Avram solicita zece sticle de Moet Chandon, Borcea era mult mai darnic: „Ce să faci cu zece, mă, nu eşti sănătos? Cincizeci îţi trebuie! Consideră rezolvat”. În aceeaşi convorbire, Borcea se plângea la Avram că Dinamo nu primeşte suficiente penalty-uri în meciurile din Liga I. Avram îl asigura că o să fie bine: „Step by step! Step by step!”.

Nunta anului 2011 şi micii din Miami. Dosarul transferurilor se plimbă ani la rând între instanţe, timp în care Borcea continuă să se bucure de libertate. Divorţează de prima nevastă, Mihaela, şi, după un deceniu de amantlâc cu fotomodelul Alina Vidican, o ia de nevastă. „M-a cerut în căsătorie chiar de 1 aprilie“, povestea Alina, plină de entuziasm, în urmă cu 4 ani. Borcea o cunoscuse pe Vidican într-un avion care zbura pe ruta Bucureşti - Timişoara. La aterizare, o invitase la o cafea, la hotelul Boavista. Peste ani, romanticul Borcea a cumpărat acel hotel şi i l-a dat în administrare Alinei, ca o ofrandă adusă dragostei lor. S-au căsătorit la 28 august 2011. Printre darurile de nuntă: o maşină Rolls Royce de 300.000 de euro, de la naşul Gigi Becali. Eu nu l-am presat niciodată, nu i-am dat deadli­ne, dar cred că mi-a văzut suferinţa şi-ntr-o zi, a venit la mine şi mi-a zis: «Gata, s-a terminat! Fa­cem nuntă. Anul ăsta ne căsătorim». M-a cerut în căsătorie chiar de 1 aprilie Alina Vidican, soţia lui Cristi Borcea, într-un interviu pentru revista „OK!“ După ce afacerile cu butelii l-au făcut milionar în euro, lui Borcea nu-i mai priau iernile aspre din România. Din octombrie şi până în februarie se muta la Miami, de unde avea grijă să-şi sune prietenii rămaşi să înoate prin nămeţii din Bucureşti. Din nou, stenogramele DNA ne oferă o imagine de nepreţuit.

Pe 21 octombrie 2011, Cristi Borcea îi telefonează lui Vasile Avram din însorita Californie:

Vasile Avram: Timpul, p-acolo?

Cristian Borcea: Cald, frumos, poate în decembrie veniţi şi dumneavoastră.

Vasile Avram: Te doare-n floci!

Cristian Borcea: Sa vedeţi ce frumos e!

Vasile Avram: Parcă mi se face poftă de nişte mititei la Miami!

Pentru ca lui şi prietenilor săi care îl vizitau să nu le lipsească nimic, Borcea şi-a deschis la Miami o şaormerie şi un restaurant unde se serveau mici cu muştar. Am avut momente când eu însumi mi-am spus că sunt prost. Nu-i o ruşine decât când persişti în prostie. Cristian Borcea, fost preşedinte al clubului Dinamo.

4 martie 2014 - condamnarea. Cristian Borcea e condamnat la 6 ani şi 4 luni de închisoare în “Dosarul Transferurilor”. Pentru a avea parte de un tratament mai bun după gratii, Borcea îşi făcuse buletin de Constanţa. A fost încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă, alături de fraţii Ioan şi Victor Becali. Din când în când, acuza probleme de sănătate şi era mutat într-un salon din spitalul penitenciarului. Presa relata că Borcea şi-ar fi făcut de cap cu o asistentă, iar în salon avea whisky la discreţie şi haltere cu care se menţinea în formă. Ca să iasă cât mai repede, s-a apucat şi el să speculeze legea care le permite deţinuţilor să-şi reducă pedeapsa pe baza unor lucrări ştiinţifice elaborate în spatele gratiilor. Pe parcursul anului 2015, Cristian Borcea a scris trei cărţi în Penitenciarul Poarta Albă, unde-şi ispăşeşte pedeapsa: „Am fost preşedintele unui vis, Dinamo Bucureşti“, „Statistica campionatului european de fotbal“, „Aspecte din activitatea organizatorică şi de performanţă a tinerilor fotbalişti din Centrul de Copii şi Juniori Dinamo Bucureşti“. Prima carte este cea mai interesantă. Intitulată pompos „Am fost preşedintele unui vis, Dinamo Bucureşti“, ea reprezintă un amalgam de 150 de pagini în care un condamnat pentru spălare de bani se defineşte ca vizionar al marketingului şi se laudă că a salvat de la faliment clubul pe care, de fapt, l-a prejudiciat cu aproape cinci milioane de euro.

Prin publicarea acestei cărţi, Cristian Borcea deschide totodată şi un nou curent în opera ştiinţifică de penitenciar: ridicarea în slăvi a confraţilor din puşcărie. Ioan Becali, considerat iniţiatorul şi principalul beneficiar al planului infracţional din „Dosarul Transferurilor“, are parte de câteva rânduri călduroase: „Omul care în perioada de tranziţie a fost singurul impresar din ţară. Un om care a ajutat enorm Dinamo şi fără al cărui sprijin nu am fi obţinut rezultate atât de bune. El ne-a ajutat să cumpărăm ieftin din ţară şi să vindem scump în străinătate“. Însă mai mult decât orice, Borcea îşi ciopleşte conştiincios propria statuie, de la înălţimea căreia ne oferă lecţii patetice de manageriat sportiv: „A conduce un club de fotbal este o ştiinţă, aproape o artă. Pentru a păstori o grupare ai nevoie de toţi neuronii şi de toate legăturile pe care aceştia le pot crea. Îţi trebuie şcoală, sute de ore de studiu“. 30 de milioane de euro - aceasta era valoarea averii lui Cristian Borcea înainte de a fi condamnat, conform revistei "Capital"

Finalul lui 2015 şi începutul lui 2016. E un interval de timp încărcat pentru Borcea. Fraţii Becali recunosc că, împreună cu fostul acţionar de la Dinamo, au mituit o judecătoare cu 220.000 de euro pentru o sentinţă favorabilă în “Dosarul Transferurilor”. Borcea încearcă să-i bată pe fraţi chiar în duba Jandarmeriei, în drum spre o înfăţişare. Dacă va fi condamnat şi pentru dare de mită, Borcea ar ajunge la o pedeapsă cumulată de 10 ani de temniţă. La începutul acestui an, numele său revine în centrul atenţiei după ce fotomodelul Valentina Pelinel anunţă că a rămas însărcinată. Nu există certitudini cu privire la cine este tatăl copilului, dar toată lumea opinează că e mâna lui Borcea. Merefu a fost un pui de lele: “Femeile? La unele fac faţă cu brio, la altele nu. Concurenţa naşte progresul!”, declara Borcea, premonitoriu, într-un interviu mai vechi din “Adevărul”.

Distribuie Distribuie Comentarii