BOMBA cu ceas de la CCR. Prețul salvării lui Dragnea. Lumea cântă și dansează, infractorii ne lucrează
Daca CCR va admite exceptia invocata de fosta sotie a lui Liviu Dragnea, "toate dosarele care pun problema infractiunii de abuz in serviciu se vor inchide. Si daca in secunda urmatoare Parlamentul ar adopta abuzul in serviciu in forma constitutionala, se va beneficia de legea penala mai favorabila chiar daca ea a fost in vigoare si numai o secunda", afirma avocatul Claudiu Dinu, conf.univ.dr. la Facultatea de Drept - Universitatea Bucuresti si fost consilier prezidential.
Exceptia prin care Bombonica Prodana cere constatarea neconstitutionalitatii art 297 din Codul penal pe motiv ca nu exista un parg al prejudiciului de la care fapta sa aiba caracter penal este astazi in discutia CCR. Numai DNA are deschise in acest moment peste 2.000 de dosare pentru aceasta infractiune, la care se adauga alte mii deschise la restul parchetelor din tara si la parchetul ICCJ.
In ianuarie, guvernul a emis OUG 13, potrivit careia abuzul in serviciu exista doar in cazul in care incalcarea legii sau a ordonantei provoca un prejudiciu mai mare de 200 de mii de lei. In dosarul "Bomobonica" lui Liviu Dragnea ii e imputat un prejudiciu de 108 mii de lei.
Intr-un interviu pentru Ziare.com , conf.univ.dr. Claudiu Dinu a explicat pe larg care ar putea fi solutiile CCR in cazul acesti exceptii si care ar fi efectele lor: "Inexistenta unui prag nu e o chestiune de neconstitutionalitate, ca opinie personala. Dar aceasta poate fi optiunea legiuitorului, dupa cum a spus si CCR. Eu cred ca este suficienta incriminarea ca s-a incalcat legea sau ordonanta cu intentie directa sau indirecta si prin asta s-a produs o vatamare, oricare ar fi ea. Nu cred ca vatamarea trebuie sa aiba o anumita valoare pentru a justifica reglementarea penala."
Va surprinde termenul foarte scurt fixat pentru solutionarea acestei exceptii? Sunt doar putin peste doua luni de cand ICCJ a trimis-o spre solutionare CCR.
Nu cred ca termenul este o problema, procedura la CCR ar trebui sa decurga cu celeritate pentru ca exceptia este invocata intr-un proces pe rol si Curtea ar trebui sa se pronunte pana cand se da o solutie in respectivul dosar pentru a evita alte cai de atac. E greu de explicat de ce in cazul altor exceptii timpul pana la solutionare a fost mai indelungat.
Teoretic exista doua posibilitati, admitere si respingere. Care vi se pare cea mai probabila si ce urmeaza in fiecare dintre aceste cazuri?
Nu vreau sa anticipez solutia Curtii. Daca exceptia este respinsa, dosarul merge mai departe la fel ca pana acum. Daca s-ar admite, avem doua variante rezultate din practica recenta a CCR.
Poate fi varianta hard, mai putin probabil, in care textul este neconstitutional, iar efectul ar fi dur. Adica abuzul in serviciu ar fi dezincriminat, pentru ca decizia CCR ar scoate textul de lege din ordinea normativa, deci, implicit, l-ar abroga.
Asta inseamna ca toate dosarele care pun problema infractiunii de abuz in serviciu se vor inchide. Si daca in secunda urmatoare Parlamentul ar adopta abuzul in serviciu in forma constitutionala, se va beneficia de legea penala mai favorabila chiar daca ea a fost in vigoare si numai o secunda.
Ar beneficia si cei condamnati definitiv?
Este ceea ce vedem ca se intampla in cazul precedentei decizii privind abuzul in serviciu (Decizia 405/2016). Au fost oameni condamnati pentru incalcarea unor acte normative inferioare legii sau ordonantei, iar jurisprudenta instantelor din Ardeal este sa admita constestatii la executare ale acestora, care sunt eliberati pentru ca nu au incalcat o lege. Dar nu putem vorbi despre o solutie transata la nivel de ICCJ.
Deci asta e varianta hard, despre care spuneti ca e mai putin probabila. Varianta soft?
Ar fi asa-numita decizie de interpretare a CCR: "este constitutional in masura in care...." Si atunci la minuta, la dispozitiv va fi o respingere a exceptiei, dar in considerente se vor face mentiuni cu privire la problema sesizata, in speta inexistenta unui prag valoric al prejudiciului.
Care ar putea fi acest "in masura in care"?
Nu pot sa va spun decat ce avem in acest moment. Avem acea decizie a CCR privind abuzul in serviciu, in motivarea careia Curtea nu a facut expres trimitere la necesitatea existentei unui prag pentru ca infractiunea sa fie constitutionala.
Curtea spune ca reglementarea trebuie sa fie mai clara, previzibila, ceea ce insa va reveni legiuitorului. Dar nicaieri CCR nu spune ca trebuie sa existe un prag al prejudiciului si, cu atat mai putin, care trebuie sa fie valoarea acestui prag.
Au fost pozitii in mediul public, unele chiar avizate, ale unor magistrati, potrivit carora singura posibilitate de a face clara infractiunea este stabilirea unui prag. Dar aceste opinii nu sunt formalizate in decizia CCR.
Dl ministru Tudorel Toader, care a fost judecator CCR atunci cand s-a dat decizia privind abuzul si, din cate am inteles, a si participat la motivare, a spus foarte clar ca nu asta a avut in vedere CCR. Mai mult decat atat, in proiectul de lege pe care l-a transmis catre Parlament nu a pus problema pragului in cadrul infractiunii de abuz in serviciu, ci a modificat strict ceea ce a cerut CCR, adica inlocuirea sintagmei "indeplinirea defectuoasa" cu incalcarea unei legi sau a unei ordonante, deci problema de neconstitutionalitate.
In aceste conditii mi-e greu sa cred ca poate fi o decizie chiar de interpretare constitutionala, dar e bine sa nu ne antepronuntam.
Mai exista in legislatia romaneasca infractiuni care in forma lor simpla, nu formele calificate, agravate, sa fie conditionate de existenta unui prag valoric al prejudiciului provocat?
In forma simpla, fara circumstante agravante, nu imi amintesc sa existe un prag valoric sub care sa avem alta raspundere, administrativa, disciplinara. Si paradoxal, acest prag ar complica reglementarea in opinia mea.
Daca am avea o infractiune de abuz in serviciu cu prag, sa zicem, de 200 de mii de lei, cred ca norma nu ar fi previzibila. Cine stabilieste existenta sumei care ar depasi sau nu pragul? La nivelul Pachetului se stabileste ca vatamarea depaseste 200 de mii de lei, se instrumenteaza dosarul penal, se trimite in judecata pentru abuz in serviciu. In faza judecatii se poate administra o expertiza. Ce se intampla daca ea arata ca prejudiciul este 180 de mii, deci sub prag? Se inchide procesul penal. Deci norma devine imprevizibila sub aspectul asta.
Opinia dvs care este? Este neconstitutionala lipsa pragului?
Inexistenta unui prag nu e o chestiune de neconstitutionalitate, ca opinie personala. Dar aceasta poate fi optiunea legiuitorului, dupa cum a spus si CCR.
Eu cred ca este suficienta incriminarea ca s-a incalcat legea sau ordonanta cu intentie directa sau indirecta si prin asta s-a produs o vatamare, oricare ar fi ea. Nu cred ca vatamarea trebuie sa aiba o anumita valoare pentru a justifica reglementarea penala.
In ipoteza hard, CCR poate stabili si care sa fie pragul?
Probabilitatea unei asemenea solutii este infima. CCR nu ar putea sa spuna 100, 300, 500 de mii. Ar putea sa spuna doar ca e necesar sa fie prag.
Pe de alta parte, nu prea vad cum sa spui, da, ar fi constitutionala in masura in care ar exista un prag.
Asta nu ar insemna ca, de fapt, admite exceptia?
Da, dar admiterea trebuie sa se regaseasca explicit in dispozitiv, ceea ce eu nu cred ca se va intampla, dar nu vreau ma antepronunt.
Ar putea sa se reia considerentele in prima decizie privind abuzul in care s-a facut trimitere la prag, la recomandarile Comisiei de la Venetia, la necesitatea unei reglementari cu limite clare. Dar acele considerente nu au fost decizorii, ci s-au analizat reglementarea, recomandarile Comisiei de la Venetia, ce ar trebui sa faca legiuitorul. Acolo critica a fost clara - incalcarea legii sau a ordonantei.
Daca va fi o varianta soft, am avea acele 45 de zile in care Parlamentul ar trebui sa puna Codul penal in acord cu decizia CCR.
Dar fara a exista vreo sanctiune pentru legiuitor. Daca ar fi declarat neconstitutional textul privind abuzul in serviciu am fi in vid legislativ. Daca CCR va spune ca ar fi necesar si un parg, iar legiuitorul nu-l introduce, textul ramane in continuare, dar va fi foarte dificil pentru judecatorul de la instanta de drept comun sa aplice textul de lege cuplat cu o asmenea decizie. Poate fi periculoasa o asemenea solutie.
Deci considerati preferabila o solutie clara, oricare ar fi ea.
Ori se se repinge exceptia ca neintemeiata sau indamisibila, ori se admite si am avea intr-adevar un T zero. Decat sa stam, sa ne intrebam, sa avem decizii diferite in spete penale similare, mai bine avem o reglementare clara cu impactul de rigoare, cu toate consecintele asumate la nivel de CCR.
Sunt invocate mereu, ati facut si dvs trimitere la ele, anumite recomandari ale Comisiei de la Venetia.
Sunt recomandari care merg pe o linie: daca reglementati abuzul in serviciu, ca exces de putere sau in alta forma, faceti relegementarea clara pentru a nu lasa loc la arbitrariu si cu respectarea drepturilor omului.
Deci recomandarea este ca reglementarea sa fie foarte clara. Pragul valoric poate fi un element, dar nu singurul si nu pe el a insistat Comisia de la Venetia, in niciun caz.
Daca legiuitorul a decis ca incalcarea cu intentie a legii care provoaca un prejudiu este infractiune reglementarea poate fi foarte clara si fara prag. Cred ca modificarea care deja a fost decisa, privind incalcarea legii sau a ordonantei, se impunea pentru ca legea nu era clara.
Dar daca stabilesti un prag, sub care ai raspundere civila, administrativa sau disciplinara, se mai impune ceva: trebuie sa fluidizezi si acolo procedurile. Pentru ca dureaza destul de mult in civil sa recuperezi prejudiciile.
