Datorită politicilor sale fără compromis şi a abilităţilor sale de lider, a fost supranumită „Doamna de fier“. Margaret Thatcher, prima femeie premier din Marea Britanie, exercitând trei mandate consecutive (1979-1990), s-a luptat în ultimii ani de viață cu o boală cruntă.

Starea de sănătate a lui Margaret Thatcher s-a deteriorat într-un ritm rapid în ultimii săi ani. Încă din 1993 s-au făcut simţite semnele unei boli care, în timp, i-a măcinat creierul.

În 1993, atunci când Margaret Thatcher şi-a publicat memoriile, cozile formate în faţa librăriilor deveniseră ceva obişnuit pentru peisajul londonez.

„Doamna de Fier” era încă o prezenţă de temut pe scena politică autohtonă, în primul rând din cauza notorietăţii, dar şi a părerilor foarte nuanţate şi a discursurilor încă acide pe care le susţinea, de acum, pe scene din întreaga lume.

În 1993 au apărut problemee de sănătate

Însă tot în această perioadă au început să apară şi problemele de sănătate – în special mintală – ale „Doamnei de Fier”, potrivit lui Robin Harris, consilier personal şi confident al liderului timp de mai bine de 30 de ani, care a publicat acum câteva fragmente din biografia pe care a scris-o. Mai exact, începuse să-şi piardă frecvent capacitatea de concentrare, ceea ce îi crea dificultăţi în asimilarea informaţiilor mai complexe.

Potrivit lui Harris, auzul lui Thatcher s-a deteriorat foarte tare, ajungând ca în 1996 aceasta să fie aproape surdă. A încercat să poarte aparate auditive, însă pur şi simplu nu le accepta. Din acest moment a început adevărata dramă a „Doamnei de Fier”, povesteşte Harris.

Pentru că nu mai auzea aproape deloc, cei care vorbeau cu Margaret erau nevoiţi să ţipe şi să repete cuvintele. Thatcher nu răspundea şi reuşea cu greu să urmărească o conversaţie. A început să pară dezorientată, iar problemele cu auzul îi agravau şi în acelaşi timp îi scoteau în evidenţă pentru ceilalţi problemele mintale.

Mulți o catalogau drept senilă

Contestatarii lui Thatcher – deloc puţini – au pus problemele de înţelegere şi de orientare cu care se confrunta fostul lider politic pe seama consumului excesiv de alcool. În scurt timp, majoritatea celor care intrau în contact cu ea o catalogau drept „senilă” şi îi vorbeau exagerat de tare şi de rar, ceea ce o deranja foarte tare pe Thatcher.

„Doamna de Fier” se simţea neajutorată şi, mai presus de toate, umilită. Pe lângă toate acestea, relaţia cu soţul ei, Denis, se deteriorase, iar banii deveniseră o preocupare primordială pentru cuplu.

În 2001, Thatcher a început să scrie o carte despre afaceri internaţionale,însă provocarea s-a dovedit prea mare. Înainte de a termina volumul, memoria ei era atât de afectată încât atunci când termina de citit o pagină trebuia să o ia de la capăt fiindcă nu reţinea nimic.

Deja, în acest punct mergea periodic la controale medicale, însă se folosea de aceste consultaţii pentru a demonstra că este încă în deplinătatea facultăţilor mintale şi devenise un adevărat coşmarpentru orice doctor. Refuza să recunoască orice urmă de boală.

Discurs scurt, învățat pe de rost

În 2003, moartea soţului a fost o lovitură dură. A început să devină tot mai dezorientată. În 2004, de pildă, a avut pentru câteva luni un motan, Marvin. Apropiaţii l-au dăruit unei familii adoptive. După câteva zile, Thatcher nu îşi mai amintea nici măcar că Marvin ar fi existat vreodată.

Harris rememorează un dineu organizat în 2005, când „Doamna de Fier” a împlinit 80 de ani, la care au participat şi Regina Elisabeta şi Blair. Thatcher a ţinut un discurs scurt, învăţat pe de rost, în care le-a mulţumit celor prezenţi. Apropiaţii şi-au putut da seama că ea nu mai ţinea minte ocazia evenimentului.

Atacurile cerebrale „mici“ au continuat şi, în 2008, a leşinat în Camera Lorzilor. În acelaşi an, un ziar a publicat fragmente din cartea autobiografică a fiicei sale, Carol, care vorbea despre simptomele de demenţă de care suferea mama ei. Apropiaţii iau ascuns acest fapt, dar când, într-un final, a citit articolele, a fost şocată de uşurinţa cu care fiica ei vorbea de o boală pe care ea însăşi nu şi-o recunoştea în întregime, dar mai ales rănită de faptul că lovitura venea de la cineva atât de apropiat. În 2009, în dimineaţa de Crăciun, s-a produs un atac mai important, ale cărui efecte au devenit vizibile în anul următor: în 2010, abia putea să mai articuleze câteva cuvinte, fără a reuşi să ducă o frază la capăt.

Pe 8 aprilie 2013, Thatcher, în vârstă de 87 de ani, a avut ultimul atac cerebral. Medicii spun că a murit repede şi fără dureri.

A lăsat în urmă un brand în politică

Margaret Thatcher a lăsat în urmă ''un brand în politică şi o serie de convingeri care încă rezonează de la Varşovia la Santiago şi până la Washington'', nota The Economist, în 2013. ''A considerat că societăţile trebuie să-i încurajeze şi să-i recompenseze pe cei care-şi asumă riscuri, antreprenorii, ei fiind cei care creează bogăţia fără de care guvernele nu pot face nimic; să nu mai vorbim de ajutarea celor săraci. O ţară poate prosper a doar prin încurajarea populaţiei să economisească şi să nu cheltuie mai mult decât câştigă. Esenţa ''thatcherismului'' era reprezentată de un stat puternic şi o economie liberă'', mai evidenţia publicaţia citată.

Potrivit BBC, Margaret Thatcher a militat pentru privatizarea serviciilor şi întreprinderilor de stat, reformând sindicatele, reducând impozitele şi cheltuielile sociale. Implementarea politicilor sale a determinat reducerea inflaţiei, însă şomajul a crescut. Sub conducerea ei, City of London a devenit unul dintre cele mai de succes centre pentru servicii bancare şi de afaceri.