În ultimii 80 de ani, indiferent cine a făcut pe prostul pe scena mondială, Statele Unite au fost cele care au plătit prețul. Și în timp ce susținătorii MAGA (Make America Great Again) refuză să recunoască faptul că acest leadership a servit intereselor politice și economice americane, majoritatea economiștilor consideră că dominația SUA în NATO și costurile asociate nu au reprezentat o povară negativă pentru țară, scrie Bloomberg.

„Dar chiar presupunând că acest lucru este adevărat, nu există nicio îndoială că această eră se apropie de sfârșit. Europa se pregătește pentru o nouă viață, aproape sigur mai îndepărtată de Statele Unite decât oricând de la Pearl Harbor în decembrie 1941. Deși vor mai trece probabil multe luni până când vom cunoaște detaliile - cât de adâncă poate deveni prăpastia strategică dintre continente - imaginea de ansamblu este clară”, scrie editorialistul Bloomberg Max Hastings în articolul său.

Autorul notează că, dacă președintele ales al SUA, Donald Trump, își îndeplinește promisiunea de a colabora cu președintele rus Vladimir Putin pentru a ceda Ucraina, viitorul NATO și al securității colective occidentale va fi sumbru.

„S-au dus zilele în care europenii se puteau uita la SUA ca la scutul lor. Joe Biden va fi probabil ultimul președinte care va considera securitatea continentului un interes vital - chiar interesul extern dominant - al Statelor Unite. Confruntarea strategică cu China va domina politica Washingtonului în următorii ani”, prezice el.

Trump face o greșeală catastrofală în admirația sa inexplicabilă pentru Putin

Ziarul adaugă că mulți cred că Trump face o greșeală catastrofală în admirația sa inexplicabilă pentru Putin. El promite să pună capăt sprijinului pentru Ucraina și, într-adevăr, pentru NATO. Însă singura problemă globală majoră în legătură cu care Trump a făcut o declarație puternică și rațională este condamnarea vest-europenilor pentru că nu își asumă partea lor din povara apărării.

De exemplu, Spania alocă în prezent doar 1,8 % din PIB pentru forțele armate, în timp ce Italia stă și mai prost, cu 1,5 %. Regatul Unit, care nu este în prezent membru al UE, dar a fost în mod tradițional un lider european în domeniul apărării, susține că alocă 2,3%, dar această cifră include elemente precum pensiile, care nu contribuie la recrutarea, înarmarea și echiparea trupelor.

Doar țările din Europa de Est, în primul rând Polonia, care și-a dublat bugetul forțelor armate într-un deceniu, împreună cu statele scandinave, își măresc brusc cheltuielile de apărare în fața agresiunii ruse. În 2017, țările UE s-au angajat să deruleze un amplu program comun de achiziții de arme și muniții, dar în practică au făcut prea puțin.

În ceea ce privește sprijinul european pentru Ucraina, fără SUA, cazul președintelui Zelenski ar fi condamnat, potrivit lui Gatings.

Conducerea principalelor țări europene nu se află în cea mai bună stare

„Și așa stau lucrurile acum. Chiar dacă ajutorul militar pentru Kiev nu este tăiat imediat, voința ucrainenilor de a rezista rușilor scade pentru că acești oameni extraordinar de impresionanți care luptă văd cum dispare dorința Occidentului de a-i înarma. Victoria lui Trump va însemna aproape sigur înfrângerea lor”, scrie el.

Observatorul consideră că guvernele europene ar trebui să continue să facă tot ce le stă în putere pentru a menține relații strânse cu Statele Unite și pentru a convinge noua administrație Trump că este în interesul americanilor continuarea cofinanțării NATO.

Cu toate acestea, dacă țările europene doresc să urmeze o politică echilibrată, acestea ar trebui, de asemenea, să își crească propriile cheltuieli pentru apărare și sprijin pentru Ucraina, anticipând reducerile din partea SUA.

„Dacă ne uităm la imaginea strategică pentru următorii 10 sau 20 de ani, ar trebui să ne așteptăm la continuarea amenințării din partea autocrațiilor, precum și la nevoia continentului nostru de a-și consolida capacitatea de a se apăra”, adaugă el.

În același timp, potrivit autorului, conducerea principalelor țări europene nu se află în cea mai bună stare, iar în unele locuri arată groaznic.

„Europa are nevoie de lideri care să le strige de pe acoperișuri cetățenilor lor că nu mai pot considera securitatea un element opțional în plus față de principalele probleme care îi preocupă pe alegători - imigrația, securitatea socială, asistența medicală și economia lor. Este extrem de ciudat și înfricoșător de naiv ca europenii să se comporte ca și cum ar fi în puterea noastră, în gama noastră de opțiuni, să renunțăm unilateral la război. O astfel de iluzie este o nebunie atâta timp cât țările ostile conduse de China, Rusia, Iran și Coreea de Nord cred că violența extremă sau amenințarea cu aceasta este cel mai eficient mijloc de a-și atinge obiectivele politice”, subliniază Hastings.

De exemplu, în 2024, guvernele UE au alocat împreună 326 de miliarde de dolari pentru apărare, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile SUA, care reprezintă două treimi din bugetul NATO. În același timp, președintele UE, Ursula von der Leyen, a devenit cel mai eficient lider european, cu care se discută în primul rând problemele europene importante.

Ea insistă asupra unei apărări mai puternice și mai bine finanțate - o „adevărată Uniune Europeană de Apărare” - precum și asupra unei mai mari integrări a industriei de apărare. Cu toate acestea, nimic din ceea ce se propune acum nu este de natură să umple golul care ar apărea dacă SUA ar înceta să ajute Ucraina sau ar întoarce spatele NATO.

„Lupta care ne așteaptă este să îi convingem pe republicanii MAGA că, deși Statele Unite rămân cea mai puternică națiune de pe pământ, au nevoie și de aliați. Cu toții avem nevoie de aliați pentru a face față provocărilor strategice serioase care ne așteaptă. Dar ar fi naiv să pretindem că perspectivele de securitate pentru democrațiile occidentale nu sunt astăzi sumbre”, conchide autorul.