Un șir de tragedii neașteptate a pus capăt celei mai puternice familii din Transilvania medievală, care și-a impus dominația în sud-estul Europei în secolul al XV-lea. Ultimul prinț din familia Huniazilor a sfârșit la doar 32 de ani, după ce fusese la un pas să își urmeze tatăl, pe tronul regatului Ungar.

Familia Huniazilor a dat Europei secolului al XV-lea două personalități istorice faimoase. Ioan de Hunedoara (d. 1456), mare general al regatului Ungar, a condus armatele care au apărat Europa de invaziile otomane, alungând de la porțile cetății Belgradului numeroasa oștire a sultanului Mehmet II Cuceritorul.

Matia Corvin (1443 - 1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490, fiind considerat unul dintre regii străluciți ai Ungariei medievale.

Cum au murit Huniazii

Timp de un secol, familia Huniazilor și-a extins influența în sud-estul Europei, însă la începutul secolului al XVI-lea, a dispărut odată cu ultimii ei urmași cunoscuți. Ioan Corvin (1473 - 1504), ultimul prinț din familia Huniazilor, a murit la doar 32 de ani, după ce cu câțiva ani în urmă, în ultimii ani de viață regelui Matia Corvin, tatăl său, prințul era privit de acesta ca succesor la tronul regatului Ungar. Soția și cei doi copii ai săi, care ar fi trăit la Castelul Corvinilor din Hunedoara, au avut o soartă la fel de tragică.

De altfel, morțile celor mai mulți membri din familia Huniazilor au fost învăluite de mister și au dat naștere controverselor. Ioan de Hunedoara a fost răpus de ciumă, la scurt timp după ce oștile sale i-au alungat pe otomani din cetate Belgradului.

Regele Matia Corvin ar fi fost otrăvit, posibil, cu complicitatea soției sale Beatrice de Aragon. Ladislau Huniade, fiul cel mare al lui Ioan de Hunedoara, a fost executat prin decapitare, la vârsta de 24 de ani, iar otrava a fost folosită pentru a curma viețile altor moștenitori ai familiei Huniazilor.

Mormântul lui Ioan Corvin, descoperire epocală

În 2021, la cinci secole de la dispariția lor, mormintele lui Ioan Corvin şi al fiului său Cristofer Corvin (mort la vârsta de cinci ani - posibil prin otrăvire), au fost excavate în mănăstirea Pauline din Lepoglava, Croaţia.

Cercetarea osemintelor celor doi face parte dintr-un proces complex, menit să ducă la identificarea rămășițelor regelui Matia Corvin, dar poate oferi indicii și despre modul cum s-a stins faimoasa familie a Huniazilor.

„Descoperire istorică. A început ancheta privind originea familiei Huniazilor: am descoperit mormântul fiului lui Matias Hunyadi, Ioan Corvin (şi al nepotului său, Corvin Cristopher) în mănăstirea Palos, aflată în Lepoglava croată. Cu ajutorul măduvei osoase, pot fi identificate rămăşiţele regelui Matia în osuarul din Székesfehérvár. Institutul Maghiar de Cercetări lucrează pentru a determina secvenţa genetică a lui Ioan Corvin, care este moştenită în rândul bărbaţilor şi apoi, ştiind acest lucru, ar putea selecta din osuariumul din Székesfehérvár şi confirma care erau oasele lui Matia Corvin”, arătau cercetătorii de la Institutul Maghiar de Cercetări.

Ultimul prinț al Huniazilor

Matia Corvin a ajuns pe tronul regatului Ungar la vârsta de 15 ani, într-o epocă în care un rol hotărâtor în ascensiunea pe scara socială îl aveau și căsătoriile.

Mariajele regale din acea vreme puteau fi privite ca alianțe politice , puteau aduce pace între două regate sau tabere aflate în conflict, puteau spori averea familiilor şi, nu în ultimul rând, aveau scopul ca mireasa să aducă pe lume un moştenitor legal.

Regele Matia Corvin a fost căsătorit de trei ori, însă niciuna dintre soţii nu i-a adus un urmaș la domnie.

Două dintre consoartele lui au murit în jurul vârstei de 15 ani, Elisabeta de Cilli din cauza unei boli, iar Ecaterina de Podebrady, în urma unor complicaţii din timpul naşterii.

Beatrix de Aragon, ultima soţie a regelui, nu i-a putut oferi un moștenitor, în schimb a făcut-o amanta sa, o tânără pe nume Barbara Edelpeck.

„Fiul nelegitim al regelui Matia și al unei fete burgheze din Stein (acum parte a Krems), Barbara Edelpeck, s-a născut la Buda la 2 aprilie 1473. Băiatul a fost supranumit după animalul heraldic al lui Matia, corbul (latină: Corvus), iar prenumele i-a fost dat în onoarea bunicului său, Ioan de Hunedoara, eroul de la Belgrad. El a fost crescut de bunica sa, Elisabeta Szilagyi, iar mintea i-a fost instruită de Taddeo Ugoletti, șeful Bibliotecii Corvina. În copilărie, piciorul stâng i s-a luxat și a rămas șchiop pentru tot restul vieții”, arată cercetătorii Szibler Gábor, Tarján Tamás, într-un eseu publicat pe hungarianottomanwars.com.

Potrivit istoricilor, inițial regele Matia Corvin și-ar fi dorit ca fiul său Ion Corvin să devină preot, nominalizându-l încă de la vârsta de șapte ani ca viitor episcop de Gyor.

Însă când a aflat că soția sa, Beatrix de Aragon, cu care se căsătorise în 1476 nu putea avea copii, l-a luat sub protecția sa, ca viitor succesor la tronul Ungariei. I-a dăruit un număr tot mai mare de moșii, castele, palate și de titluri, inclusiv de prinț al Sileziei și duce de Troppau. În 1485, locuitorii Vienei i-au jurat credință noului prinț, iar regele Matia Corvin l-a pregătit ca, după moartea sa, să poată la coroana regatului Ungar.

„Regele Matia Corvin i-a pus pe toți domnii în mai multe rânduri să depună un jurământ pentru a sprijini succesiunea fiului său nelegitim, care era până atunci cel mai bogat moșier din țară. După moartea lui Matia însă, familiile nobiliare ungare nu l-au sprijinit pe Corvin, iar în vara anului 1490 armatele lui Kinizsi Pál și Báthory István, care erau considerați cei mai loiali comandanți ai tatălui său, au învins armata lui Corvin care mărșăluia cu Sfânta Coroană la Csonthegy. Tânărul prinț, și aparent destul de plin de inimă, a renunțat la pretenția sa la tron în favoarea lui Vladislav al II-lea al Ungariei, la a cărui încoronare în septembrie el a adus însuși coroana. A fost numit rege al Bosniei și prinț al Slavoniei”, arată cercetătorii Szibler Gábor și Tarján Tamás.

În 1495, Ioan Corvin a renunțat la titlul său de prinț slavon și i s-a acordat titlul de ban al Croației și Dalmației. Armatele sale au fost implicate în confruntări cu oştile otomane care atacau teritoriile croate și, arată istoricii, prințul s-ar fi remarcat în trei dintre bătăliile purtate, reușind să apere cu succes regiunea de sud a regatului Ungar.

Dedicat oștilor, la fel ca bunicul său, prințul Ioan Corvin a murit în Krupina, locul unde se retrăsese după o bătălie cu turcii.

„La începutul lui octombrie 1504, a fost învins de turci în Croația. Probabil că aici a murit din cauza rănilor câteva zile mai târziu, pe 12 octombrie, la Krupina. Avea 31 de ani. Potrivit altor surse, acesta a murit în ciumă, dar au existat și bârfe că a fost otrăvit. Excelent soldat, multilingv (germană, latină, maghiară, croată) și latinist sofisticat, prințul a fost înmormântat în mănăstirea Lepoglava. Piatra lui funerară a supraviețuit”, arătau cercetătorii.

Destinul tragic al familiei sale

În noiembrie 1487, prințul Ioan Corvin s-a logodit cu Bianca Sforza, fiica ducelui de Milano, atunci în vârstă de doar 15 ani. Căsătoria a fost plănuită de tatăl său, regele Matia Corvin, care voia să-i asigure prințului moștenirea la tronul Ungariei și Boemiei. Însă regina Beatrix s-a opus căsătoriei, care nu a mai fost consfințită.

În 1496, prințul Ioan Corvin s-a căsătorit din nou. Beatrice de Frangepan, fiica prinţului croat Bernardin Frankopan şi a soţiei sale, Luisa Marzano de Aragon a fost soţia lui Ioan Corvin şi ultima moştenitoare din familia Corvinilor.

Beatrice s-a născut în anul 1480, iar la vârsta de 16 ani s-a căsătorit cu Ioan Corvin, primind ca zestre de nuntă de la tatăl ei, cetatea Bihac. Cuplul de tineri a locuit câţiva ani în Bihac, dar apoi s-a mutat în castelul din Krupina, un loc mai puţin expus pericolului reprezentat de invaziile armatelor otomane.

Beatrice şi Ioan Corvin au avut doi copii, pe Cristopher Corvin (1499 – 1505) şi pe Elisabeta Corvin (1496 - 1508). Căsătoria fericită, susţin cronicarii, s-a încheiat peste opt ani, la 12 octombrie 1504, când Ioan Corvin a murit la Krupina.

După moartea soţului ei, Beatrice a moştenit Castelul Huniazilor şi dreptul de a administra moşiile copiilor ei.

Cu toate acestea, ambii au murit tineri (probabil otrăviţi), la scurt timp după tatăl lor. Cristopher Corvin a murit un an mai târziu, iar sora sa mai mare a decedat în 1508. Nefericita prinţesă Beatrice a murit şi ea în 27 martie 1510, lăsând toate posesiunile ei, inclusiv Castelul Corvinilor, celui de-al doilea soţ al ei, George de Brandenburg.