Bizara stea cu două fețe, corpul ceresc care îi uluiește pe astronomi
Astronomii au descoperit o stea cu două fețe și sunt uluiți de aspectul ei bizar, relatează The Guardian .
Steaua pitică albă pare să aibă o parte compusă aproape în întregime din hidrogen, iar cealaltă parte din heliu. Este pentru prima dată când astronomii au descoperit o stea singuratică ce pare să fi dezvoltat în mod spontan două fețe diferite.
„Suprafața stelei pitice albe se schimbă complet de la o parte la alta”, a spus dr. Ilaria Caiazzo, astrofizician la Caltech, care a condus cercetările.
„Când le arăt oamenilor observațiile, toți sunt uimiți”, a adăugat ea.
Corpul ceresc aflat la peste 1.000 de ani lumină distanță, în constelația Cygnus, a fost poreclit Janus, după zeul roman cu două fețe, deși numele său științific oficial este ZTF J203349.8+322901.1. A fost descoperit de Zwicky Transient Facility (ZTF), un instrument care scanează cerul în fiecare noapte de la Observatorul Palomar al Caltech, lângă San Diego.
Caiazzo era în căutarea unor stele pitice albe și una dintre acestea s-a remarcat prin schimbările rapide de luminozitate. Alte observații au arătat că Janus se rotește pe axa sa la fiecare 15 minute. Măsurătorile spectrometrice, care dau amprentele chimice ale unei stele, au arătat că o parte a obiectului conține aproape în întregime hidrogen, iar cealaltă aproape în întregime heliu.
Văzute de aproape, ambele părți ale stelei ar fi de culoare albăstruie și ar avea o luminozitate similară, dar partea cu heliu ar avea un aspect granulat, ca de mozaic, la fel ca soarele nostru, în timp ce partea cu hidrogen ar părea netedă.
Natura cu două fețe a stelei este greu de explicat, deoarece exteriorul său este format din gaz mișcător.
O explicație este că Janus ar putea trece printr-o tranziție rară, care are loc în timpul evoluției unor stele pitice albe.
Acestea sunt rămășițele fierbinți ale unor stele care au fost la un moment dat ca soarele nostru. Pe măsură ce stelele îmbătrânesc, se umflă și devin giganți roșii. În cele din urmă, materialul exterior este aruncat în spațiu și miezul se contractă într-o stea pitică albă densă, fierbinte, cu aproximativ masa soarelui nostru, deși are doar dimensiunea Pământului.
Câmpul gravitațional intens al stelei face ca elementele mai grele să se scufunde în nucleu, iar elementele mai ușoare să plutească, creând o atmosferă cu două niveluri - heliu dedesubt și cu un strat subțire de hidrogen (cel mai ușor element), deasupra. Când steaua se răcește sub aproximativ 30.000 de grade Celsius, stratul mai gros de heliu începe să se miște, ceea ce face ca stratul exterior de hidrogen să se amestece, să se dilueze și să dispară din vedere.
„Nu toate stelele pitice albe trec de la a fi dominate de hidrogen la heliu pe suprafața lor. S-ar putea să fi prins o astfel de pitică albă în plină transformare”, a spus Caiazzo.
Dacă așa stau lucrurile, oamenii de știință cred că un câmp magnetic asimetric ar putea face ca tranziția să aibă loc într-un mod dezechilibrat.
„Dacă câmpul magnetic este mai puternic pe o parte, ar putea încetini procesul de transfomare”, a explicat Caiazzo.
