Biserica Izvoarelor de Leac, din comuna argeșeană Merișani, este renumită pentru cele şapte izvoare tămăduitoare din jurul său. Legenda locului spune că s-a retras la aceste izvoare și domnitorul Mircea cel Bătrân.

Pe DN 7C, când vii dinspre Pitești spre Curtea de Argeș, în stânga la aproximativ 6 km de la indicatorul spre localitatea Vâlcelele, se află Biserica Izvoarele de Leac. Lăcașul este închinat Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul.

Se păstrează tăcerea pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericii

Biserica este un complex format din izvoare, troiţe şi o capelă ortodoxă care se întinde pe dealul numit „Valea Radului", în apropierea localităţii Vâlcelele din comuna Merişani. Cu un kilometru înainte de lăcaș, se intră în pădure, pe un drum forestier.

De aici, ești informat pe un panou agățat de un arbore că se păstrează tăcerea: „Din acest loc, taina tăcerii până la izvor. Se bea apă și ne rugăm pentru dorința pe care o avem. Apoi vorbim”.

Potrivit obiceiului locului, credincioşii care vin să se roage și să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuţei. În tot acest timp, fiecare se roagă, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice: "Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea" (Marcul 1, 24).

„Taina izvoarelor și a locului, care se păstrează din moși-strămoși, este tăcerea”, spun credincioșii. Pe lângă liniștea interioară, oamenii se bucură și de freamătul pădurii sau de cântecul păsărelelor. O oază de credință, de liniște și de frumos!

Biserica a fost ridicată în urma unui miracol

Ctitorul principal al bisericuţei din acest loc este fosta jurnalistă Valerica Lungu. A fost fascinată de acest loc de mică, asta și datorită celor spuse de mama sa, Elisabeta Bădescu. Se spune că atunci când avea 9-10 ani, Elisabeta și-a pierdut vederea. Sosită pe aceste meleaguri pentru a se ruga, s-a spălat cu apă de la izvoare și în acest fel și-ar fi recăpătat vederea. Fata sa, Valerica, a continuat să vină la acest loc de rugăciune și la izvoarele sale tămăduitoare.

Valericăi Lungu i se datorează şi troiţele ridicate la izvoarele tămăduitoare.

„Am ales acest loc cu apă tămăduitoare pentru curățirea trupului și sufletului. Vă las cu multă dragoste în păstrare aceste șapte izvoare”, sunt cuvintele Valericăi Lungu, rămase inscripționate pe o cruce din interiorul unei troițe.

„Pe la sfârşitul anului 1998, doamna Valerica Lungu a avut un vis în care căuta o mânăstire. Repetându-se de mai multe ori visul, după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus ca la izvoarele de leac să facă o mânăstire. Mai apoi, primind binecuvântarea duhovnicului şi a Preasfinţitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru”, se arată pe site-ul Bisericii „Izvoarele de Leac”.

În ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai apoi, în ziua de 25 septembrie 2004, ÎPS Calinic, arhispiscopul Argeşului şi Muscelului, însoţit de un sobor de slujitori şi credincioşi din toate zonele, a săvârşit slujba de sfinţire.

Legendele locului

Cum au căpătat apele de aici renumele de izvoare de leac aflăm din poveștile transmise, din generaţie în generaţie. Legendele despre acest loc sunt multe.

Apele de la „Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare înca din vechime. Se consideră că aici și-au găsit alinarea domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş și Mihnea Turcitul. Alături de aceştia, nenumăraţi pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.

Se spune că o minune s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să ii aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească.

O altă legenda locală aminteşte de o pustnică oarbă care trăia în aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, pustnica şi-a recăpătat vederea.