Mai este mult până la luminița de la capătul tunelului. Aceasta este o stare de fapt pe care unii experți în virusologie o afirmă fie răspicat, fie cu jumătate de gură. Avem vaccinuri, dar în același timp avem de-a face cu un virus suficient de sofisticat, care caută să fenteze prin mutații tot mai contagioase bariera imunitară.

După un an de pandemie, suntem înarmați cu mai multe cunoștințe în privința coronavirusului. Dar nici virusul nu pierde timpul și deja a infestat globul cu trei mutații mai contagioase: tulpina britanică, tulpina sud-africană și tulpina braziliană.

Podcast-ul „The Real Story” al BBC face un inventar al ultimului an de pandemie și aduce în discuție un caz atipic al unui pacient care ar putea oferi un indiciu legat de noile variante ale SARS-CoV-2.

Emma Hodcroft, epidemiolog molecular al Universității din Bern: „Întotdeauna am știu că virusul va trece prin mutații, ceea ce s-a și întâmplat în ultimul an. Dar ceea ce am sperat mereu a fost că vom putea produce suficient rapid un vaccin încât să reducem impactul unei mutații. Din nefericire, s-a dovedit că n-am putut ține pasul, căci în decembrie 2020 am descoperit în Marea Britanie o primă tulpină îngrijorătoare. Ce mă preocupă pe mine în mod deosebit este însă gradul de transmisibilitate și reinfectare în cazul celorlalte două variante identificate (cea sud-africană și cea braziliană – n.r.). Întrebarea pe care mi-o pun este: sunt aceștia singurii ași pe care coronavirusul îi are în mânecă sau vom vedea și mai multe mutații în viitor cu care va trebui să coabităm?”

Sarah Caddy, specialist în imunologie virală al Universității Cambridge: „Pe mine mă surprinde că a trecut atât de mult timp până când am văzut aceste variante. Ce mi se pare uimitor este că mutații similare au izbucnit independent în locații diferite. Deci, avem acum o evoluție convergentă. Și sper din tot sufletul să nu mai existe și alte trucuri la care se pricepe acest virus. Există un spațiu de manevră limitat pentru mutații, în general, dar va trebui să monitorizăm cu maximă atenție ca să ne asigurăm că nu vom fi luați pe nepregătite de alte variante.”

Sursa ascunsă

O teorie cu caracter de alarmă roșie în rândul experților este aceea că virusul poate trece prin mutații nu doar prin circuitul de contagiune al unei mulțimi de oameni, ci și în corpul unei singure gazde infectate.

Jonathan Li, specialist al Harvard Medical School, a vorbit despre cazul straniu al unui pacient.

Jonathan Li: „Părea un caz unic, dar este posibil să nu fie chiar atât de unic. Acest domn, care suferea de o boală autoimună și era sub tratament medicamentos, a fost diagnosticat cu Covid în primăvară (2020 – n.r.). Fusese internat apoi cu un al doilea episod de Covid. Întrebarea pe care mi-am pus-o atunci este dacă pacientul se reinfectase cu o nouă variantă a virusului sau ceva din boala autoimună nu-l lăsa să se curețe complet de acest virus. De-a lungul a câtorva luni am colectat probe multiple de la pacient și am făcut secvențializarea ca să comparăm fiecare re-spitalizare a lui. Și ce am descoperit era că nu era reinfectat, ci era același virus, pe care corpul său nu-l putea distruge. Și am observat că virusul se schimba, că trecea prin mutații chiar sub ochii noștri. Asta nu mai fusese până atunci înregistrat și a venit ca un șoc pentru noi.

În general, te aștepți ca cineva care un sistem imunitar bun să distrugă virusul. Cei mulți care au COVID se pot curăța de virus într-o perioadă care variază de la câteva zile la câteva săptămâni. Acest lucru nu-i permite virusului să-și scornească noi mutații. Dacă priveai atunci diversitatea SARS-CoV-2 la nivel global, nu era chiar atât de divers, dacă îl compari cu alte virusuri cu care ne-am obișnuit, fie că vorbim de gripă sau HIV. Și asta datorită faptului că virusul era eliminat destul de repede de organism și că virusul în sine nu avea tendința de-a trece prin multe mutații, prin comparație cu alte virusuri. Cel puțin așa se credea la început. Dar s-a dovedit că nu-i așa. La acea dată, când am secvențializat probele luate de la acel pacient am rămas surprinși să vedem în ce componentă anume a virusului, concret, se petreceau mutațiile. Nu erau mutații la întâmplare, mutațiile erau condensate și vizau un anumit segment, dintr-o anumită zonă, în regiunea proteinei spike. Mai târziu s-a dovedit că ceea ce am descoperit noi în pacient s-a potrivit cu noile variante care au început să răsară în diverse locuri ale globului.”

Prin urmare, este posibil ca variantele britanică, sud-africană și braziliană să fi evoluat nu într-o mulțime, ci într-un singur om?

Jonathan Li: „Chestia este că nu avem nicio dovadă că pacientul nostru a transmis mai departe virusul. Dar există o oarecare paralelă între ceea ce întâmplat în organismul lui și noile variante, în sensul că unele dintre aceste noi variante, care au răsărit gata maturizate, ar putea avea o sursă ascunsă de mutație virală în rândul comunității. Asta poate însemna că sursa de mutație virală ar fi putut exista în anumiți subiecți din populația globală de pacienți, în special cei care au avut deficiențe imunitare sau probleme cu boli autoimune.”

În cele din urmă, pacientul respectiv a murit.

Distribuie Distribuie Comentarii