Când Ucraina a început incursiunea îndrăzneață în regiunea Kursk a Rusiei,în august, spera să-l forțeze pe Putin să facă o alegere.

Rusia putea continua efortul principal de a cuceri estul Ucrainei sau se putea concentra pe alungarea ucrainenilor de pe propriul său teritoriu.

Trei luni mai târziu, forțele președintelui Vladimir Putin ar putea reuși pe ambele fronturi, scrie Business Insider.

Ucraina se pregătește să facă față unei mari contraofensive ruse în Kursk, susținută de un aflux de trupe din partea aliatului Rusiei, Coreea de Nord.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat luni, 11 noiembrie, că acolo se află 50.000 de soldați inamici, ecou al unei evaluări a serviciilor de informații americane dezvăluită de The New York Times.

Rusia își menținea avansul constant pe linia principală a frontului din estul Ucrainei

Această forță s-a concentrat în timp ce Rusia își menținea avansul constant pe linia principală a frontului din estul Ucrainei. Acest lucru ridică perspectiva unui avantaj dublu pentru Rusia: respingerea ofensivei ucrainene fără a compromite prea mult propriile obiective.

Ucraina și Rusia erau prinse într-un impas epuizant pe linia principală a frontului la începutul acestui an.

Forțele ucrainene au spart blocajul pe 6 august, profitând de apărările ruse dezorganizate și slabe de-a lungul graniței cu regiunea rusă Kursk.

Ceea ce a urmat a fost prima ocupare a teritoriului rus de la Al Doilea Război Mondial.

Atacul a evidențiat eșecurile serviciilor militare de informații ale Rusiei, Putin s-a făcut de rușine, iar mii de cetățeni ruși au fost strămutați.

Oficialii ruși care au vorbit cu The Moscow Times la scurt timp după incursiunea ucraineană au spus că Putin a primit lovitura ca pe „o palmă peste față.”

Totuși, Rusia nu a redistribuit rapid trupele. În schimb, Ucraina a fost împinsă treptat înapoi de pe aproximativ jumătate din teritoriul pe care îl cuceri.

Între timp, Ucraina a trebuit să își întindă propriile resurse, inclusiv trimiterea unora dintre cele mai bune trupe pentru a apăra Kursk.

Sprijinul nord-coreean

Salvator pentru răspunsul Rusiei a fost alianța sa cu Coreea de Nord, care i-a furnizat aproximativ 11.000 de soldați și i-a ușurat dificultățile de recrutare interne.

Conform evaluării oficialilor americani, aceste trupe au ajutat Rusia să pregătească o mare contraofensivă fără a fi nevoie să retragă soldați din estul Ucrainei, a relatat The New York Times.

Andrii Kovalenko, șeful Centrului de Combatere a Dezinformării din Ucraina, a declarat pentru Business Insider săptămâna trecută că trupele Phenianului au fost distribuite în unitățile rusești din regiune și că au luat parte zilnic la „lupte.”

El a spus că acestea reprezintă „o amenințare serioasă care necesită resurse suplimentare din partea Kievului,” deși Ucraina afirmă că a provocat unele pierderi în rândul lor.

O „indiferență colectivă” din partea Occidentului

Cu toate acestea, exact resursele suplimentare îi lipsesc Ucrainei.

Deși aliații săi occidentali au emis avertismente severe pe măsură ce alianța cu Phenianul a prins contur, au oferit puțin sprijin suplimentar.

Temători de o escaladare și prudenți în a lua măsuri îndrăznețe pe fondul schimbărilor de putere din SUA, Occidentul nu a dat semne că ar fi dispus să meargă mai departe.

Încercarea de a forța Rusia să-și slăbească ofensiva principală probabil că nu a fost singurul scop al lui Zelenski cu incursiunea în Kursk, au declarat anterior experți militari pentru Business Insider.

Este probabil ca Ucraina să fi dorit și o pârghie de negociere pentru viitoarele discuții — și să transmită Occidentului că forțele ucrainene sunt capabile de mișcări îndrăznețe, au spus aceștia.

Dacă vreuna dintre aceste avantaje va persista depinde de cât de bine poate Ucraina să reziste forțelor care se concentrează împotriva ei, conchide BI.