,,Tiberiu Mihail Niţu are şi titlul de luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite. Încă din 2009 am publicat (parţial) şi comentat pe acest blog declaraţia sa despre faptele săvîrşite în revoluţie. Domnul Niţu a fost militar în termen al Ministerului de Interne în decembrie 1989, prilej cu care a fost implicat în apărarea Televiziunii de “terorişti”, motiv pentru care a primit certificat de revoluţionar.

În calitate de procuror militar, Tiberiu Niţu s-a ocupat şi de dosare ale revoluţiei. Nu cunosc însă trimiterea în judecată de către dînsul a cuiva vinovat de crimele revoluţiei, ci doar de un caz în care a hotărît scoaterea de sub urmărire penală. E vorba de cazul revoluţiei de la Tîrgu Mureş, unde în 21 decembrie 1989 s-au înregistrat 6 morţi şi 21 de răniţi. Urmare a înaltei funcţii pentru care a fost propus Tiberiu Niţu, consider oportun să prezint pe acest blog declaraţia sa integrală despre faptele din revoluţie,'' a scris pe blogul său revoluţionarul Marius Mioc la momentul nominalizării lui Niţu pentru funcţia de procuror general.

Declaraţia actualului procuror general Tiberiu Mihail Niţu, militar în Ministerul de Interne în decembrie 1989, aflat în trupele de apărare ale televiziunii atît înainte cît şi după fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989, face referire la un elicopter din care (în 23 decembrie 1989) s-a deschis focul asupra militarilor care apărau televiziunea. 

Cum a apărut de fapt elicopterul acela acolo aflăm din albumul “România. Sînge, durere, speranţă” editat de ziarul “Adevărul” la aniversarea unui an de la revoluţie.

 La paginile 42-45 ale acestui album, ziaristul Nicolae Militaru (a nu se confunda cu generalul cu acelaşi nume) publică un interviu cu generalii Mircea Budiaci şi Ştefan Voian, sub titlul “Revoluţia văzută din cer”. La pagina 45 generalul Mircea Budiaci explică problema elicopterului de la televiziune:

 “Am fost sunaţi apoi de la Televiziune. Cei de aici ne cereau să intervenim deoarece erau atacaţi din vilele din faţă. Noi le-am explicat că nu este bine să atacăm cu elicoptere, în primul rînd că nu poţi avea precizie la o ţintă mică, trăgînd din zbor, pe uşa aparatului. Ni s-a spus însă că trebuie să venim chiar şi numai pentru a arăta că se poate conta pe prezenţa noastră. Am trimis trei aparate, s-a şi tras din acestea. Din greşeală, s-a nimerit şi unul din etajele superioare ale televiziunii şi atunci s-a zis că elicopterele teroriştilor îi atacă pe cei de aici. Nu a fost însă vorba despre aşa ceva, elicopterele fiind ale noastre, trimise la cererea celor care se aflau aici”.

Aşadar, procurorul general PSD Tiberiu Mihail Niţu a deschis focul asupra unui elicopter al armatei române, venit să apere televiziunea. Şi a primit pentru asta certificat de revoluţionar.

Declaraţie

Subsemnatul Niţu Tiberiu Mihail, fiul lui Emil şi Elionora Venera,, născut pe data de 31.07.1971 în Ploieşti, domiciliat în Ploieşti […], posesor al certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte deosebite, seria FD nr. 04201 din 16.11.1996, în legătură cu contribuţia şi participarea mea la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, declar următoarele:

În data de 28.09.1989 am fost încorporat la UM 0596 Bucureşti, aparţinînd Ministerului de Interne. Sediul unităţii este şi în prezent în localitatea Roşu, în apropierea Mun[icipiului] Bucureşti.

În perioada 28.09.-01.12.1989 am efectuat perioada de isntrucţie la sediul unităţii militare, iar pe data de 02.12.1989 am fost trimis să efectuez serviciul militar la Compania I a unităţii, Gardă Televiziune.

Dat faptul că Compania I avea ca misiunea paza şi apărarea a trei obiective de o importanţă deosebită în Bucureşti, respectiv sediile Televiziunii Române, Casa Radio

 şi Palatul Telefoanelor.

Eu am fost repartizat la Corpul de Gardă al Televiziunii, unde avea sediul şi conducerea Companiei I.

Comandantul Companiei I era lt. DIŢIU MIHAI, adjunctul comandantului era lt. maj. GIUHAT FILIP. Alte cadre erau lt. Mălureanu Ion, sg. maj. Buligatu Nelu, sg. maj. Făinaru Alin, sg. maj. Făinaru Cătălin, sg. maj. Sîrbu Cristian, sg. maj. Fărcăşanu Florin etc.

După [neciteţ] 2 (două) zile de acomodare cu programul Gărzii, am început să execut serviciul de santinelă pe perimetrul obiectivului, iar ocazional efectuam şi serviciu la P.C.A.-urile de interior 4 şi 6 (situate la capetele holului emisiei) cînd unul din cadrele active lipseau din diferite motive.

Ţin minte că începînd cu 16.12.1989 s-a modificat Planul de Pază al Gărzii şi programul serviciilor, în sensul că efectuam serviciul de santinelă 6 ore program, 6 ore repaus, iar cadrele active erau consemnate la sediul companiei.

Din ziua de 21.12.1989, împreună cu alţi colegi din Corpul de Gardă, precum şi cu alţi colegi de la o unitate militară din Băneasa (tot a Ministerului de Interne) am fost trimişi să executăm pe timp de noapte paza şi apărarea Televiziunii din dispozitivul amplasat pe clădirea CORP STUDIOURI (lîngă Turnul Redacţional).

Practic, ziua efectuam serviciul de santinelă pe perimetrul Televiziunii în programul 6 cu 6, iar noaptea nu mai intram în Corpul de Gardă, stăteam pe acoperişul clădirii Corp Studiouri.

În noaptea de 21/22 decembrie 1989 am tras cu arma din dotare, peste Calea Dorobanţi, în casele situate pe această stradă. Arăt faptul că am primit ordin să tragem în acele clădiri întrucît acolo ar fi teroriştii. Personal, în momentele cînd nu se trăgea din partea noastră, am auzit zgomote de focuri de armă dinspre acele clădiri.. Noi, militarii de la unităţile M.I. eram sus pe clădirea “Corp Studiouri” iar jos, în curtea Televiziunii, erau militarii de la unităţile M.Ap.N.

Pe data de 22.12.1989, în jurul orei 11,30-12,00, eram în postul de santinelă nr. 5 (4 era la Poarta Dorobanţi, iar 6 era la Poarta Pangrati) şi aveam asupra noastră muniţie de război. Cu puţin timp înainte de a trece pe deasupra Televiziunii cele două elicoptere în care se afla fam. Ceauşescu, dl. lt. maj. Giuhat Filip a venit pe perimetru împreună cu alţi colegi (nu mai reţin exact cine erau) şi a strîns toată muniţia de război pe care o aveam asupra noastră şi a dus-o, cred, la Corpul de Gardă. Noi am rămas cu arma cu încărcătoare goale, fără muniţie.

Aşa cum arătam mai sus, în jurul orei 11,30-12,00 au trecut pe deasupra Televiziunii cele două elicoptere în care se afla fam. Ceauşescu.

După un timp foarte scurt, nu mai reţin, exact, am deschis porţile Televiziunii, astfel încît revoluţionarii care protestau la porţi au intrat în Televiziune.

În acele momente eram acolo în curte şi m-am îmbrăţişat cu civilii care ne mulţumeau că nu am tras în ei.

În noaptea de 22/23.12.1989 am fost tot pe acoperişul clădirii “Corp Studiouri” şi împreună şi cu civili, care nu ştiu de unde, dar unii aveau şi arme, am tras în clădirile situate pe Calea Dorobanţi, vis-a-vis de Televiziune.

În dimineaţa zilei de 23.12.1989, tot în jurul orei 12,00, nu mai reţin exact ora, dar ţin minte că era soare şi cald afară, a trecut pe deasupra noastră un elicopter. Personal am văzut că în elicopterulc are avea trapa deschisă, se aflau două persoane îmbrăcate în combinezoane militare (cu frunze), cu căşti negre pe cap, care au tras înspre noi cu o mitralieră pe afet care era în elicopter. Gloanţele trase din elicopter au trecut la circa 5-7 metri de tălpile picioarelor noastre “muşcînd dion acoperişul clădirii. Arăt faptul că noi eram în poziţia culcat, cu capul spre Calea Dorobanţilor. Am tras şi noi înspre elicopter, nu ştiu dacă l-am atins, dar acesta s-a îndepărtat foarte repede. După cîtva timp elicopterul a revenit dar nu s-a mai apropiat de noi (prima dată fusese la circa 20 metri înălţime), ci doar a survolat peste Televiziune.

În noaptea de 23/24.12.1989 am primit ordin ca noi, militarii din Corpul de Gardă, să ocupăm holul care se află situat pe acoperişul clădirii “Corp Studiouri”, unde la acea vreme se aflau nişte laboratoare foto şi centrala telefonică a Televiziunii. Eram circa 12 militari şi un serg. maj. la un capăt al holului (Făinaru Alin) şi alţi circa 12 militari la celălalt capăt al holului cu alt sg. maj. (Făinaru Cătălin). Primisem ordin să aşteptăm în poziţia aceea venirea trupelor arabe de comandă, susţinătoare ale regimului ceauşist şi la sosirea acestora noi trebuia să intervenim, să ieşim din acel hol pe acoperişul clădirii şi să tragem asupra lor. Toată noaptea am stat în picioare, aşteptînd sosirea trupelor de comando, care de altfel, n-au mai venit.

Pe data de 24.12.1989 dl. col. Oană, comandantul dispozitivului în toată Televiziunea, a dat ordin [cuvinte lipsă de la marginea filei, la xeroxare] Corpul de Gardă, precum şi militarii de la cealaltă unitate militară din Băneasa, să părăsim curtea Televiziunii şi să ocupăm casele situate împrejurul acesteia.

Revin şi arăt faptul că, nu mai reţin exact, dar în noaptea de 21/22 sau 22/23.12.1989, unul din militarii de la acea U.M. din Băneasa care era amplasat tot pe clădirea “Corp Studiouri”, dar pe latura dinspre Turnul Redacţional, a fost împuşcat în piept şi a decedat. Nu ştiu cum se numea acel militar.

Pe data de 24.12.1989, orele 16,00-16,30, împreună cu alţi camarazi, conduşi de lt. Mălureanu Ion am plecat în casele din jurul Televiziunii. Pe data de 24.12., 25.12. şi 26.12.’89 am stat într-o casă de pe str. Pangrati, iar în perioada 27.12.-30.12.’89 într-o casă situată pe str. col. Blarenberg (strada se face din str. Zambaccian şi se înfundă în gardul Televiziunii). Pe colţ era o casă unde avea reşedinţă ambasadorul unui stat arab la Bucureşti. Am executat serviciul de santinelă la acea casă în nişte condiţii extrem de grele. Astfel, efectuam serviciul de santinelă 4 ore, intram apoi în casă alte 4 ore, dar bocancii uzi (pt. că ninsese mult) rămîneau afară [cuvinte lipsă la xeroxare, marginea filei] uzi şi îngheţaţi şi efectuam servociul de santinelă încă 4 ore.

Aceastî stare de lucruri se datora faptului că persoanele care locuiau în casă (doi bătrîni) nu ne dădeau voie să intrăm încălţaţi întrucît făceam murdar.

Din cîte ţin eu minte, aşa ni se spusese, comandantul dispozitivului nostru era maiorul OTOBÎCU.

Pe data de 30.12.1989 ne-am reîntors în Corpul de Gardă, iar noaptea de Anul Nou 1989/1990 am “petrecut-o” în P.S.A. nr. 4, lîngă poarta Dorobanţi a Televiziunii.

Am participat la paza şi apărarea Televiziunii şi în lunile care au urmat, la evenimentele din ianuarie 1990, 13-15 iunie 1990.

Practic, eu am plecat din Corpul de Gardă a Televiziunii pe data de 21.09.1990 cînd am trecut în rezervă.

Arăt faptul că în perioada 16.12.-24.12.1989 m-am aflat tot timpul în sediul Televiziunii şi nu am fost implicat în luptele de stradă şi în alte acţiuni de represiune a populaţiei. Dimpotrivă, aşa cum am arătat mai sus, am permis accesul liber al revoluţionarilor în Televiziune în data de 22.12.1989 şi nu a decedat nimeni cu această ocazie.

Atît declar, susţin şi semnez personal, cele relatate de mine corespund adevărului.

NIŢU TIBERIU MIHAI

Distribuie Distribuie Comentarii