O companie specializată în fabricarea de produse chimice a fost obligată să îi achite daune morale de 10.000 de euro unei angajate care a reclamat că a fost concediată abuziv după ce a fost nevoită să lucreze într-un stres continuu și a fost hărțuită la locul de muncă.

În procesul deschis la Tribunalul București, angajata a arătat că a fost angajată în iunie 2019 pe postul de consilier dezvoltare, negociind un salariu de 3.000 de euro net pentru primele trei luni, apoi 4.000 de euro net, maşină de serviciu plus decontarea combustibilului și laptop de serviciu.

Presată să demisioneze și concediată

Angajata a reclamat că începând cu luna noiembrie 2019 asupra ei s-au făcut presiuni să demisioneze, iar în final a ajuns să fie concediată pentru motive care nu îi sunt imputabile. În urma procesului prin care a cerut anularea deciziei de concediere, compania a fost de acord cu cererea de anulare a concedierii, reangajarea și plata salariilor restante.

Angajata a cerut, însă, și daune morale susținând că „a fost supusă unor acțiuni de hărțuire psihologică din partea superiorilor săi” și „a fost tratată în mod necorespunzător și umilitor”. Angajata a reclamat inclusiv faptul că în urma presiunii și stresului de la locul de muncă s-a îmbolnăvit de cancer.

„Totul era normal, poate ușor agresiv”

Un angajat al companiei, audiat ca martor în dosar, la propunerea reclamantei, a declarat că „interacțiunea dintre reclamantă și superiorii ierarhici ai acesteia s-au înscris în limitele profesionale normale, iar atmosfera generală în cadrul societății era una foarte competitivă, care implica sarcini multiple, adaptare și rezultate rapide”.

Martorul a declarat că managementul companiei avea un stil de lucru prin care stimula competiția în cadrul echipei, alocând aceeaşi sarcină către mai multe persoane.

Astfel, „s-a ajuns în scurt timp la situaţii conflictuale, generate în principal de lipsa unor rezultate concrete”.

„Atmosfera era tensionată în toată echipa de management, inclusiv eu am simţit această tensiune. Tonul era normal, poate uşor agresiv, însă fără jigniri sau injurii”, a declarat martorul în instanță.

„O dificultate de adaptare”

Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată a femeii, arătând că „nu se poate reține că reclamanta ar fi fost tratată în mod discriminatoriu, incorect sau abuziv de către superiorii săi, ci reiese, mai degrabă, o dificultate de adaptare a reclamantei la mediul de lucru competitiv și dinamic, perceput de către acesta ca fiind foarte stresant”.

„Un mediu de lucru stresant, cu sarcini dificile, multiple, dinamice și cu tensiunea inerentă obținerii unor rezultate rapide și pozitive nu poate fi asimilat unei acțiuni de hărțuire psihologică a reclamantei”, a decis Tribunalul București. Judecătorul a mai arătat că prin presiunea pusă pe angajată, scopul angajatorului „nu a fost acela de a aduce atingere personalităţii, demnităţii sau integrităţii psihologice a reclamantei, ci de obținere a unor rezultate profesionale pozitive și rapide”.

„A resimțit un stres accentuat și nejustificat”

Sentința Tribunalului București a fost atacată cu apel, la Curtea de Apel București. Judecătorii de aici au admis în parte cererea femeii și i-au acordat daune morale de 10.000 de euro. Judecătorii au reținut „încercările angajatorului de a obţine demisia apelantei, prin apelarea la alţi colegi ai acesteia, acţiunile de izolare a reclamantei, gesturile de ignorare a părerilor sale, chiar dacă erau pertinente, de împiedicare a acesteia de a-şi desfăşura activitatea, astfel încât să respecte termenele impuse”.

„Curtea nu neagă dreptul angajatorului de a organiza activitatea, de a stabili atribuţii şi de a da ordine şi termene obligatorii pentru salariaţi, dar exercitarea acestui drept, precum şi a oricăror alte prerogative pe care legea i le conferă trebuie realizată cu respectarea demnităţii în muncă a salariatului.

Este incontestabil că apelanta reclamantă a resimţit un stres accentuat şi nejustificat din partea angajatorului, astfel cum susţine aceasta, stres de natură a-i produce o stare de nelinişte, de nesiguranţă în ceea ce priveşte derularea în continuare a raporturilor de muncă”, se arată în sentință, care este definitivă.

Curtea de Apel București a decis că îmbolnăvirea de cancer a femeii nu are legătură cu stresul de la locul de muncă.

„Curtea nu va avea în vedere şi documentele medicale depuse de apelantă aferente anului 2022 şi nici afecţiunile medicale de care a suferit apelanta începând cu acel an, deoarece acestea sunt mult ulterioare perioadei iunie 2019-februarie 2020, neputându-se concluziona că noile acte probează o consecinţă medicală exclusivă a faptelor imputate angajatorului”, se mai arată în sentința Curții de Apel București.