Nu doar oamenii care trăiesc în societăți bogate pot fi fericiți. Multe persoane cu venituri mici, din societăți sărace din întreaga lume, sunt fericiți cu viața lor, cel puțin așa sugerează un nou studiu.

Deși, studii anterioare asociau creșterea economică cu bunăstarea , chiar și Raportul mondial al fericirii, Institutul de Știință și Tehnologie a Mediului al Universității Autònoma de Barcelona (ICTA-UAB) a colaborat cu Universitatea McGill din Canada pentru a contesta acest punct de vedere, relatează Euronews.

Astfel, oamenii de știință au studiat societățile la scară mică, inclusiv popoarele indigene. Aceștia spun că studiile anterioare au neglijat aceste societăți și au obținut rezultate distorsionate, deoarece s-au concentrat doar asupra răspunsurilor cetățenilor din societățile industrializate.

Numeroase populații cu venituri foarte mici au niveluri medii ridicate de satisfacție în viață, comparabile cu cele din țările bogate, spun cercetătorii. Asta pentru că, în societățile analizate, schimbul de bani joacă un rol minim în viața de zi cu zi, iar mijloacele de trai depind direct de natură.

Cum s-a desfășurat studiul

Oamenii de știință au examinat răspunsurile a aproape 3.000 de membri ai popoarelor indigene și ai comunităților locale din 19 situri distribuite la nivel mondial. Doar 64% dintre gospodăriile intervievate aveau venituri în numerar.

Studiul arată că "niveluri medii ridicate de satisfacție a vieții, comparabile cu cele din țările bogate, sunt raportate pentru numeroase populații care au venituri monetare foarte mici".

Media statisfacției vieții în societățile analizate a fost de 6,8 din 10, cu toate că, în majoriatea siturilor, persoanele au un venit mai mic de 1.000 de dolari pe an. Mai mult decât atât, în patru dintre cele 19 societăți vizate satisfacția medie a vieții a fost foarte ridicată (>8).

„Consensul actual este că bogăția națiunilor este strâns asociată cu faptul că locuitorii își pot trăi viața aproape de idealul lor.” , au afirmat oamenii de știință. Însă, dacă așa ar sta lucrurile, „atingerea unui nivel ridicat de satisfacție a vieții pentru toți oamenii ar necesita, probabil, rate de extracție materială mult mai mari decât în prezent". Asta ar însemna sacrificarea ecosistemelelor, iar eforturile ar "depăși probabil" limitele planetare, potrivit cercetătorilor.

Oamenii își măsoară în schimb fericirea în funcție de alte repere, nu neapărat legate de venituri, ci, mai degrabă, de felul în care se desfășoară viața lor în cadrul comunității.

Oameni săraci, dar fericiți

Tibetanii și alte grupuri etnice din Prefectura Autonomă Tibetană Diqing sunt oamenii care au declarat că satisfacția vieții lor este la cel mai înalt nivel (10).

Indigenii din Amazonia, care trăiesc în apropierea râului Juruá din Brazilia și oamenii din Bulgan soum din Mongolia, unde trăiesc aproape 6.000 de kazahi și alte grupuri etnice și, respectiv, 100.000 de animale, reprezintă societățile de pe locurile doi și trei în ceea ce privește gradul de fericire.

Totodată, o mare parte dintre indigenii Pai Tavytera din Paraguay spun că satisfacția lor în ceea ce privește viața este foarte mare (8), lucru tipic pentru țările scandinave bogate în alte sondaje.

Acest studiu corelează fericirea cu traiul în natură, fie că este vorba de munți acoperiți de zăpadă sau de pădurea tropicală.

Nu este prima dată când relația bani-fericire nu este confirmată de studii. Datele Eurostat de anul trecut arătau că România împarte locul doi cu Polonia și Finlanda, în clasamentul celor mai fericite țări din Europa. Topul european sugerează că mai mulți bani nu înseamnă neapărat mai multă fericire.

Factori precum vârsta, nivelul de educație, situația familială și financiară ar putea fi mai degrabă indicatori ai satisfacției generale decât bogăția. De asemenea, locul în care trăim ne poate influența starea de mulțumire. Pe de altă parte, datele arată că în locuințele în care trăiesc copii, gradul de fericire este mai mare.