„Bancherul lui Putin”, pus pe LISTA NEAGRĂ
Serghei Pugaciov, altădată unul din oamenii cei mai puternici şi bogaţi din Rusia, este un om vânat. Refugiat la Paris, fostul finanţist al Kremlinului devenit criticul lui Putin, trăieşte cu teama de a fi ucis.
Fuga din Rusia nu pare să rezolve problemele oligarhilor deveniţi indezirabili pentru Kremlin, numeroşi oameni de afaceri ruşi căzuţi în dizgraţia liderului rus şi refugiaţi în străinătate au cunoscut o moarte adesea brutală şi suspectă. Ultimul care se teme de mâna răzbunătoare a puterii de la Kremlin este Serghei Pugaciov, cunoscut odinioară drept „bancherul lui Putin”. Oligarhul devenit critic al „ţarului” rus, a decis să plece din Rusia în 2011 după un raid al guvernului rus contra imperiului său economic de 15 miliarde dolari. El deţinea două mari şantiere, cea mai mare mină din lume şi active semnificative imobiliare la Moscova şi Sankt Petersburg. Totul i-a fost luat, susţine Pugaciov, o acţiune similară cu cele suferite de alţi întreprinzători ruşi, diferenţa fiind dimensiunea activelor.
Pugaciov s-a refugiat la Londra împreună cu partenera sa britanică, Alexandra Tolstoi şi cu cei trei copii. Vara trecută, agenţia de stat de asigurare şi lichidare a depozitelor din Rusia, DIA, a obţinut o decizie a unui înalt tribunal britanic contra tuturor activelor lui Pugaciov din lume
Acum, Kremlinul declară că Pugaciov este un escroc care a sifonat milioane de dolari din credite acordate de Banca Centrală a Rusiei în timpul crizei financiare din august 2008 şi îl urmăreşte în tribunalele din Londra. Luna trecută, Pugaciov a reuşit să se sustragă justiţiei, a fugit din Marea Britanie în pofida ordinului unei Curţi londoneze de a nu părăsi ţara, şi a venit în Franţa, motivând că se încearcă uciderea lui. În mai, echipa sa de securitate a descoperit dispozitive suspecte plantate sub maşinile sale şi ale familiei, la Londra, care au fost luate de Unitatea anti-tero SO15 a Scotland Yard. Avocaţii oligarhului au estimat că sunt dispozitive de reperare, plantate de DIA.
În prezent, Pugaciov se ascunde în Paris dar a acordat un interviu pentru L’Obs în care precizează că la Londra se simţea urmărit şi ameninţat. Din ascunzătoarea sa pariziană, el se zbate pentru recuperarea banilor, desigur, dar şi pentru salvarea onoarei. Oamenii care cunosc realităţile dure ale „Noii Rusii”, care ştiu imposibilitatea de a face afaceri respectând legile absurde datând din era sovietică, sunt de acord că motivul pentru care Pugaciov a fost „lăsat” de Putin este „depăşirea bornelor”. Oligarhul acuză DIA că încearcă să-l escrocheze cu milioane dolari şi îl ameninţă fizic. Potrivit declaraţiilor sale, directorul general adjunct al DIA, Valeri Miroşnikov, a anunţat că problemele lui Pugaciov în Rusia vor dispare în schimbul a 300 milioane dolari. Dacă nu, el sau apropiaţii vor suferi un „prejudiciu” fizic. Justiţia franceză anchetează. În aşteptare, nici o ţară nu pare să ţină cont de „mandatul roşu” lansat de Moscova via Interpol contra lui Serghei Pugaciov care continuă să trăiască liber.
Mitul loialităţii
Dincolo de bătălia de procedură şi versiunilor contradictorii, desigur false şi unele şi altele, un lucru este evident – de ce acest om care timp de un deceniu a fost cel mai apropiat amic al lui Putin a pierdut indispensabila protecţie a atot-puternicului stăpân de la Kremlin? „A dus o politică managerială riscantă” a declarat Vladimir Putin, semnând arestarea prietenului său. Bineînţeles, Pugaciov are cu totul altă versiune – dizgraţia sa are două cauze. Admite că a pierdut „războiul anturajelor” care fac ravagii la Kremlin. Definindu-se ca „şef al curentului liberalilor”, mai mult pro-occidental, Pugaciov s-a lovit de „conservatori”, în principal „colegii lui Putin, ofiţeri din KGB”. Putin, care s-a jucat de-a liberalii în primul său mandat, a basculat în cel de al doilea în tabăra „siloviki”, „oamenii forţei” (ex-KGB, armata, miniterul de Finanţe, etc). De unde şi dizgraţia oligarhului.
Pugaciov dezvăluie că i-a prezentat lui Putin un plan de luptă contra corupţiei care roade ţara, frânează investiţiile şi dezvoltarea economiei. Planul prevedea bonusuri pentru funcţionarii corecţi dar Putin a refuzat: „de ce să le dau bani când pot să îşi ia singuri?” Pugaciov asigură că Putin „este foarte sensibil la presiunile anturajului său. În public, la televizor, el pare foarte decis când de fapt, în privat este foarte indecis”.
„Siloviki” conduc din culise
Al doilea motiv al decăderii lui Pugaciov este că puternicul grup al „siloviki” a dorit averea oligarhului ortodox care deţine imensele şantiere navale din Sankt Petersburg, cele mai mari din ţară, cele unde urmau să fie construite navele de război franceze Mistral, sub licenţă. Cum banca sa a dat faliment, oligarhul urma să le vândă la preţ scăzu şi vor fi cumpărate de o societate controlată de stat şi de Igor Setcin, „un apropiat dintre apropiaţii” lui Putin.
Dacă Pugaciov era considerat „cel mai bun prieten al lui Putin”, Igor Setcin, unul dintre liderii „siloviki”-lor, este supranumit „omul cel mai înfricoşător din lume” sau „Richelieu de la Kremlin”. Este considerat adevăratul număr doi al regimului, „al doilea om cel mai puternic din ţară”. Relaţiile lui Pugaciov cu preşedintele rus se deterioraseră deja după „achiziţia” forţată în 2001 de către stat a televiziunii private NTV şi după afacerea Iukos. Atunci prima companie petrolieră din Rusia, Iukos a fost făcută bucăţi în 2003, şeful ei, Mihail Hodorkovski a fost aruncat în închisorile Siberiei pentru zece ani. Societatea petrolieră de stat Rosneft, condusă de Igor Setcnina fost cea care a recuperat bunurile, devenind prima companie din ţară şi chiar primul producător de aur negru din lume. Astfel Setcin l-a depăşit pe Pugaciov.
Oligarhul în dizgraţie digeră greu situaţia având în vedere că, aşa cum afirmă, el este „omul care l-a făcut preşedinte pe Putin”. Când la finele anilor 1990 se căuta un succesor pentru preşedinţia lui Boris Elţin, alcoolic şi bolnav, Pugaciov a fost intermediar. „Eu l-am prezentat Tatianei Diatcenko”, fiica lui Elţin care domnea atunci la Kremlin, eu l-am sugerat ca succesor, care am consiliat să fie făcut întâi prim ministru” cel care atunci era şef al FSB, ex KGB. Gabriela Anghel/RL
