Înființată în urmă cu 19 secole, stațiunea Băile Herculane din Caraș-Severin a trecut de-a lungul timpului prin mai multe perioade de înflorire și declin. În trecut, a fost căutată de împărați, dar cu timpul a ajuns tot mai departe de strălucirea de altădată.

Zeci de mii de turiști ajung în fiecare vară în stațiunea Băile Herculane din Caraș Severin (video), mulți dintre ei pentru a se scălda în izvoarele calde, sulfuroase, bromurate și iodate care ies la suprafață din adâncurile pământului, în strâmtoarea prin care curge râul Cerna.

Stațiunea Băile Herculane din Munții Banatului a fost înființată de romani, în secolul al doilea, fiind una dintre cele trei stațiuni antice (alături de Germisara - Geoagiu Băi, Hunedoara și Aquae - Călan Băi , Hunedoara) cunoscute din Antichitate, pe actualul teritoriu al României.

Se afla în vecinătatea localității Mehadia (antica Ad Mediam), în apropiere de Orșova (antica Dierna) – locul prin care armatele conduse de împăratul Traian au trecut Dunărea pentru a invada Dacia.

În prezent, șoseaua Porților de Fier ale Transilvaniei, care leagă sudul României, prin Munții Banatului, de regiunile istorice Banat și Ardeal, o face accesibilă călătorilor.

Habsburgii și regimul comunist au schimbat fața stațiunii antice

Redescoperită în secolul al XVIII-lea, antica Ad Aquas Herculi Sacras a fost transformată în secolul al XIX-lea de habsburgi într-o stațiune atractivă, vizitată adesea de membrii familiei imperiale.

Însă numeroase antichiități descoperite aici au luat calea Vienei, pe Dunăre, fluviu care trece prin Orșova, la 10 - 15 kilometri de stațiunea Băile Herculane.

În secolul XX, regimul comunist a extins stațiunea Băile Herculane în jurul centrului său istoric de secol XIX. Unele clădiri istorice nu au mai fost protejate, în schimb, au fost ridicate complexuri hoteliere cu peste 100 de camere, destinate turismului de masă, hoteluri cu peste 10 etaje care au primit numele unor pesonaje din mitologia antică: Afrodita, Diana, Hercules, Roman sau Minerva.

Staţiunea Băile Herculane a intrat în declin după 1990, odată cu scăderea numărului de turiști și a lipsei investițiilor în serviciile turistice.

Clădirile de epocă au fost lăsate să se degradeze, inclusiv gara - monument veche de peste un secol și jumătate, iar unele dintre marile hoteluri construite în anii ‘60 și ‘70 fie au fost închise, fie au mai funcționat la capacitate extrem de redusă.

Centrul istoric, umbra fastuosului centru din secolul al XIX-lea

Centrul istoric din Băile Herculane (video), în trecut locul cel mai animat din stațiune, este adesea pustiu, cei mai mulți turiști fiind concentrați în zona de la intrarea în stațiune, dominată de la înălțime de marile hoteluri ridicate în anii de comunism.

În centrul vechi, unele clădiri de epocă au fost restaurate în ultimii ani, la fel fel și podul de piatră peste Cerna, în schimb, alte monumente istorice din Băile Herculane, ca pavilioanele cu băi amenajate în secolul al XIX-lea, Ansamblul Băile Neptun și podul de fontă riscă să se prăbușească din cauza ruinării.

„Farmecul centrului istoric este dat de clădirile vechi ce formează piața, toate impunătoare, deși unele sunt extrem de degradate. Din unele se desprind bucăți din tavane ți tencuială, iar acoperișurile par să nu mai reziste mult. Am venit doar în plimbare și pentru a face fotografii clădirilor frumoase și statuii lui Hercule, dar nu o să stăm mult aici”, spune Ioana, o turistă din Timișoara.

Cele mai degradate monumente istorice din stațiunea Băile Herculane au rămas clădirile din Ansamblul Băile Neptun, de care călătorii sunt atenționați să nu se apropie.

Ansamblul Băile Neptun a fost construit în perioada 1883 – 1886, pe malul drept al Cernei și a fost legat de malul opus printr-un pod de fontă – devenit și el monument istoric. Aici au fost cazați împăratul Franz Joseph al Austriei și soția sa, Elisabeta, oaspeți de mai multe ori ai stațiunii de pe Valea Cernei.

Ansamblul Băile Neptun a fost restaurat în anii ‘60, însă a continuat să se degradeze în ultimele decenii. În 2019, au mai avut loc lucrări de punere în siguranță a clădirilor sale, printr-un proiect derulat de asociația neguvernamentală Locus.

Lucrările de conservare, derulate cu mari eforturi, nu au fost însă de ajuns pentru a opri degradarea ansamblului, iar proprietarii privați ai ansamblului nu au fost de acord să fie pusă în valoare, arăta asociația.

Podul de fontă din fața băilor Neptun a rămas, de mai mulți ani, închis publicului, din cauza stării sale avansate de degradare.

Doar podul de piatră a fost restaurat. În schimb, o altă punte peste râul Cerna s-a surpat și ea parțial, iar degradări a suferit și un pod rutier. Alte clădiri istorice prezintă riscul prăbușirii în cazul unor cutremure, fiind marcate cu „bulină roșie”.

Starea în care se află gara din Băile Herculane (video) este la fel de precară, deși clădirea este considerată una dintre cele mai frumoase gări din România. Unele dintre spațiile sale au fost închise, iar piesele de mobilier de epocă - adevărate podoabe de fontă și marmură, sunt afectate de acte de vandalism.

„Nici trenurile nu se mai grăbesc spre gara din Băile Herculane. Am așteptat de peste două ore trenul de București, dar am fost anunțați că sunt întârzieri din cauza caniculei”, spune un călător.

Aflată la circa 20 de kilometri de Orșova (video), Băile Herculane (județul Caraș-Severin) este considerată cea mai veche staţiune balneară de pe teritoriul României.

Curiozități despre Băile Herculane

A fost fondată la începutul secolului al II-lea, în vremea împăratului Traian. Din aceeași perioadă datează și stațiunile Ad Aquae (Călan) și Germisara (Geoagiu Băi), și ele aflate pe rutele imperiale.

Romanii au dat băilor din vecinătatea Mehadiei numele Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) şi au ridicat aici, în valea adâncă a Cernei, temple, băi, monumente şi statui închinate zeilor Hercules, Esculap şi Higeea.

„La izvoarele lui Hercule se adunau romanii, începând de la pătura cea mai de jos până la cei mai înalţi demnitari, nu numai din Dacia şi vecina Moesia, ci chiar şi din alte provincii mai îndepărtate“, arăta istoricul Traian Simu.

Izvoarele termale de la Băile Herculane își au originea în activitatea vulcanică din această zonă. Aparița lor a fost explicată într-un mod plastic de George Vuia, medicul stațiunii Băile Herculane, în anii 1900.

„Valea Cernei, strâmtă cum o vedeţi, cu urieşele stânci de pe margini, cu desele mici cascade, cu mulţimea isvoarelor reci, calde şi fierbinţi, cari erup parte la mal, parte în albia ei, toate aceste producte geologice ale naturei datoresc existenţa lor unei mari revoluţiuni vulcanice întâmplate în timpuri preistorice, cine ştie cu câte mii de ani mai înainte. Un singur munte a fost pe locul unde acum curge râul Cerna. Nici nu avem trebuinţă de mare fantezie, ca privind pe alocarea țărmurilor despicate ca două lespeizi uriaşe, să-i putem lipi în închipuirea noastră, făcându-i iarăşi una. Ce clocot înfricoşat va fi fost acela, când lava fierbinte se lupta cu urieşul munte ca să-şi găsească resuflare din închisoarea imperiului platonic. Deodată cu nașterea marii crepături în munte, care formează albia Cernei, isbucni din nenumărate găuri apă fierbinte, pe unele locuri răspândind miros de pucioasă, iar pe alocuri numai bulgări de aburi. Acestea sunt izvoarele calde de astăzi, sulfuroase şi sărate”, informa medicul George Vuia, din stațiunea Băile Herculane.

Stațiunea Băile Herculane, reclădită de habsburgi

Ruinele stațiunii romane au fost dezgropate în secolul al XVIII-lea, după secole în care pământul și pădurile le-au ascuns oamenilor.

„La anul 1736 generalul Andreas Hamilton, guvernorul Banatului, din prilejul inspecţiunilor făcute pe Dunăre, cercetează cu mult interes şi izvoarele termale de la Mehadia. Atunci, când la propunerea generalului, împăratul Carol al VI-lea dă ordin pentru restaurarea băilor, zidindu-se mai multe stabilimente, s-au dezgropat o mulţime de antichităţi romane: statui, monete, table cu inscripţii etc, cari toate vorbesc despre înflorirea acestor locuri de pe timpul împăraţilor romani. Aceste bogăţii istorice au fost transmise, parte muzeului din Viena, parte, dimpreună cu multe alte antichităţi din Ardeal, împodobesc până astăzi şalele bibliotecii imperiale”, informa istoricul Traian Simu, în 1924.

Tot atunci, autoritatea imperială austriacă a început captarea izvoarelor sulfuroase și reamenajarea termelor antice în locuri mai primitoare pentru oaspeții lor.

„S-au dezgropat atunci o mulţime de antichităţi romane: statui, monede, table cu inscripţii etc., cari toate vorbesc despre înflorirea acestor locuri de pe timpul împăraţilor romani“, informa istoricul Traian Simu, în 1924.

Așezarea din munți a primit numele Băile Herculane, inspirat de inscripțiile care îi atestau denumirea antică Ad Aquas Herculi Sacras.

O mulțime de monumente scoase atunci din ruinele acoperite de pământ și pădure anticei Ad Mediam s-au pierdut, însă, pentru totdeauna, după ce apele Dunării ar fi înghițit, în 1755, corabia care le transporta, scufundată în apropiere de Budapesta.

Băile Herculane s-au dezvoltat ca staţiune în secolul al XIX-lea. Erau vizitate de călători din întreaga Europă, atraşi de numeroasele izvoare termale sulfuroase, iodate, bromurate şi termominerale calde. Numeroși turiști soseau în gara din Băile Herculane cu trenul care lega Orșova de Timișoara, inaugurată în 1879. De la gară, călătorii își continuau drumul cu trăsurile, spre centrul stațiunii.

„Trei drumuri te duc la băi. Cele din drepta şi stânga merg prin pădure, iar cel din mijloc este pentru trăsuri. Dacă mergi pe cel din dreapta, la o încârnitură după dealul sub a cărui umbră te duce calea, eşti deodată surprins la vederea multelor frumoase hoteluri”, informa revista Familia, în 1891.

Împăratul Franz Joseph, oaspete la Băile Herculane

Centrul stațiunii fusese reamenajat cu clădiri luxoase, care adăposteau băi termale, unele fiind frecventate de boierimea română și de elita austro-ungară. Printre oaspeții de seamă ai Băilor Herculane, numite astfel de la începutul secolului al XIX-lea, s-au aflat împăratul Franz Joseph și împărăteasa Elisabeta (Sisi) a Austriei.

„Villa Elisabeta este acelaşi hotel în care a locuit împărăteasa-regină Elisabeta, în anul 1887, cu ocazia curei ce a făcut aci, ceea ce poţi ceti pe o tablă de marmoră sculptată cu litere aurite, zidită în faţada edificiului. Fără a merge mai departe, voi să amintesc biserica greco-orientală, lucrată în stil bizantin la anul 1863. În dosul acestei biserici se află villa diecesană. Pe malul stâng al Cernei, este frumosul teatru care s-a ridicat în anul acesta şi care te invită să petreci vreo câteva ore de seară plăcute, asistând la diferitele producţiuni interesante. Nu voi să las neamintite băile diferite, cari se disting de alte băi prin sursele calde ce le posed: patru de pucioasă şi una ce conţine sare şi puţin fer”, arăta revista Familia, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Gara din Băile Herculane

Și gara din Băile Herculane avea un farmec aparte. Ridicată în 1878, cu arhitectură barocă, clădirea a fost împodobită cu picturi inspirate din mitologia romană.

De altfel, întreaga stațiune din secolul al XIX-lea oferea oaspeților săi, pe lângă beneficiile tratamentului balnear și ocazia unei întâlniri cu personajele mitologice care „patronau” așezarea. În cinstea lor, romanii au ridicat mai multe temple și sanctuare.

„Toate templele lui Esculap, toate oracolele erau zidite lângă izvoarele calde şi drept caracteristică, pentru că erau dătătoare de putere celor slăbiţi prin boale, lupte şi suferinţe morale, mai toate erau închinate cleului Hercule. Ad aquas Herculis sacra este inscripţia unui monument ce s-a aflat aici la marginea Cernei. Acestui semizeu se dedicau table votive, ca semn de mulţumire şi veneraţiune, înainte cu 165 de ani când de nou fură descoperite aceste băi, la locul unde isbucniau mai multe isvoare calde, mareşalul Hamilton a găsit ruinele a trei temple, dedicate: unul lui Hercule, altul lui Esculap, iar al treilea Higiei”, informa medicul George Vuia.

Doar câteva vestigii antice s-au păstrat în stațiunea Băile Herculane, restul fiind transportate la Viena.

„Cărămizi şi astăzi se pot găsi în albia Cernei când scade, cari prin semnele L. XIII. probează originea lor romană. O viaţă de băi foarte animată trebuie că a fost aici, care e sigur că a durat cât timp a existat Imperiul roman. Se ştie că decadenţei politice i-a premers decadenţa morală. Ei bine, în epoca decadenţei cade luxul băilor. Pliniu zice că timp de șase secole romanii nu aveau alt medic decât băile. La început băile aveau misiunea de a vindeca bolnavii (aceştia se închinau în templul lui Esculap înainte de a intră în baie), apoi de a întări pe cei slăbiţi în puteri, aceştia se închinau lui Hercule, iar în a treia categorie de visitatori erau cei sănătoşi, cari veneau pentru a-şi preserva sănătatea: aceştia erau adepţii Higiei”, arăta medicul, în revista Transilvania (1900).