În faţa Liceului Teoretic „Ion Barbu“ din sectorul 5 al Bucureştiului bate un vânt atipic. Zici că ai fi pe undeva pe la începutul verii, când Capitala înverzeşte şi praful e purtat agresiv dintr-un colţ în altul al oraşului.

Pentru câţiva dintre elevii din curtea liceului, un astfel de scenariu, de, să zicem, luna mai, ar fi grozav. Asta ar însemna că Bacalaureatul abia urmează să aibă loc şi după aia ar veni vara şi marea şi distracţiile tinereşti.

Aceşti elevi nu pot însă decât să-şi imagineze o astfel de ipoteză şi, eventual, să mai fiarbă puţin de ciudă, că n-au reuşit din prima şi, uite, sunt nevoiţi să vină acum, aproape la început de toamnă, ca să repete examenul.

Astfel de elevi, cărora le pasă cât de cât, sunt însă extrem de puţini. De fapt, pentru majoritatea tinerilor prezenţi la „Ion Barbu“, faptul că se află aici ţine de o logică a evenimentelor bazată exclusiv pe accident.

La fel de bine s-ar putea afla, să zicem, la Maribor, în Slovenia, că tot acelaşi lucru ar face. Adică s-ar uita în gol, ar admira peisajul. Această ultimă categorie de tineri este cea majoritară. Aceştia sunt elevii pentru care „examenul maturităţii“ este epuizat într-o secundă, printr-o combinaţie eficientă de nepăsare şi sictir.

Să râdem cu Alexandru

Bate vântul, spuneam, şi aruncă în toate direcţiile pliantele primite de elevi, de la câţiva tineri, la ieşirea din sălile de examen. Pliantele respective îi provoacă, îi cheamă la studii superioare la o universitate privată.

Alexandru Anghel este unul dintre tinerii care, abia ieşit pe porţile liceului, după un examen care pare că l-a epuizat psihic total, primeşte aceste pliante. Aruncă o privire în fugă şi, cu faţa cuiva lovit subit de o criză de bilă, le dă drumul, să le poarte vântul, departe, departe, cât mai departe.

Alexandru este oprit de unul dintre reporterii aflaţi în faţa liceului. Este întrebat ce subiect a primit. „Bacovia, «Plumb»“, răspunde rânjind. „Şi cum a fost, greu?“, insistă fără motiv reporterul. „Păi, plumbul, în general, e greu“, rânjeşte iarăşi băiatul. „De când am văzut subiectul principal, m-am ridicat să plec. Nu-mi place Bacovia, are o poezie de… să nu mai zic eu de ce, că mă şi daţi la ziar“.

Răspunsul acestuia stârneşte hohote de râs printre prietenii aflaţi în apropiere. Unii chiar se îneacă cu fum de ţigară, atât de haioasă li se pare situaţia. Par toţi fraţi de cruce, îmbrăcaţi la fel, cât se poate de mulat, cu părul ras pe margine şi la spate şi cu creastă în vârf.

O ieşire apăsată

Da, râd tinerii, dar şi înjură, de supărare. Toate cuvintele spuse la nervi conţin, cumva, cuvântul „plumb“, iar dacă expresia „se răsuceşte în mormânt“ are vreun adevăr, bietul Bacovia a detronat luni, probabil, câteva recorduri olimpice la gimnastică.

Un alt tânăr vrea să afle, telefonic, dacă „de nădejde“ e sinonim cu „harnic“. Înjură şi el, tot de nervi. Fetele flirtează suav, îşi mai aruncă câte un „Fă!“, cu dragoste.

Iar băieţii, ei bine, băieţii, ei sunt mai aspri, ca bărbaţii adevăraţi. Bunăoară, aceşti patru tineri, care se îngrămădesc într-un BMW de 25.000 de euro. Privesc cu dârzenie, ca oamenii mari, când demarează în forţă. Şi ce intonaţie apăsată folosesc, când aruncă pe geam salutul final: „Bă, mă c...c pe şcoala voastră!“...

Cum se rezolvau subiectele de la această sesiune

Subiectele de la română au fost o surpriză pentru candidaţii de la sesiunea din toamnă a Bacalaureatului. Nu numai pentru că cei mai mulţi dintre ei nu s-au pregătit, ci şi pentru că această sesiune a fost a patra oară consecutiv în ultimii doi ani când absolvenţii de liceu au primit ca subiect principal poezia. Atât anul trecut cât şi anul acesta, la ambele sesiuni, ei au avut de scris la subiectul al treilea un eseu de 600-900 de cuvinte despre o poezie. Profesoara de română Ecaterina Stanca spune că subiectele au fost o surpriză, elevii aşteptându-se la orice altceva în loc de poezie .

Astfel, la profilul real şi la vocaţional, candidaţii au primit la primul subiect un fragment din „Rusoaica“ de Gib Mihăescu, pe baza căruia au avut de rezolvat nouă cerinţe, la subiectul al doilea au avut de scris un text argumentativ despre importanţa respectării unor reguli într-un domeniu de activitate, iar la subiectul al treilea au avut un eseu despre tema şi viziunea despre lume dintr-o poezie de George Bacovia.

Profesoara Stanca (foto dreapta) aminteşte că s-a mai dat Bacovia şi anul trecut. „La acest eseu, cu cerinţe specifice, trebuiau să fie atenţi la încadrare, la ineditul creaţiei lui Bacovia. Trebuiau să realizeze încadrarea în simbolism şi să se refere la trăsăturile curentului literar, la tematică (tema morţii, a eşecului existenţial şi a solitudinii). Imaginile sunt evidente şi în strofa întâi, iar în strofa a doua trebuiau să arate cum se reflectă această temă a morţii“, a explicat profesoara, care spune că poezia „Plumb“ nu este una grea şi că oricine poate să înveţe două strofe din ea.

Absolvenţii de liceu de la profilul uman şi de la pedagogic au avut un text din „Lydda“ de Duiliu Zamfirescu la primul subiect şi un text argumentativ despre rolul presei literare într-o perioadă istorică şi culturală la al doilea subiect. „Puteau să amintească de Dacia literară, de societatea Junimea şi revista Convorbiri literare sau de revista Sburătorul condusă de Eugen Lovinescu“ , a spus profesoara Stanca.

La eseu au avut de prezentat tema şi viziunea despre lume într-o poezie postbelică, adică au avut de comentat o poezie de Nichita Stănescu. „Pentru mulţi, subiectul a fost dificil, deoarece Nichita Stănescu este un poet greu de înţeles şi de interpretat. Dacă ar fi să scoatem o concluzie, aş spune că este puţin mai dificil la uman. Bacovia nu este un poet greu. Cerinţele au fost disociate, fiind mai uşor la Real. Nu aş spune că sunt mai grele decât cele din vară, dar Nichita Stănescu este, totuşi, un poet mai dificil în comparaţie cu ceea ce s-a dat în vară. Se pare că se merge pe înlăturarea ideii că Bac-ul din toamnă ar fi mai facil“.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii