Curtea de Justiție a Uniunii Europene este așteptată să soluționeze miercuri, 10 mai, sesizările trimise de judecătorii români la cererea procurorilor DNA cu privire la compatibilitatea deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți pe tema prescripţiei. Urmare a acestor hotărâri, obligatorii pentru judecători, în ultimul an un număr de 4.142 de dosare penale – unele având ca obiect infracțiuni comise cu violență – au fost închise, scrie Ziare.com.

Scandalul prescripției a ajuns pe masa magistraților de la Curții de la Luxemburg, care urmează să decidă dacă judecătorii români pot ignora sau nu deciziile instanței de control constituțional în măsura în care acestea creează, prin aplicare, un „risc sistemic de impunitate”.

Sintagma citată a fost folosită de către magistrații europeni atunci când au „tranșat” scandalul completurilor nelegale de la Înalta Curte, în decembrie 2021, prin decizia legată de Dosarul „Gala Bute”, în urma căreia Elena Udrea a pierdut contestația în anulare și a ajuns la pușcărie.

Judecător: „Cine va răspunde și cine va plăti pentru dosarele închise?”

Ziare.com a întrebat un magistrat în activitate, care a soluționat dosare grele de corupție, cum vede decizia CJUE legată de „marea prescripție” cu raportare la hotărârea din decembrie 2021:

• „Ce pot să spun, că judecătorii din vocație își doresc ca miercuri decizia să fie și clară și apăsată, în spiritul deciziilor anterioare ale CJUE pe care le știți?
• Că o așteaptă pentru a putea face dreptate și pentru a putea părăsi poziția în genunchi în care i-a așezat completul ICCJ ales de Corbu (n.r. – șefa Înaltei Curți Alina Corbu) și condus de Grădinaru (n.r. – fost șef al Secției Penale și actual președinte al CSM)?
  Că vom vedea câți judecători vor aplica direct decizia CJUE și câți vor tergiversa aplicarea ei sesizând CCR și Completul de dezlegare a unor chestiuni de drept de la ICCJ pentru a obține încă o hotărâre care sa le dea „dreptul” de a nu aplica decizia instanței europene și de a lăsa în continuare deschis „robinetul” prescripției?
• Că ne întrebăm cine va răspunde și cine va plăti pentru toate dosarele închise pe marea prescripție dată de Completul lui Grădinaru, din octombrie 2022 până azi?
• Cam astea sunt ideile și sentimentele: cine va plăti dacă vor pierde ei? Se va trece peste, nu-i așa? Infractori multimilionari scăpați, miliarde de euro prejudicii nerecuperate, miliarde de euro costuri de anchetă și judecăți penale făcute degeaba”, a spus magistratul.
• 4.124 de procese închise în ultimul an pe deciziile date de CCR și ICCJ

Potrivit ReJust.ro, portalul CSM pentru jurisprudența instanțelor din România, (pe criteriile de căutare: penal/ încetare proces penal/ hotărâre), sistemul informatic arată că în ultimul an un număr de 4.124 de dosare penale care au fost închise urmare a constatării intervenției prescripţiei.

În decembrie 2021, CJUE a arătat, în esență, că magistrații români pot ignora deciziile CCR în dosarele de corupţie și fraude cu fonduri europene în măsura în care aceste decizii crează „un risc sistemic de impunitate”.

În prezent, procurorii DNA au formulat o serie de întrebări pentru Curtea de la Luxemburg pe tema aplicării deciziilor CCR și ICCJ privind prescripția, dar puțini judecători au admis sesizările către CJUE.

În dosarele de corupție, o sesizare a fost trimisă de Curtea de Apel București, iar alta de Curtea de Apel Brașov. A mai existat o sesizare a unui magistrat de la Judecătoria Bistrița, într-un dosar al DIICOT, care arăta că „marea prescripție” afectează toate procesele, nu numai cele de corupție.

Sesizarea Curții de Apel Brașov a fost cât pe ce să nu ajungă pe masa judecătorilor europeni, după ce Înalta Curte a infirmat soluția pe calea unei cereri de strămutare, însă procedura de lucru a CJUE permite instanțelor ierarhic inferioare să își mențină sesizările trimise, chiar dacă o instanță superioară le blochează.

Surse din magistratură au declarat pentru Ziare.com că adevărații „artizani” ai „marii prescripții” nu sunt judecătorii de la CCR, ci magistrații Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte.

Scandalul prescripţiei explicat pe scurt

Prima „lovitură” a fost dată de CCR în 2018, atunci când instanța a constatat că prevederile art. 155 din Codul penal sunt neconstituționale. Articolul reglementa „prescripția specială”, mai exact că orice act procedural comunicat inculpatului întrerupe termenele „prescripţiei generale”, de la articolul anterior, 154 Cod penal.

A doua decizie a venit în 2022, atunci când CCR a constatat că Parlamentul nu a făcut nimic pentru a pune în acord legislația cu decizia din 2018, motiv pentru care Curtea de control constituțional a statuat că România nu a avut legislație pe întreruperea cursului prescripţiei în intervalul de 4 ani dintre cele două hotărâri.

A treia lovitură a venit în 25 octombrie 2022 de la Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care, printr-o Hotărâre preliminară (HP) a dat dreptate Curții Constituționale.

Urmare a celor trei decizii, procurorii au formulat cereri de sesizare a CJUE, cu o serie de întrebări care vizează, pe scurt, aceeași problematică, anume cum se „împacă” cele trei decizii ale celor mai înalte instanţe din România, CCR și ICCJ, cu dreptul european.

Ce au scris judecătorii europeni în deciziile anterioare

CJUE s-a mai exprimat în sensul că judecătorii români pot lăsa neaplicate deciziile CCR în procesele de corupție și fraude cu fonduri UE.

Decizia CJUE din 23 decembrie 2021 este cea care i-a adus Elenei Udrea confirmarea pedepsei de 6 ani în Dosarul Gala Bute, pe care și-o suspendase încă din 2018. Curtea Europeană a reamintit României că a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul că acesta consacră prevalența acestui drept asupra dreptului statelor membre.

Acest principiu a fost consfințit încă de la tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Astfel, deciziile CCR care sunt contrare dreptului Uniunii Europene pot fi ignorate de către instanțele naționale, prevăd judecătorii CJUE.

Iată ce au statuat atunci judecătorii europeni:

• „Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie”, arată CJUE.

Aceeași idee a fost reluată într-o decizie a CJUE din data de 7 noiembrie 2022. Cel mai înalt for judecătoresc al UE îi încurajează pe magistrații români să își exercite independența și să aplice prioritar dreptul european în fața celui național în cauzele de corupție, fără a avea grija că vor suferi acțiuni disciplinare:

• „Rezultă că articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca dreptul național să garanteze independența curții constituționale menționate în special față de puterile legislativă și executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziții.
• În schimb, aceste dispoziții din Tratatul UE și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curții constituționale naționale de către judecătorii naționali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară.
• După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Curtea a confirmat în mod constant jurisprudența anterioară referitoare la principiul supremației dreptului Uniunii, principiu care impune tuturor autorităților statelor membre să dea efect deplin diferitelor norme ale Uniunii, întrucât dreptul statelor membre nu poate aduce atingere efectului recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menționate.
• Astfel, în temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, invocarea de către un stat membru a unor dispoziții de drept național, fie ele și de natură constituțională, nu poate aduce atingere unității și eficacității dreptului Uniunii.
• În ipoteza în care, ca urmare a răspunsului Curții, un judecător național de drept comun ar ajunge să considere că jurisprudența curții constituționale naționale este contrară dreptului Uniunii, faptul că acest judecător național lasă neaplicată jurisprudența menționată, conform principiului supremației acestui drept, nu poate fi nicidecum de natură să angajeze răspunderea sa disciplinară”, arătau judecătorii CJUE.

Distribuie Distribuie Comentarii