Răspunsul poate fi unul extrem de simplu și direct: aviația rusă nu mai are avioane operativ-tactice într-un număr care să permită susținerea eficientă a operațiilor de luptă.

Cifra de 200 de aeronave rusești distruse de forțele ucrainene de la începutul războiului, anunțată pe 14 mai de SMG de la Kiev, explică într-o oarecare măsură presupunerea că rușii nu mai au suficiente avioane alocate pentru războiul din Ucraina. Am putea să nu-i credem pe ucraineni, dar până acum tot ce au spus, despre cum s-a desfășurat războiul, s-a adeverit.

În Regiunile Militare Sud și Vest ale Rusiei, limitrofe Ucrainei, forțele aeriene ruse aveau înainte de începutul conflictului, un total de 28 – 30 de escadrile de aviație tactică, adică aproximativ 350 – 400 de avioane. Cel mai probabil, majoritatea aeronavelor întrebuințate de ruși provin din cele două regiuni militare, ceea ce ar însemna o pierdere de aproximativ 50%, considerată cel puțin îngrijorătoare în toate manualele de operații militare.

Desigur, Rusia are avioane tactice și în celelalte regiuni militare (Centru, Est și Nord), ajungând la un total de 1.500 – 1.550 de aparate, pe care ar putea să le folosească în războiul din Ucraina.

Criza piloților poate fi o altă explicație al absenței aviației tactice de pe frontul din Ucraina

Un Su-24 al Federației Ruse, într-o misiune de realimentare aeriană. Sursă foto: Ministerul Apărării de la Moscova

Majoritatea analiștilor militari ar replica, pe bună dreptate, că nu se poate deoarece forțele ruse trebuie să păstreze suficiente capabilități de apărare și în restul teritoriului Rusiei. Dar, dacă este în pericol de a pierde războiul din Ucraina, nu cumva ar trebui aduse? Mai ales că nimeni nu ar fi suficient de nebun să atace Rusia, pentru că deține armament nuclear.

Un alt răspuns la recenta cvasi-absență a aviației tactice rusești pe frontul ucrainean ar putea fi criza de piloți.

În războiul modern, cea mai critică resursă este cea a piloților bine instruiți, capabili să utilizeze la maximum posibilitățile tehnico-tactice ale aeronavelor . Se formează cel mai greu dintre toate specialitățile militare – cel puțin un an pentru unul bine pregătit, iar costurile de formare nu sunt deloc de neglijat. Conform unor analize efectuate cu peste 10 ani în urmă, formarea de la nivel zero până la cel de pilot de luptă pe avioane supersonice cu calități de lider durează aproximativ 9 ani, iar costurile se situau între 8 și 9 milioane de USD, la vremea respectivă.

Dacă această resursă nu este manageriată cu atenție, orice armată din lume, nu doar Rusia, poate ajunge rapid în situația de a avea avioane, dar să nu aibă cine să le piloteze.

În urmă cu câteva zile, un colonel rus (în retragere), prezent la o dezbatere chiar la unul dintre principalele canale ruse TV de stat, avertiza: "Să ne imaginăm că bat tobele, cântă fanfara și că este anunțată mobilizarea generală. Nu avem rezervele, nu avem piloții, nu avem nici avioanele.”

Totuși, cifrele privind existentul de avioane rusești rămân și duc la o întrebare evidentă: Rusia mai are cel puțin 1.300 de avioane tactice. De ce nu le folosește? Pentru că dacă le-ar folosi am afla cu toții.

De exemplu, un episod deosebit de important al luptelor din estul Ucrainei, poate un punct de inflexiune al războiului, a avut loc în urmă cu câteva zile, la Belogorovka (Bilogorivka), regiunea Lugansk, unde forțele ruse au încercat fără succes să treacă râul Severski Donețk, pierzând aproape o brigadă mecanizată.

Din detaliile furnizate de partea ucraineană (prezentate de sursa poloneză Defense 24), aflăm cu stupoare că rușii nu au întrebuințat aviația tactică pentru a sprijini forțarea cursului de apă, deși au trimis acolo cel puțin 2.000 de militari - trei grupuri de luptă de nivel batalion - iar luptele ar fi durat trei zile (8 – 10 mai).

Rusia mai are cel puțin 1.300 de avioane tactice. De ce nu le folosește?

Răspunsul la întrebarea de ce Rusia nu mai folosește aviația tactică - în afară de cel al lipsei de pregătire a piloților, generată de insuficiente resurse alocate în acest scop – poate fi totuși altul, unul care sintetizează totala inadecvare a forțelor aeriene ruse la secolul 21 și care poate explică de ce, totuși, aviația rusă nu a participat la parada de 9 mai.

După inventarea rachetelor, categoria care a progresat cel mai mult și poate cu costurile cele mai mici, este cea a rachetelor antiaeriene. Amenințarea reprezentată de avioanele de luptă a fost considerată atât de mare, încât aparatele militare și industria de apărare din toată lumea au angajat foarte multe resurse în găsirea celor mai bune mijloace de protecție în fața acestora.

Totuși, operațiile americane de după 1990, în care aviația a jucat un rol important și cu pierderi minime, au dat iluzia celorlalți jucători că aeronavele din generația a patra pot, cu unele îmbunătățiri, să fie în continuare utile.

Se pare, însă, că au fost uitate unele amănunte. Americanii au avioane stealth, sistemele de război electronic de pe aeronavele de generația a patra sunt foarte performante, iar calitatea pregătirii piloților este la un nivel atât de ridicat, încât parlamentarii de la Washington consideră, uneori, că cheltuielile cu ei sunt prea mari.

Războiul din Ucraina a dat un răspuns și pe tema aeronavelor de generația a patra. Avioanele de concepție sovietică, chiar dacă au fost upgradate la generația 4++ nu pot face față rachetelor antiaeriene. Deci, oricâte aeronave vechi ar avea Rusia, nu le poate folosi, pentru că înseamnă mai degrabă pierderea piloților și scăderea decisivă a moralului celor rămași.

Se confirmă astfel, pentru a câta oară, o lecție deosebit de importantă. Tehnica de luptă depășită moral, despre care se cunoaște cu siguranță că are multe vulnerabilități, trebuie folosită cu mare precauție, în situații limită. Altfel, se pierd inutil specialiști care s-au format cu mare greutate, iar moralul trupelor scade exponențial.