Suntem pe primul loc în UE la numărul de cazuri de TBC, o afecțiune contagioasă cu grad ridicat de mortalitate, atrag atenția medicii de la Institutul „Marius Nasta“. Numai anul trecut au fost înregistrate 9.572 de cazuri, din care peste 400 în rândul copiilor. Iar acestea sunt cifrele oficiale. Neoficial, numărul îmbolnăvirilor ar putea fi mult mai mare, însă adesea pacienții confundă boala cu o răceală lungă.

Boala infecțioasă, confundată cu o răceală, se răspândește în România - Foto Arhivă

Tuberculoza, adesea confundată cu o răceală , îmbolnăvește tot mai mulți români de la an la an, atrag atenția medicii. Rata de infectare a fost în 2023 de 48 de cazuri la suta de mii de locuitori. Numărul de cazuri a crescut cu peste 700 față de 2022 și a ajuns la 9.572, potrivit datelor publicate de Institutul „Marius Nasta“. Este al treilea an consecutiv în care crește incidența tuberculozei în țara noastră. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Dolj, Teleorman, Giurgiu, Brăila şi Botoşani, unde s-au înregistrat peste 75 de cazuri/100.000 de locuitori. Județele Covasna, Bistriţa-Năsăud, Alba, Braşov şi Sălaj sunt la polul opus, cu mai puţin de 30 de cazuri/100.000 de locuitori. Mai îngrijorător este că afecțiunea este tot mai prezentă în rândul copiilor.

Tuberculoza în rândul copiilor

Diagnosticul este mai greu de pus în cazul celor mici, iar uneori acesta nu va fi confirmat bacteriologic. De cele mai multe ori, în 90% din cazuri, infecția este asimptomatică în rândul copiilor, însă rămâne în organism și poate fi sursă de îmbolnăvire în timp. Anul trecut, au fost raportate 429 de cazuri de tuberculoză în rândul copiilor. Judeţele cu incidenţă mare sunt Teleorman, cu aproape 80 de cazuri/100.000 de locuitori, Brăila, Giurgiu, Călăraşi şi Bihor.

„Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, care poate infecta orice persoană, producând boală în condiţiile asocierii unor factori favorizanţi. Contactul cu un caz de tuberculoză este definit ca petrecerea unui timp mai mare de 4 ore cu o persoană bolnavă de tuberculoză. Factorii favorizanţi pot fi interni sau externi, fiind reprezentaţi de boli care scad imunitatea, alcoolism, infecţia HIV, stresul, nivelul de poluare a aerului“, a explicat Beatrice Mahler.

COVID-19, poluarea și scăderea imunității

Iar numărul cazurilor de TBC ar putea fi mult mai mare, având în vedere că, în starea latentă, cele mai multe infecții sunt asimptomatice. OMS estimează că un sfert din populația globală a fost infectată cu bacterii TBC, dar majoritatea oamenilor nu vor dezvolta boala.

Printre factorii care au contribuit la creșterea cazurilor în rândul copiilor se numără: contactul cu adulţi bolnavi; accesul limitat la sisteme de sănătate în anumite zone din România, ceea ce poate duce la întârzierea diagnosticului şi a tratamentului; imunitatea slăbită sau existenţa unui sistem imunitar imatur, ceea ce îi face mai susceptibili la infecţii, dar și stresul, şi condiţiile socio-economice precare pot creşte riscul de tuberculoză, prin scăderea rezistenţei lor la infecţii şi prin expunerea la factori de risc.

Mai mult, ultimele studii arată că există o legătură între poluarea cu particule de dimensiune mică și tuberculoză.

„Poluarea aerului poate influența sănătatea plămânilor în diverse moduri, studiul efectuat în România indică faptul că există o legătură între nivelul de PM2,5 și tuberculoză, prin mai multe mecanisme. Evaluarea riscului de infectare cu bacilul Koch din perspectiva calității aerului și nu numai a factorilor predispozanți legați de condițiile socio-economice creează o perspectivă diferită asupra nevoilor pe care trebuie să le adoptăm în lupta împotriva tuberculozei“, a transmis dr. Beatrice Mahler.

În țara noastră, sunt evidențiate două zone cu risc crescut de infecţie care se suprapun cu două teritorii geografice în care poluarea este crescută, situate în partea de sud a României şi în partea de est, a mai spus medicul.

Forme mai grave de tuberculoză s-au raportat după pandemia de COVID-19, avertizează, la rândul ei, Lucica Diţiu, directorul executiv al Parteneriatului Global pentru Oprirea Tuberculozei al Naţiunilor Unite.

„După COVID, formele de tuberculoză care au apărut au fost foarte complicate, oamenii au stat acasă şi nu s-au tratat, iar când s-au dus la spital au ieşit cu nişte forme de tuberculoză, în majoritatea ţărilor, foarte grave. Ce începem să vedem acum, şi asta este cel mai înfiorător, este un fenomen referitor la tratamentul tuberculozei rezistente. Se foloseşte un medicament nou, bedaquilină, dar, când tratamentul este făcut prost, intervine o rezistenţă la antibiotic. Orice afectare a unui tratament cu antibiotic în sensul duratei, frecvenţei sau calităţii medicamentului poate duce la rezistenţă, şi ceea ce vedem după COVID este o creştere a rezistenţei la acest antibiotic, ceea ce este foarte grav pentru că este un medicament nou în care ne punem multe speranţe. Dacă faci rezistenţă la el, este grav pentru că nu prea mai ai ce să dai. Am văzut asta deja în India“, atrage atenţia specialista.

Tot mai greu de tratat

Tratamentul tuberculozei se face cu 4 antibiotice: zoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol, care se administrează în doze corespunzătoare greutății corporale, timp de două luni. Apoi, în următoarele 4 luni se vor administra doar izoniazida și rifampicina în doze mai mari doar 3 zile din săptămână.

„În urmă cu câţiva ani, tuberculoza simplă se trata pe o perioadă de 6 luni şi până la doi ani – tuberculoza rezistentă. Există medicamente noi care fac ca tratamentul tuberculozei rezistente să fie redus de la doi ani la 6 luni, neinjectabil, şi pentru cea obişnuită s-a redus de la 6 la 4 luni. Oferim fonduri cercetătorilor să le reducă la două, respectiv o lună. România are medicamente, oamenii se pot trata în mod normal şi, dacă nu este aşa, atunci există o problemă“, a explicat medicul specialist în boli pulmonare Lucica Dițiu.

Există și cazuri în care microbul devine rezistent la medicamentele antituberculoase. Asta se întâmplă atunci când tratamentul nu este administrat corect: omiterea unuia sau a mai multe medicamente, întreruperea nejustificată a medicației, doze sau regimuri incorecte. Durata tratamentului crește în aceste cazuri de la jumătate de an, la un an și jumătate.

„Tuberculoza rămâne un subiect de sănătate publică pe agendă în România şi, chiar dacă după o perioadă de scădere constantă începând cu anul 2004 a incidenţei tuberculozei, când eram pe la 140, dacă nu mă înşel, şi am ajuns undeva în jur de 50 în ultimii ani, aparent numărul de cazuri creşte. Sigur acestea sunt valorile, creşterea este lentă. Sunt convins că acest lucru este şi ca urmare a pandemiei care a dus la reducerea activităţilor legate de diagnosticul tuberculozei şi este rebound, care nu este neobişnuit, mai ales că nu este o creştere dramatică. (...) Problema tuberculozei multidrogrezistentă, care preocupă deopotrivă autorităţile din România, OMS, Comisia Europeană, rămâne o problemă sensibilă şi facem tot ceea ce ţine de noi ca să asigurăm o medicaţie şi complianţa la tratament a pacienţilor“, a spus Alexandru Rafila, ministrul Sănătății.

Cum se transmite tuberculoza

Afecțiunea se face aproape exclusiv respirator, „prin picăturile mici de salivă eliminate de către bolnavul cu tuberculoză pulmonară prin tuse, strănut sau chiar vorbit“, spun medicii de la Institutul „Marius Nasta“. Obiectele sau hainele purtate de pacienții cu tuberculoză nu pot transmite boala. Pacienții devin rapid necontagioși, după câteva zile de la inițierea tratamentului.

Persoanele imunocompromise, care suferă de cancer, boli autoimune, diabet, HIV și altele, sunt cele care au un risc mai mare de a se îmbolnăvi. De altfel, din cauza tuberculozei mor aproximativ 40% dintre persoanele infectate cu HIV.

Simptome

Cel mai adesea se localizează în plămân, iar simptomele bolii includ: tusea ce durează mai mult de 3 săptămâni și care nu cedează la tratament, uneori hemoptizia, adică expectorație de sânge, oboseală, slăbiciune, transpirații noaptea, scăderea poftei de mâncare asociată cu scădere în greutate, potrivit Institutului „Marius Nasta“. Durerea în piept sau care apare la tuse ori la respirație este un alt semn, la fel și starea subfebrilă. Medicii pun acest diagnostic în urma unei radiografii pulmonare și a analizei de spută, ce include examen microscopic.