Generalul român cu cea mai înaltă funcție militară din serviciile de intelligence ale NATO, Paul Hurmuz, analizează, în exclusivitate pentru „Adevărul”, situația de pe frontul ucrainean. El avertizează că ucrainenii vor trebui să facă față unor provocări uriașe, că războiul e departe de a fi încheiat și că, în acest moment, nu există învingători.

Generalul maior (r) Paul Hurmuz este românul care a condus timp de 3 ani Divizia Intelligence a Statului Major Militar Internațional de la Cartierul General al NATO din Bruxelles, unde a fost director adjunct, cea mai importantă funcție deținută de un român în structurile militare de intelligence ale NATO . Cu o expertiză serioasă în domeniu, el a analizat pentru „Adevărul” situația de pe frontul ucrainean.

Multe dezbateri, spune el, au fost generate de decizia Kievului de la începutul acestui an de a ignora propunerile de retragere a trupelor de la Bahmut pe poziţiile fortificate pregătite la vest de localitate. „Din această cauză, multe brigăzi ucrainene bine antrenate au fost angajate în operaţiuni de apărare în localitate. Chiar dacă ruşii au avut pierderi considerabile, ele au fost în mare parte din rândul trupelor Wagner recrutate din închisori, în timp ce Ucraina a pierdut îndeosebi trupe experimentate”, observă generalul.

El amintește că la începutul lunii martie sursele occidentale estimau că vor fi pregătite pentru contraofensivă trei corpuri de armată, fiecare cu câte şase brigăzi de manevră, cu efective de cca. 80.000 de militari. După decizia de la Bakhmut, a început să se vorbească despre 12 brigăzi (9 pregătite şi echipate de statele occidentale şi 3 de către ucraineni), cu un total de 40.000 de militari.

„Trebuie subliniat că cele 9 brigăzi antrenate în occident au fost formate din recruţi, fără experienţă militară. Conform planului de contraofensivă, efortul principal a fost în sud, pe direcţia principală Orikhiv- Tokmak – Melitopol și cea secundară Velika Novosilka-Berdyansk, pentru a rupe culoarul terestru spre Crimeea. Operaţia din Bakhmut era pentru fixarea trupelor ruse şi pentru a bloca transferul lor în sud. Cu toate acestea, majoritatea trupelor ucrainene angajate în prima fază în sud au fost dintre cele antrenate de occidentali în timp ce brigăzile experimentate au mers la Bakhmut”, mai spune generalul.

Introducerea în sud a cinci dintre cele 9 brigăzi, netestate în luptă, împotriva unui inamic bine fortificat a generat pierderi substanţiale în prima fază pentru ucraineni atât în personal cât şi în tehnică, adaugă generalul Hurmuz:

„Trebuie subliniat şi faptul că direcţia principală de contraofensivă era şi cea mai puternic fortificată. După primele ciocniri în sud când au încercat să aplice procedurile occidentale, trupele ucrainene au trecut în scurt timp la metodele clasice de luptă pe formaţiuni mici (pluton, companie), debarcate de pe tehnica blindată şi sprijinite de focul intens la artileriei.”

Lecțiile învățate de ucraineni

În opinia sa, ucrainenii au tras învățăminte importante până acum, ceea ce a dus la adaptarea unor tactici de luptă.

„Progresele realizate până acum s-au datorat în mare măsură superiorităţii focului artileriei ucrainene. Concentrarea pe identificarea şi lovirea bateriilor inamice au ajutat acţiunile trupelor în ofensivă. Foarte multe depind însă de cantitatea de muniţie şi de sistemele de artilerie în uz. Mentenanţa lor este o mare provocare dat fiind faptul că ucrainenii folosesc peste 17 sisteme de artilerie diferite”, susține el.

Generalul român consideră că una din cele mai importante lecţii se referă la necesitatea adaptării antrenamentelor din occident la specificul războiului din Ucraina şi renunţarea la restricţii.

„De exemplu, instruirea pentru acţiuni sub focul artileriei inamice are loc în vest numai după certificarea instruirii de bază. Rigiditatea şi uneori cultura centrată pe evitarea riscurilor de accidentare la antrenamente sunt citate ca aspecte ce trebuie rezolvate cât mai repede”, arată generalul.

Absenţa instructorilor occidentali în Ucraina este o problemă. Există contractori dar ei nu pot rezolva prea multe.

„Totuşi, sunt interesante propunerile unui contractor american, fost militar din forțele speciale, care conduce o firmă de instruire în Ucraina. Potrivit acestuia, programul său este adaptat la realitatea câmpului de luptă, trecând rapid la instruirea colectivă după 5 la 10 zile în condiţiile în care unităţile ucrainene sunt trimise pe front după 3 până la 6 săptămâni de pregătire”, mai spune generalul. În opinia contractorului respectiv, presiunea apare din nevoia de a înlocui unităţile care ajung la pierderi de 70-80% înainte de a fi retrase de pe front.

„Acestă abordare are avantajul că instructorii sunt alături de unităţile instruite până pe linia frontului. În plus, programul respectiv poate fi adaptat pentru nevoile fiecărei unităţi, în funcţie de personal, echipamente, limitări de timp şi misiuni”, confirmă generalul.

Pregătirile ruşilor pentru apărare

El a vorbit și despre adaptările armatei ruse, care au tras învățăminte din evoluţiile anterioare. Generalul îi citează pe unii analiști britanici de la „Royal United Services Institute”, care susțin că forţele ruse luptă destul de competent şi cu o tenacitate rezonabilă în apărare.

„Chiar dacă au pierdut teren, retragerea pe poziţii din adâncime s-a executat ordonat, prin reducerea eficientă a avansului trupelor ucrainene, producându-le pierderi serioase în echipament. De exemplu, după ce trupele ucrainene au creat la începutul contraofensivei culoare în câmpurile de mine prin folosirea echipamentelor occidentale, ruşii au crescut adâncimea lor de la 120 la 500 de metri. De asemenea, ruşii au pregătit poziţiile de apărare astfel încât să fie detonate de la distanţă după retragere, în momentul ocupării lor de către ucraineni”, e un prim aspect amintit de generalul Hurmuz.

Totodată, s-a trecut la prioritizarea producţiei şi utilizării proiectilelor de artilerie de 152 mm dirijate prin laser. A crescut folosirea dronelor pentru iluminarea laser a ţintelor. De altfel, creşterea diversităţii şi densităţii dronelor ruse reprezintă o preocupare a armatei ucrainene, sunt alte remarci ale generalului.

„Adaptările şi îmbunătăţirile ruse pe linia mijloacelor de război electronic, reprezintă o altă îngrijorare. Ruşii au extins totodată folosirea aviaţiei tactice, îndeosebi împotriva blindatelor, de la 8-10 km faţă de ţintă şi zburând la joasă altitudine pentru a evita sistemele antiaeriene ucrainene.”

„Nimeni nu se poate considera învingător”

Concluziile sale sunt fără echivoc. Deocamdată, nimeni nu se poate considera învingător, iar războiul va continua cel mai probabil inclusiv anul viitor. În acest moment sunt angajate inclusiv rezervele strategice. Asta înseamnă pentru Ucraina brigăzile 46 şi 82 de asalt aerian, iar pentru Rusia diviziile 7 şi 76 de asalt aerian de gardă.

„Depinde foarte mult de capacitatea ambelor părţi de a genera noi forţe şi mijloace de luptă care să le permită, în cazul Ucrainei extinderea zonei ocupate pe direcţia Orihiv-Tokmak (în special prin întărirea flancurilor) iar în cazul Rusiei împiedicarea trecerii de linia a doua de apărare şi limitarea avansului ucrainean. Cei mai mulţi evaluează că mai sunt cam patru-cinci săptămâni până la începerea sezonului ploios care va afecta desfăşurarea operaţiunilor. În absenţa unui rezultat decisiv al acestei contraofensive, cele două părţi se vor pregăti pentru luptele ce vor urma, inclusiv în 2024 şi pe mai departe. Evident nu putem exclude situaţiile imprevizibile, cu impact major, care să schimbe dramatic situaţia atât în general cât şi pe front şi care să creeze un avantaj substanţial pentru vreuna dintre părţi”, conchide generalul Paul Hurmuz.