Maha Vajiralongkorn, în vârstă de 68 de ani, a devenit rege în 2016, şi în câteva luni de domnie a transferat în proprietatea sa averea Biroului Proprietăţii Regale (BPR), estimată la 70 de miliarde de dolari. Asta îl face mai bogat decât regele saudit, sultanul Brunei şi familia regală britanică la un loc. Mai mult, Vajiralongkorn şi-a extins puterile constituţionale pentru a guverna din străinătate. Acţiunile sale au scos studenţii în stradă.

Monarhia absolută a fost abolită în Thailanda în 1932, dar placa comemorativă a acestui moment a dispărut din centrul istoric al Bangkokului în urmă cu trei ani. De câteva luni o mişcare pro-democraţie se derulează în Thailanda, militând pentru reformarea monarhiei, mai multă egalitate în societate, abolirea legii de lejmajestate şi limitarea puterii armatei.Studenţii de la Universitatea Thammasat se află în fruntea protestelor şi cer regelui să restituie bunurile asociate Biroului Proprietăţii Regale, o acţiune sfidătoare remarcabilă într-o ţară unde insultele aduse regelui sunt infracţiuni aspru pedepsite. Protestatarii au îndemnat la boicotarea Băncii Comerciale Siam pe care regele o deţine în proporţie de aproape 24%. Temerile investitorilor în privinţa lichidităţilor au fost însă liniştite de banca centrală din Thailanda.

„Când protestatarii vorbesc de monarhie ca instituţie ei au în vedere BPR, care e centrul ei. Primele lor întrebări sunt legate de modul în care monarhia acumulează toată această bogăţie, despre care noi nu ştim mai nimic”, spune Pongkwan Sawasdipakdi, lector la Thammasat, doctorand în relaţii internaţionale.

Întrebările privind cheltuielile unui rege care guvernează ţara din Germania şi duce o viaţă extravagantă, mult diferită de al tatălui său, au început sa apară după intrarea în suferinţă economiei în contextul pandemiei. Condusă de un guvern militar apropiat de rege, Thailanda a avut creşteri economice modeste în ultimii ani. Opoziţia condusă de parlamentarul Thanathorn Juangroongruangkit a contestat de asemenea o suplimentare de 1 miliard de dolari a bugetului monarhiei în 2020 - pentru cheltuieli de securitate, deplasări, ceremonii şi „activităţi speciale” - în condiţiile unei contracţii economice de 8%.

Thailanda are un sistem parlamentar de la abolirea monarhiei absolute, în 1932, dar de atunci armata sprijinită de rege a răsturnat mai multe guverne civile, în timp ce monarhia s-a îndepărtat tot mai mult de un regim democratic. Actualmente, armata controlează Parlamentul şi majoritatea instituţiilor statului.

Noul rege a preluat controlul asupra Biroului Proprietăţilor Regale

Armata s-a aliniat deciziei regelui de a prelua Biroul Proprietăţii Regale - aceasta are cote enorme regăsite „în aproape toate ariile semnificative ale vieţii economice thailandeze”, scria cercetătorul Porphant Ouyyanont, o autoritate a biroului, într-o lucrare din 2015.

Creat în 1936 în scopul gestionării bunurilor şi acoperirii unei părţi a cheltuielilor, Biroul a operat mereu într-o obscuritate legală - nu e nici agenţie guvernamentală, nici instituţie privată şi nici una regală propriu-zisă - şi aproape clandestin din sediul unei vile în stil italian din Bangkok.

Consiliul său director, ales pe sprânceană de rege, nu publică declaraţii financiare, iar cea mai mare parte din bunurile sale, în special terenuri, este învăluită în mister. Chiar şi aşa, portofoliul său îl face cel mai bogat monarh din lume.

Regele deţine vile pe malul lacului în apropiere de Munchen şi îşi permite să închirieze un hotel întreg în Alpii Bavarezi - unde s-a şi retras cu anturajul său în pandemie.

Biroul are ponderi importante în Banca comercială Siam (24%) şi în corporaţia industrială Siam Cement Group (34% ) - valoarea lor se ridica 8 miliarde de dolari la sfârşiul anului trecut, potrivit rapoartelor anuale.

În 2019, câştigurile din dividente de pe urma acestor două companii tranzacţionate public i-au adus regelui 342 de milioane de dolari. Proprietăţile sale, inclusiv în centrul capitalei thailandeze, erau estimate în 2015 la 32 de miliarde de dolari. Doar o mică parte din acestea sunt date în arendă sau închiriate.

Porphant, autorul unui raport în 2015, scria că aceste bunuri ale monarhiei nu împovărează financiar statul. Totuşi domnia regelui Vajiralongkorn este diferită de cea a tatălui său. În 2015,Thailanda se transformase într-un motor economic în Sud-estul Asiei, iar investiţiile coroanei şi-au multiplicat valoarea.

Cu toate acestea regele King Bhumibol Adulyadej, care a domnit 70 de ani, era descris ca fiind cumpătat până la zgârcenie. Succesorul său a fost educat la o şcoală cu internat din Marea Britanie şi a absolvit o academie militară din Australia.

În 2015 a divorţat cum pompă de a treia soţie: înţelegerea de divorţ l-a costat o adevărată avere, şi anume circa 6 milioane de dolari. Ziarele au titrat: prinţesa a rămas fără titluri, părinţii şi fraţii i-au fost aruncaţi în închisoare pentru presupusă corupţie, în timp ce unchiul fetei a fost demis din poliţie.

Căsătorit a patra oară după preluarea tronului, regele în vârstă de 68 de ani trăieşte acum în Germania alături de alaiul său, consoarta regală şi alte concubine. Chiar şi de la distanţă şi-a întărit controlul asupra guvernării şi comandă două unităţi militare.

În iulie 2017, la nouă luni de la urcarea pe tron parlamentul dominat de armată a aprobat o lege prin care bunurile Biroului Proprietăţii regale sunt puse „la discreţia Majestăţii sale” „punând capăt aranjamentului anterior potrivit căruia regele putea cheltui după voie, dar lăsa deciziile în privinţa achiziţiei şi vânzării în seama consiliului director!.

Regele i-a înlăturat din consiliu pe ministrul de finanţe şi pe directorul general al Biroului, punând-o la conducere pe secretara sa, o femeie în vârstă de 69 de ani fără niciun fel de pregătire economică. Totodată, şi-a instalat oameni fideli în consiliu.

„Trebuie să presupunem că monarhul ia acum deciziile”, spune Tom Felix Joehnk, scriitor şi economist din Bangkok.

Cum funcţionează

Biroul Bunurile sunt acum impozitate , dar altfel nimic altceva nu s-a schimbat: Vajiralongkorn şi-a păstrat acţiunile din corporaţii şi în general duce aceeaşi politică conservatoare legată de proprietăţile sale, situate în unele din cele mai dorite cartiere din capitală, de-a lungul râului Chao Phraya şi în districtele comerciale Silom şi Sukhumvit.

Potrivit datelor furnizate de Porphant, 93% din ele au generat puţine sau niciun fel de venituri, fiind închiriate pentru sume mult sub pieţul pieţei către comunităţi sărace, agenţii de stat, şcoli, fundaţii şi alţii aflaţi în relaţii speciale cu coroana.

Din ultima categorie face parte şi SUA - timp de decenii, au închiriat rezidenţa ambasadorului, o vilă generoasă cu curte, pentru doar câteva sute de dolari pe lună, spune Joehnk.

Criticii regelui spun că sistemul opac îi permite regelui să încheie contracte ca favoruri politice, or tocmai această lipsă de transparenţă este vizată de manifestanţii care pledează pentru o monarhie constituţională modernă, scrie Los Angeles Times.

Într-un interviu din 2011, fostul director al Biroului Chirayu Isarangkun na Ayuthaya a explicat că instituţia a proiectat investiţiile imobiliare având în minte „beneficiile sociale ...nu doar valoarea financiară” .

Totuşi de la criza financiară astatică, în 1997, biroul a căutat să obţină mai multe venituri din aceste proprietăţi. În prezent noii chiriaşi sunt centrele comerciale de top şi hotelurile de lux. În 2017, a concesionat terenurile aferente unui stadion şi bazare nocturne în vederea construirii celui mai mare ansamblu rezidenţial din Thailanda - o investiţie de 3,6 de miliarde de dolari care va cuprinde hoteluri, apartamente şi un mall.

Speculaţii că regele Vajiralongkorn ar putea construi un noul palat regal în Bangkok după mai bine de secol au fost stârnite după ce grădina zoologică a fost mutată şi alte proprietăţi din aceeaşi zonă, inclusiv reşedinţe ale unor foşti premieri, au fost preluate de monarhie şi demolate.

„Multe proiecte imobiliare sunt în derulare, dar nu-mi dau seama dacă e o altă strategie de investiţii. O eventuală dezvoltare a proprietăţii regale în folosul regelui ar fi totuşi ceva nou”, spune Joehnk. Biroul nu a mai publicat un raport anual din 2016, site-ul are pagini goale, în timp varianta în engleză este „în construcţie”.

„Statutul organizaţiei a devenit clar acum. Odinioară era într-o zonă obscură legal vorbind, dar nu mai e cazul. Acum este proprietatea regelui. În acelaşi timp, informaţiile sunt mult mai sărace, spune Kevin Hewison, profesor emerit de studii astatice la Universitatea din Nord Carolina.

Distribuie Distribuie Comentarii