Medicul chirurg Alexandru Pesamosca, unul dintre cei mai buni chirurgi pediatri din România, a trăit o viață întreagă pentru copii. Spunea că cea mai mare bogăție a sa este fericirea pe care i-o aduceau micuții pacienți.

Operații complicate au fost efectuate în România de „Tata Pesi“ sau „Îngerul copiilor“, așa cum era cunoscut doctorul. Nu și-a dorit niciodată să aibă avere, ci doar să poată aduce zâmbetul pe buzele unui copil pe care l-a operat.

Timp de 52 de ani, dr. Pesamosca a luptat ca să îi vindece pe copii. Nimic nu era imposibil pentru medicul care s-a pus în slujba binelui. Căuta în manuale, în revistele de medicină, inventa și nu refuza niciun pacient. Mulți colegi de breaslă l-au criticat pentru că n-a făcut avere, că nu și-a luat o casă. Lor, direct, profesorul nu le-a răspuns niciodată, însă de câte ori avea ocazia, chirurgul spunea: "Nu vile, mașini sau mai știu eu ce rahaturi. Să repari un copil-păianjen, care merge în patru labe, să-i înnădești și să-i cârpești tendoanele și ligamentele și să-l faci biped și sănătos tun, să alerge la tine și să te strângă în brațe, asta înseamnă fericire!", obișnuia să spună medicul atunci când era întrebat despre avuția sa.

La liceu, șef de promoție

Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanţa, la 14 martie 1930, într-o familie cu origini italiene. Bunicul său, meșteșugar dintr-o zonă săracă a Italiei, venise în România în speranța unei vieți mai bune. Pesamosca a urmat studiile primare la Școala Italiană din Constanța, apoi a continuat la Liceul „Mircea cel Bătrân” din oraşul natal, unde a absolvit ca şef de promoţie.

În anul 1954 a absolvit Facultatea de Medicină Generală la Bucureşti, unul dintre profesorii săi fiind reputatul chirurg Dumitru Vereanu.

În urma absolvirii facultății, a fost repartizat la Niculeşti-Jianu, un sat de lângă Feteşti, unde a profesat timp de trei ani medicină pentru adulţi, iar din anul 1957 a profesat ca medic chirurg pediatru la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, devenind ulterior şef de clinică, până în anul 1984.

În 1971, timp de 1 an, a fost bursier la “Hôpital des Enfants Malades” din Paris.

Primele intervenții de chirurgie toracică la bebeluși

În perioada 1972-1975, Alexandru Pesamosca a realizat primele intervenţii de chirurgie toracică la nou-născut.

A lucrat apoi la Spitalul „Marie Curie” (fostul Budimex) din București, unde a şi locuit o bună bucată de vreme, fiind șeful clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică din 1984 până în anul 2000.

Recunoaşterea acestei prolifice activităţi medicale s-a concretizat prin acordarea titlului de profesor universitar în anul 1991 şi de membru titular al Academiei de Ştiințe Medicale din România în anul 1993.

Alexandru Pesamosca este și unul dintre ctitorii bisericii din curtea Spitalului „Marie Curie”, cu hramul Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, ocrotitor al tinerilor și Cuviosul Stelian Paflagonul, ocrotitor al familiei și al pruncilor, un proiect al său care data încă de pe vremea comuniştilor, slujba de târnosire a bisericii având loc la 22 februarie 1998.

„Trufia e cel mai urât păcat al medicului“

De-a lungul vieţii a primit alte nenumărate tiluri şi distincţii, cum sunt titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Chişinău, Constanţa şi Craiova, titlul de cetăţean de onoare al oraşelor Constanţa şi Craiova sau, ca omagiu pentru întreaga sa activitate, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Comandor, primit din partea preşedintelui României în anul 2000.

Despre aceste recompense, doctorul Pesamosca afirma spre finalul vieţii: „Nu mi-au plăcut niciodată titlurile, medaliile, diplomele, deşi am primit câteva… N-am fost niciodată trufaş. Trufia e cel mai urât păcat al medicului. Din nenorocire, astăzi cam toate spitalele sunt bântuite de păcătoşi d-ăştia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toţi pacienţii sunt nişte gunoaie. Întind mâna să le ia plicul cu bani şi-apoi îi tratează în bătaie de joc. Toată viaţa m-am luptat cu buldogii ăştia îmbuibaţi. Au tăbărât pe mine la sfârşitul vieţii. Mi-au dat tot felul de titluri, m-au făcut academician, m-au făcut fel de fel. Nu în asta constă valoarea unui chirurg. Niciun titlu profesional sau academic nu-ţi sporeşte sau nu-ţi suplineşte priceperea”.

Dramele teribile din viața personală

După anul 2000, starea sănătăţii sale s-a deteriorat, iar din anul 2006 doctorul Pesamosca nu a mai operat. Apoi a fost amenințat cu evacuarea din rezerva în care locuia în spital, însă intervenția opiniei publice și a presei a făcut ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Doctorul Pesamosca a fost căsătorit, însă în anul 1999, soţia sa a murit. După moartea soţiei, profesorul a renunţat în totalitate la viaţa personală, locuind într-una din rezervele Spitalului „Marie Curie” – în fapt o cameră de circa 10 metri pătraţi. Cei doi au avut doi fii. Primul dintre aceştia, Alexandru-Ştefan, a murit din cauza unei tumori cerebrale în anul 1993, iar celălalt fiu, Gino, a murit de cancer, în 2010, cu doar un an înainte de sfârşitul tatălui său.

Profesorul are şi două fiice, Ana Maria şi Alexandra, dintr-o relaţie cu o colegă de breaslă.

Profesorul Alexandru Pesamosca a trecut la cele veşnice la 1 septembrie 2011, fiind înmormântat în faţa Capelei Spitalului „Marie Curie” din Capitală, el fiind ctitor de biserică.

În septembrie 2014, la împlinirea a trei ani de la dispariţia reputatului doctor, conducerea Spitalului de Copii „Marie Curie” din Capitală a decis să-i aducă chirurgului un omagiu, amplasând un bust al acestuia în curtea unităţii sanitare, creaţie a sculptorului Constantin Sinescu.