Pe 18 martie 1914, exploratorul român Dumitru Dan, primul globetrotter din lume, intra pe teritoriul Regatului Belgiei şi primea atestarea călătoriei sale în jurul globului. După 109 ani, numele temerarului a fost rostit din nou de către belgieni.

Povestea românului Dumitru Dan care a făcut ocolul Pământului pe jos a fost împărtășită unui număr mare de pasionați de istorie din Belgia, prezenți de la mijloc de martie (18-31 martie) 2023, la evenimentul organizat în oraşul Ville d’Ath, dedicat Zilei Mondiale a Francofoniei, celebrată la 20 martie (Journée Internationale de la Francophonie à Ath).

Organizatorii au oferit audienței pasaje din jurnalul pe care Dumitru Dan, originar din Buzău, l-a ținut în perioada călătoriei, din care aflăm informații prețioase despre obstacolele întâmpinate ori despre împrejurările morții celor trei tovarăși de drum.

Dumitru Dan, originar din Buzău, împreună cu alți trei români, a luat parte între anii 1910 și 1916, la concursul organizat de Touring Club de France, competiție întreruptă din cauza Primului Război Mondial şi finalizată pe 14 iulie 1923 la Paris. Performanța geografului și exploratorului român a rămas neegalată , fiind înscrisă în Cartea Recordurilor în anul 1985.

Cei patru români au pornit în călătorie din Bucureşti pe data de 1 aprilie 1910, însoţiţi de câinele ciobănesc Harap, care avea să-i însoţească de la ţinuturile eschimoşilor şi până în Noua Zeelandă.

Au ajuns la Braşov, Cluj-Napoca, apoi la Budapesta. Au urmat apoi traseul: Viena (Austria), Berlin, Hamburg, Flensburg (Germania), Copenhaga (Danemarca), Oslo (Norvegia), Stockholm (Suedia), Helsinki (Finlanda).

„Iată şi primul incident: la graniţa cu Danemarca, un jandarm, refractar la ideea de turism internaţional, ne-a arestat şi expediat la Flensburg, unde am aflat că eram suspectaţi de spionaj. Dar zelosul jandarm, care spera poate într-o decoraţie sau avansare, a rămas uimit când – după ce ne-am lămurit cu şefii lui – ne-a văzut din nou“, nota Dumitru Dan, în jurnalul său de călătorie, publicat ulterior şi în România.

La 29 iunie 1910 au ajuns în capitala Rusiei de la acea vreme, Sankt Petersburg, apoi la Moscova, după ce au trecut prin Nijni Novgorod. Au ajuns la Teheran, apoi s-au îndreptat spre Bagdad. Au parcurs apoi ruta Damasc, Beirut, Haifa, Nazareth, Nablus, Jerusalim şi Gaza, traversând Peninsula Sinai până la Port Said şi Alexandria.

La un pas să fie uciși de aborigeni

În Cairo, exploratorii s-au odihnit puţin pe blocurile de piatră ale piramidelor de la Gizeh, apoi au mers pe Valea Nilului. Ultima oprire pe continentul negru a fost insula Madagascar, de unde au luat un vapor cu destinaţia Australia. Aici a fost consemnată o întâmplare ciudată, care i-a pus pe Dumitru Dan şi pe Alexandru Pascu faţă în faţă cu aborigenii, fiind, de fapt, prizonierii lor pentru o noapte.

Cei doi cercetau o zonă aflată la marginea unei păduri, orientându-se după hartă şi busolă. La circa patru kilometri de la pornire, mergând pe o potecă, românii au zărit o poiană chiar în faţa lor. Din acea direcţie, se auzeau zgomote ciudate şi vociferări. Au decis să înainteze însă, brusc, au căzut într-o groapă adâncă.

„Ne-am dat seama că am căzut într-o capcană de fiare. Şi, imediat, am dat un foc de revolver ca să audă colegii mei de la marginea pădurii că suntem la un început de pericol. (…) Au apărut vreo șase-şapte capete ciocolatii, cu părul creţ şi cu nasul turtit. Aceştia erau din tribul banghiilor care era în apropiere. Şi când au văzut că noi suntem în groapă, le-am făcut semn să ne scoată, ei au rupt-o la fugă. Nu a durat mult şi s-au întors cu vreo şase-şapte snopişori de buruieni uscate, aprinse şi le-au aruncat în groapă“, a povestit Dumitru Dan, în interviul aflat în colecţia Muzeului Judeţean Buzău.

În jurnal, globetrotterul continuă povestirea: „Colegul meu Pascu zice: «Dane, să ştii că ne dau foc de vii!» Zic: «Nu! O să le stingem!» Am început să stingem aceste buruieni, dar nu a durat mult şi au venit şi au mai aruncat vreo şase-şapte snopi. Pascu al meu, care, deşi era mai voinic ca mine, era în mijlocul fumului, s-a axfisiat şi a căzut în nesimţire. Nu a durat mult, şi am căzut şi eu. Când ne-am trezit, eram legaţi de un copac, de mâini şi de picioare, iar tribul dansa, cânta şi mânca“.

La puţin timp, către seară, aborigenii au mâncat vegetale culese din pădure, iar la final au servit o băutură care i-a ameţit. Pentru că nu ştiau ce soartă le hotărâse şeful comunităţii, cei doi români au decis să scape cu orice preţ.

După miezul nopţii, profitând de întuneric şi de somnul adânc al baştinaşilor, „Pascu s-a târât până la foc şi şi-a ars funia care-i lega mâinile, pârlindu-se puţin şi la mâini, apoi m-a eliberat şi pe mine cu ajutorul unui cuţitaş pe care-l purta mereu sub ciorap“, relatează Dumitru Dan.

Dumitru Dan a terminat singur călătoria

Cei patru români au fost invitaţi vreme de două zile la palatul rajahului din Mumbay. În timpul vizitei, pe 17 iulie 1911, Alexandru Pascu a murit intoxicat cu opiu.

A doua mare pierdere s-a produs tot în Asia. George Negreanu a căzut într-o prăpastie la traversarea munţilor Nan-Ling din China, în drumul lor de la Canton în direcţia Xiangtan, având ca destinaţie principală oraşele Wuhan şi apoi Beijing.

Dumitru Dan a rămas singur după ce l-a pierdut şi pe Paul Pârvu, în ianuarie 1915, la Jacksonville, Florida, când călătoria adunase deja aproape 90.000 de kilometri.

El s-a întors în Europa la trei ani de la data la care părăsise bătrânul continent. Din cauza războiului, românul a fost nevoit să încheie periplul, tocmai când mai avea de parcurs 4.000 dintre cei 100.000 de kilometri care însumau înconjurul Pământului. Exploratorul român a primit titlul de campion mondial şi cei 100.000 de franci din partea agenţiei franceze.

De-a lungul călătoriei, cei patru români au schimbat 28 de costume naţionale şi 497 de perechi de opinici, pe care prietenii şi familiile din România le-au trimis acolo unde se aflau călătorii.

Dumitru Dan s-a născut la Buhuşi, în judeţul Bacău, pe 14 iulie 1890, şi a murit la Buzău, pe 4 decembrie 1978. A activat timp de 30 de ani ca profesor de geografie la Brăila şi Buzău. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău, unde i-a fost dedicat în 2017 un monument.