Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, afirmă că România este înconjurată de țări lipsite de simțul realității istorice, care consideră că „sacrificiul trebuie să meargă până la ultimul om”: „Învățați la școală de goți, huni, gepizi, avari, tătari, pecenegi, cumani. S-au dus”.

El a făcut aceste declarații sâmbătă seară, la Cluj-Napoca, la un eveniment „dedicat reflecției asupra forței interioare și identității naționale a românilor” , cu tema „Reziliența psihologică și istorică a românilor”.

Președintele Academiei Române a spus că „popoarele care merg până la sacrificiul suprem” se pierd, fără a vrea să numească țările din jurul României la care se referă.

„Avem țări în jur, și nu vreau să le numesc, care consideră că sacrificiul trebuie să meargă până la ultimul om. Nu câștigă nimic. Se pierd popoarele care merg până la sacrificiu suprem. Popoarele mici și mijlocii se pierd în istorie, își pierd rostul.

Învățați la școală de goți, huni, gepizi, avari, tătari, pecenegi, cumani – s-au dus. S-au topit în alte popoare. Și noi ne vom topi, probabil. Dar nu e bine să contribuim noi la această topire”, a subliniat Pop, la finalul unui răspuns mai amplu despre „cea mai adâncă lecție pe care istoria ne-a oferit-o ca popor, dar pe care am refuzat să o învățăm cu adevărat”.

Ioan-Aurel Pop, care a condus Universitatea Babeș-Bolyai ca rector între 2012 și 2020, a explicat publicului prezent că, dimpotrivă, poporul român a fost „salvat” de-a lungul istoriei sale de un echilibru între „păstrarea dreptei cumpăniri între rezistență și conciliere”.

Președintele Academiei Române a amintit ulterior de exemplul Serbiei

Ioan-Aurel Pop a revenit asupra acestui subiect mai târziu în cadrul conferinței în timpul căreia a vorbit pe scenă alături de Daniel David, ministrul Educației, după ce a fost întrebat despre „visul pe care România încă nu și l-a permis”.

„Nu și-a permis să fie o mare putere, dar nici n-ar trebui. Nu, ar trebui să avem simtul realități și până nu demult l-am avut. Adică l-am avut așa, cu volute, câteodată da, câteodată nu. Mai mult l-am avut decât nu”, a răspuns acesta.

„Avem un popor vecin care crede (…) că lupta pentru dreptate, libertate, trebuie să meargă până în pânzele albe, până la sacrificiul final. Poporul acela împreună cu altele din jur înrudite avea vreo 23 de milioane de oameni, când și România avea 23 de milioane aproape – și cam aceeași suprafață cu noi. Noi am rămas la 240.000, aproape, de kilometri pătrați, aproape cât Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Chiar dacă o parte din suveranitate trebuie s-o cedăm, iertați, nu se poate altfel. Dacă vrem să fim în UE, trebuie să cedăm o parte”, a continuat el, referindu-se la Serbia.

„Pe când poporul de care vă spun eu, țara vecină a cărei capitală a fost bombardată cândva recent, are sub 7 milioane de oameni, nu mai are ieșire la mare. Dar are orgoliu. Cred că ar trebui să învățăm din această experiență”, a subliniat Ioan-Aurel Pop.