Unul dintre cei mai corecţi jurnalişti ai momentului, Dan Tăpălagă , face o radiografie de excepţie a personajului pentru care, se pare, Klaus Iohannis vrea să parieze cu propriile limite: Dan Mihalache.

Dan Mihalache a fost introdus la intalnirea cu Victoria Nuland drept "seful administratiei prezidentiale", iar la intalnirile de la Bruxelles - Comisia Europeana si NATO - a stat mereu lipit de presedinte. Mihalache s-a conturat deja drept unul din cei mai influenti oameni din echipa lui Klaus Iohannis, cuvantul sau parand sa catareasca greu la Cotroceni. Prin urmare, merita cercetat cu mai multa atentie cum gandeste, cine sunt mentorii lui politici, unde s-a format si care sunt valorile in care crede. Informatii relevante furnizeaza chiar Mihalache. Le-am cules cu penseta parcurgand integral toate textele (cateva sute) publicate pe blogul sau, deschis in 21 iunie 2007, unde a publicat, cu mici intreruperi, pana in data de 17 august 2014. Mihalache spune acolo, cu sau fara voie, o multime despre el.

Nascut in Viseu de Sus (Maramures), Dan Mihalache (44) vorbeste la perfectie germana lui Klaus Iohannis din simplu motiv ca invata de mic in aceasta limba, dupa propriile marturisiri: "Eu insumi am urmat cele 12 clase intr-o institutie de invatamânt dedicata minoritatilor nationale. Este adevarat, era vorba de minoritatea germana şi nu de cea maghiara. Şi le multumesc şi acum parintilor mei ca au avut intelepciunea „sa ma dea” la o şcoala germana. Am studiat toate materiile posibile şi imposibile, de la geografia lumii pâna la pregatirea tehnico-productiva, in limba germana. Cu exceptia istoriei României şi geografiei României, care şi pe vremea aceea, a lui Nicolae Ceauşescu, se predau, in mod justificat, cred eu, in limba româna."

Acest element explica partial cum a ajuns in anturajul lui Iohannis si de ce seful statului nu renunta atat de usor la el. Avand acest atu, Mihalache si-a facut contacte bune in spatiul german de cand era in PSD. Relationeaza usor la varful grupului socialist din Parlamentul European (condus in urma cu sapte ani de Hannes Swoboda din Austria si Martin Schultz din Germania). Pe filiera germana ajunge conferentiar al Fundatiilor social democrate “ Karl Renner” şi „Friedrich Ebert". Face chiar un titlu de glorie din calitatile sale de vorbitor de germana: "...Dan Mihalache, care are relatii mai vechi cu SPO si care poate sa tina o expunere in limba germana, ceea ce nu stiu cati dintre functionarii MAE pot face…"

In paranteza fie spus, Mihalache concureaza, pe acest culoar, cu Mihai Razvan Ungureanu, si el bun vorbitor de germana. De altfel, potrivit surselor HotNews.ro, cei doi au intrat in stare de rivalitate pentru pozitia de cel mai influent consilier din preajma presedintelui Iohannis. Despre MRU, cu care azi face echipa la Cotroceni, Mihalache si-a exprimat un punct de vedere in februarie 2012, cand a fost instalat premier:
"Deci ce este atunci Mihai Razvan Ungureanu? Nu e vorba nici de pregatirea profesionala, nici de cultura, nici macar de anumite abilitati diplomatice. El este prototipul demnitarului „creat in eprubeta”. Din eprubeta a sarit direct in functie de secretar de stat la Ministerul de Externe, iar apoi titular al acestui portofoliu. Pe aceleasi cai netransparente a ajuns director al Serviciului de Informatii Externe, iar acum a fost nominalizat premier. in eprubeta se incearca un scenariu mai amplu, in care MRU devine lider de imagine al PD si succesor al lui Traian Basescu la Cotroceni."

Dan Mihalache termina facultatea de drept la Bucuresti in 1994, fiind coleg de an cu Titus Corlatean. Declara ca ii poarta admiratie profesorului Valeriu Stoica, fost lider liberal: "intotdeauna citesc cu mare atentie ceea ce scrie Valeriu Stoica. Mi-a fost profesor şi il respect nu doar in aceasta calitate, ci şi pentru ca il consider ca fiind unul dintre putinii oameni de analiza, strategie şi doctrina din spectrul politic românesc."
Pe durata studiilor lucreaza la ziarul Azi, condus la vremea respectiva de Octavian Stireanu. Mihalache vine din cercul de pesedisti "iliescieni" ai anilor 90, fiind preluat de Adrian Nastase, pe care il consiliaza ca premier intre 2001 si 2004. La ziarul Azi o cunoaste pe Corina Cretu, viitorul purtator de cuvant si protejata lui Ion Iliescu. Cu actualul comisar european va pastra relatii apropiate, cel putin pana in 2008, cand scrie urmatoarele:

"Corina este, cu mare probabilitate, cea mai veche prietena a mea din politica activa. De fapt, a fost prima mea „sefa”, ca sa spun asa. Ne-am cunoscut undeva in primavara anului 1991. Eu eram student si vroiam sa scriu la ziar iar Corina lucra la ziarul „Azi”, unde coordona o pagina saptamanala pentru studenti. Si acum imi aduc aminte cum am pasit in redactie, la sectia sociala, cu cateva articole in mana…Ileana Coman, sefa sectiei sociale, un nume mare al gazetariei romanesti atunci, m-a indrumat catre Corina: „Vrei sa scrii despre studenti? Vorbeste cu Corina Cretu”. Atunci ne-am intalnit prima data. Corina spune ca paream arogant de mic... Am constituit acolo, intre 1991 si 1993, un colectiv unit, din care fac parte destule nume binecunoscute astazi in presa. Apoi drumurile noastre profesionale s-au despartit o vreme si s-au reintalnit in politica anilor 1996 -1997. Dupa care s-au despartit din nou…ca sa se reintalneasca peste timp in Parlamentul European. Corina, ma bucur pentru tine ca ai reusit sa fii aleasa in PE."
Pastreaza relatii stranse cu mai multi colaboratori cunoscuti sau mai discreti ai lui Ion Iliescu. Este vorba de fostul consilier Iosif Boda sau de speech-writter-ul fostului presedinte, la textele caruia face uneori trimitere pe blog: "Constantin Gheorghe a fost unul dintre editorialistii de forta ai Jurnalului National pâna in 1997-1998. Apoi a lucrat la Institutul de Studii Social Democrate Ovidiu sincai, pentru a deveni, in ultimul mandat al lui Ion Iliescu, consilier de stat la Palatul Cotroceni. Practic, Costel Gheorghe a fost, in acea perioada, principalul speech-writer al Presedintelui Ion Iliescu. Am avut un traseu comun si preocupari comune si ma raportez la el ca la un bun prieten! Constantin Gheorghe face parte dintre putinii oameni conectati la spatiul dezbaterii de idei din Europa si din lume, cel putin dintre cei pe care ii cunosc eu." (postare din 4 februarie 2008).

Marea transformare a lui Dan Mihalache din pesedist in liberal incepe in 2007, dupa un conflict major cu Mircea Geoana, dupa ce pierde locul eligibil pe lista de europarlamentare. Mihalache avea deja experienta de observator la Bruxelles, inainte de aderarea Romaniei, si isi dorea mult un mandat plin. Se declara public nemultumit de modul cum functioneaza partidul, marturisind ca a investit mult in PSD, ca "are la activ "vreo 2.000 de pagini scrise pentru doctrina si strategia politica a acestui partid in ultimii sapte ani si asist cu tristete la transformarea lui intr-un fel de SRL personal care trebuie tranzactionat cu unii sau cu altii: cu liberalii, cu Basescu si asa mai departe." (postare din 7 octombrie 2007)

In urma acestor critici, Geoana decide retragerea sprijinului politic şi demararea procedurilor de excludere pentru Razvan Theodorescu, Ioan Solcanu, Alin Teodorescu şi Dan Mihalache, cu totii ramasi pe dinafara listei de europarlamentare.

Mihalache avea un motiv in plus sa se lupte pentru acest post: sotia sa, Madalina Mihalache, lucra deja ca functionar la Parlamentul European. Acest esec politic l-a marcat ani de zile. Va reveni mereu asupra acestui episod pe blog, denuntand vehement "vanzarea functiilor", "tranzactionarea functiilor pe bani" sau "comercializarea partidului" sub Geoana. Ranchiuna impotriva fostului lider PSD, pe care il face "molusca nevertebrata", avid de bani si putere, rabufneste mult dupa plecarea din partid, intr-o postare din noiembrie 2011:

"Sunt si amanunte mai jegoase in aceste istorii. De plida telefoanele date de Mircea Geoana personal sau de consilierii acestuia pe la liderii organizatiei teritoriale PSD din care eu atunci faceam parte, insistând sa duca pâna la capat procedura excluderii. Ceea ce primarii si consilierii locali din Maramures nu au vrut si neexclus am ramas pâna am plecat singur din PSD. Sau telefoanele insistente pe la Bruxelles ca sa-mi fie data sotia afara din serviciu, pentru ca acelasi Geoana spunea celor de acolo ca eu „nu mai prezint incredere politica”. El neintelegând ca la Parlamentul European lucrurile se invârt dupa alte reguli decât cele dâmbovitene."

Mihalache demisioneaza din PSD abia in mai 2009, marcat profund de faptul ca partidul nu i-a recunoscut calitatile, ca nu l-a valorizat. Despre partidul sub Geoana scrie ca a ajuns sa fie condus de o "conjuratie a prostilor" si "mediocritatilor". Se va raporta mereu cu recunostinta la pesedistii sub care a crescut: Iliescu si garda veche plus Nastase, pe care il va apara si sustine chiar si dupa ce trece la PNL. Pur si simplu nu se impaca cu ideea ca a fost aruncat peste bord. In schimb, idealizeaza figurile pesedistilor din anii 90', care l-au crescut ca om politic:

"Vasile Vacaru, Dumnezeu sa-l ierte şi pe el, care mi-a fost şi naş de cununie, era considerat de presa „democratica” un fel de bastion al conservatorismului PDSR-ist. Interventiile sale, uneori abrupte şi dure, faceau deliciul comentariilor negative. Dar şi el era, pâna la urma, un intelectual. Chiar şi celebrul Gheorghe Dumitraşcu, de care râdeam in anii 90 şi pe care-l consideram un bufon al Parlamentului, era totuşi un conferentiar universitar onorabil. (...) Da, politica româneasca s-a schimbat. Locul acestor oameni, pe care-i detestam sau ii iubeam la vremea respectiva, din felurite motive a fost luat de cine? De o adunatura de şoferi, chelnari, secretare plasate pe ici pe acolo, şmenari, afacerişti, curve evoluate, oameni cu doctorate şi titluri universitare cumparate la fara frecventa, in general baieti veseli, care au ştiut sa investeasca intr-un lider de partid suficient de multi bani ca sa-şi asigure ascensiunea şi supravietuirea pe scena politica. (...) Daca cineva mi-ar fi spus in vreo buna zi ca Marian Vanghelie ajunge sa faca şi desfaca guverne, sa se pronunte asupra Ministerului de Interne, i-aş fi spus: „Hai, du-te la plimbare!” Daca cineva mi-ar fi spus ca echipa de negociere a PSD, de pilda, intr-o coalitie de guvernare, oricare ar fi ea, ar fi formata din Vanghelie, Dragnea şi Oprişan, i-aş fi spus la fel: „Hai, du-te la plimbare, nu se poate lucrul asta!” Daca cineva mi-ar fi spus ca ministru intr-un guvern poate sa fie Nita „din pivnita” şi ca secretari de stat o gama de secretare propuse de Banicioiu, aş fi spus de asemenea: „Hai du-te la plimbare, nu se poate!” " (octombrie 2009).

De neratat portretul facut lui Gabriel Oprea, aliatul etern al tuturor guvernelor, in numele "interesului national", portret intocmit tot din dorinta de a sublinia tendinta noii generatii de politicieni de a promova non-valori:
"Gabi Oprea a fost, inainte de a intra in relatii foarte bune cu un influent grup de afaceri – şi il cunoaştem amândoi foarte bine, un ofiter de intendenta. Se ocupa de conserve şi chiloti. Dupa ce şi-a gasit prietenii potriviti, din patron de cârciuma de pe Trafic Greu, a devenit şef de agentie (sigur, la Rezervele Statului, ca era interesant), prefect, ministru al administratiei publice. Corelativ, a luat multe stele de general fara sa fi fost niciodata pe un teatru de operatiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducator de doctorat, un fel de lumina a ştiintei militare româneşti. Mie mi-e simpatic, ca persoana. Dar, in acelaşi timp, recunosc ca e un fel de exemplul tipic al parvenitismului, incurajat de degradarea intelectuala a politicii româneşti." (octombrie 2009)

Ros de frustrari si marcat de marginalizarea sa in PSD, Mihalache schimba radical macazul politic si se orienteaza catre PNL-ul lui Crin Antonescu. Intra in partid in septembrie 2009, astfel ca la prezidentiale lucreaza deja "cu entuziasm" pentru campania lui Crin Antonescu.

"E vremea sa va fac o marturisire. Am lucrat, de-a lungul vietii mele, in mai multe campanii electorale pentru alegerile prezidentiale. Si in 1996, si in 2000 si in 2004…Niciodata n-am facut-o insa cu atata entuziasm personal ca acum. Pentru ca eu cred sincer ca el, Crin Antonescu, poate determina o schimbare de model politic, poate fi altceva pentru romani. Ca ne poate demonstra tuturor ca poti fi presedinte al tarii si ca om simplu, normal la minte, modest, cu bun-simt…Ca intr-o lume in care totul se tranzactioneaza, poti sa ramai si curat, sa dormi linistit cand mergi acasa. Ca intr-o lume dominata de pragmatism si duplicitate poti sa te bati pentru valorile tale. Ca nu conteaza coalitiile obscure ale mogulilor, nici aranjamentele serviciilor secrete…Ca un Presedinte nu se stabileste la masa verde, ci e ales de popor…Asta inseamna Revolutia bunului-simt!"

Incepe sa dezvolte retorica tipica PNL-ului de atunci, in conflict cu PDL-ul lui Traian Basescu, pe care il numeste "partid odios", "de spalati pe creieri". Se declara un mare adversar al votului uninominal, intuind corect inca de acum sapte ani ca politicienii vor dori sa revina la votul pe liste sau la o varianta mixta, "de timp german", pe care o sustine.

Dar, atentie, se pronunta impotriva votului prin corespondenta. In aprilie 2011 sustine afirmatia lui Antonescu, potrivit careia votul romanilor din strainatate sa fie conditionat de plata a cel putin unui impozit in tara. Citeaza un documentar scris de Iulia Huiu, una din colaboratoarele sale apropiate, in prezent consilier la Cotroceni, care pledeaza impotriva proiectului votului din corespondenta propus de Teodor Bachosnchi, pe atunci ministru de externe. "State cu democratii consolidate au avut grija sa introduca restrictii semnificative sau chiar, cum e in cazul Frantei, sa renunte la proceduri precum votul prin corespondenta, existând suspiciunea de frauda. Vot prin corespondenta pe care PD si dl. Baconschi vor sa ni-l bage pe gât", scria Mihalache in aprilie 2011. Pe Iulia Huiu o numeste intr-o alta postare "colaboratoarea mea cea mai apropiata, mana mea stanga si dreapta in materie de analiza politica".

Dupa esecul guvernarii PSD-PDL, se declara totusi un adept al marilor coalitii de guvernare dupa model german: "Coalitia stânga – dreapta, proiectata de Rus şi grupul de la Cluj, dupa modelul german, era o idee generoasa, dar nerealizabila cu asemenea actori. Marfa era proasta pentru un asemenea proiect… in Germania partidele sunt consolidate şi nu se uita neaparat la câteva miliarde de unde au a-şi trage şpaga activiştii lor… in actuala structura politica, România va fi in continuare, probabil, condusa de coalitii. Da, aici e nevoie de oameni politici şi nu de curve, cum spunea Ioan Rus, de oameni de stat, care sa negocieze programe şi care sa nu se gândeasca in primul rând cum dau teapa partenerilor." (10 iulie 2010).

Insa cele mai interesante sunt luarile sale de pozitie pe tema justitiei, virulent anti-DNA, anti-ANI (numita "struto-camila de institutie) si chiar anti europene. Critica faptul ca "tara este condusa de procurori", "batul inarmat a lui Traian Basescu" si denunta aparitia stenogramelor in presa. Manifesta chiar aversiune fata de interceptari si propune modificarea legilor sigurantei nationale, pe motiv ca "parem mai degraba o tara de teroristi" din cauza celor 8000 de mandate pe an emise pe siguranta nationala.
Acuza procurorii ca joaca politic, numeste cele doua institutii "esecuri", dezvolta ideea ca MCV este "un handicap" pentru Romania in UE. Intr-un text scris in vara lui 2012 impreuna cu Iulia Huiu sustine vehement actiunile USL impotriva justitiei. Aici apare in premiera ideea justitiei ca super-putere, exprimata ceva mai elaborat decat in discursul sustinut de Klaus Iohannis la CSM:

"Din acest punct de vedere, asistam la un fenomen paradoxal, in spatele propagandei basiste despre „independenta justitiei.” Nu vorbim despre implicarea politicului in justitie, ci de implicarea justitiei in politic, fenomen extrem de periculos, al carui resorturi tin de regimurile autoritare. in fine, ceea ce se intâmpla in aceste zile nu este o lovitura de stat, este mai mult decât atât. in cazul unei lovituri de stat establishmentul politic este inlocuit pe fata. Este vorba de o rasturnare a unei ordini de drept, dar poti spune in mod limpede cine conduce si cine decide, cine cu cine se infrunta. Asistam insa acum la aparitia unui alt sistem decizional subversiv si ilegitim, paralel celui democratic, indrituit de lege si de principiile democratice, sistemin care sunt implicate parchete, servicii secrete si alte institutii de forta."

In schimb, Mihalache sare in apararea marilor cercetati penal, cand este vorba de Adrian Nastase, Constantin Nicolescu sau Cristian Anghel, fost primar la Baia Mare. Despre Niculescu, de pilda, scrie ca il cunoaste de zece ani si ca "era, de departe, cel mai onorabil, inteligent, capabil lider teritorial. Un om despre care nu aveai ce spune negativ" si ca i-a venit sa "sparga televizorul" de furie cand a vazut ce i se intampla deoarece "nu e prototipul baronului local".

Toti acestia au fost intre timp condamnati la sentinte definitive sau in prima instanta. O apara si pe Corina Dumitrescu cand presa ii descopera falsurile din CV, din simplul motiv ca Mihalache preda la universitatea privata unde cea nominalizata de Ponta pentru functia de ministru al educatiei detine functia de rector.

Altfel, sistemul sau de valori arata cam rasturnat: isi declara admiratia fata de personaje sinistre ale comunismului, cum ar fi Dumitru Popescu "Dumnezeu", dar il critica pe Vladmir Tismaneanu, autorul raportului de condamnare al comunismului. Pe teme de politica externa, se pronunta critic fata de Statele Unite, pledeaza pentru relatii normale cu Rusia (cultivat de Ambasada Rusiei) si se declara un mare sustinator al relatiilor cu China.

"Nu am nici un fel de sentiment anti-rusesc şi cred ca rusofobia, care domina inca anumite straturi ale societatii româneşti, nu ar trebui speculata in campania electorala. Dimpotriva, in varii calitati pe care le-am avut de-a lungul timpului, inclusiv atunci când actionam in calitate de membru al Comitetului Internationalei Socialiste pentru spatiul fostului CSI, am pledat pentru raporturi normale şi consolidate intre România şi Federatia Rusa"
"Daca România a facut ceva in zona relatiilor externe in ultimii ani a fost sa urmeze fidel si disciplinat orientarile de la Washington, chiar si pe teme in care venea in contradictie cu propria sa istorie a relatiilor diplomatice. Sau in chestiuni mai greu ingurgitate de catre alte state europene, cum ar fi chiar scutul antiracheta. Nu o data România a parut chiar „mai catolica decât Papa” – a se vedea, de pilda, raporturile cu Federatia Rusa. Ca atare e greu de inteles de ce, „elev silitor” al Washington-ului fiind, România nu merita macar un mic „premiu” simbolic: o vizita cu staif la Casa Alba sau, de ce nu, o deplasare a Presedintelui Statelor Unite la fata locului. Chestiunile acestea intortocheate, in care suntem prieteni cu Biden si Biden ne duce la Obama, sunt de nivelul unui aspirant, care trebuie sa probeze ceva, nu al unui stat care si-a dovedit (poate chiar prea mult!) proamericanismul. Acest dezechilibru de tratament trebuie sa fie, fara indoiala, o tema de reflectie: ori e vorba de persoana presedintelui in functie, care stârneste neincredere la Washington, ori e perceptia ca se poate face orice cu românii, pentru ca ei vor sta cuminti. Ceva nu este in regula…Ori esti prieten, ori esti caporalul chemat la raport. si ca orice caporal nu esti primit alaturi de ofiteri." (15 septembrie 2011)
"Un sustinator al relatiilor cu China: "Atâta cât cunosc eu regulile diplomatiei chineze si cred ca le cunosc, el venise pentru a „testa piata” in perspectiva vizitei in Europa a premierului. insa probabil ca raspunsurile de la Bucuresti au fost negative. Cam asa stam acum. Dincolo de banii dati Ungariei, Germaniei, Spaniei, dincolo de faptul ca multi vad astazi in China un salvator al zonei euro este necesar sa decriptam semnificatiile pentru noi, pentru români: anume ca România a reusit sa-si piarda rolul de partener strategic al Chinei in Europa. (...)România ar fi putut, in virtutea istoriei, traditiei si pozitiei sale, sa joace un rol strategic in raporturile cu China, sa fie liantul relatiei intre China si Uniunea Europeana. Din pacate pare sa fi pierdut si aceasta oportunitate. Semnificatia vizitei premierului Wen Jiabao nu este ca nu ne-a dat bani noua, ci a dat bani Ungariei. Semnificatia e ca noi nu mai prezentam un interes foarte mare pentru China.O viitoare guvernare va trebui sa lucreze foarte serios asupra acestui subiect. " (iunie 2011)

Dan Mihalache mai face insa un viraj brusc: trece de la Antonescu la Iohannis. Inainte de asta, intra in adormire in urma scandalului legat de afirmatiile sale anti-americane facute intr-un interviu acordat Romaniei Libere.

Revine pe blog in august 2014, cu un ton si abordare total schimbate. Pe Traian Basescu il gaseste chiar simpatic la celebra intalnire cu Victor Ponta si fostul ministru de finante, iar despre justitie si statul de drept vorbeste ca un adevarat "basist": "Eu cred ca ceea ce ar trebui sa transmita dreapta acum este ca doreste sa schimbe regulile jocului politicii din România si ca, respectând un bagaj de acumulari din ultimii ani, mai ales in ceea ce priveste justitia si statul de drept, va impune un alt model politic – un angajament pentru un viitor mai bun." ANI si DNA nu mai sunt "doua esecuri" ci au scris un adevarat "mani pulite" romanesc.

In ultimele postari de pe blog care dateaza din luna august 2014 regasim idei din programul de guvernare, in discursul lui Klaus Iohannis si in comportamentul sau de presedinte: "Eu imi doresc o presedintie si o administratie pe care sa n-o vad toata ziua la televizor, care sa comunice atunci când sunt decizii cu adevarat importante pentru oameni si pentru tara. imi doresc oameni de stat, nu comentatori politici. imi doresc mai putin spectacol si mai multa guvernare, mai putine breaking news-uri si mai multa actiune". Un material realizat de  Dan Tăpălagă HotNews.ro .

Distribuie Distribuie Comentarii