AUDIO/INTERVIU cu Sorin Lavric: Nu sunt un misogin. Am spus niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună
Scriitorul și filosoful Sorin Lavric va fi viitorul senator de Neamț din partea Alianței pentru Unirea Românilor. Imediat după alegerile parlamentare, numele lui Sorin Lavric a generat un uriaș interes după ce în spațiul public au apărut mai multe declarații și pasaje din cărțile sale care fac referire la femei, romi și maghiari. Pentru afirmațiile sale a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor, de la revista România literară, iar UNATC s-a dezis de spusele sale. Sorin Lavric a explicat în detaliu pentru digi24.ro de ce a făcut acele afirmații.
Interviul in varianta audio poate fi ascultat AICI
Vreți acum să mint și să închin elogii ipocrite femeii? Nu pot să spun că femeia excelează prin gândire logică, mai ales prin aptitudini filosofice. Îmi pare rău!
Digi24.ro: Domnule Lavric, odată cu alegerea dumneavoastră în funcția de senator ați atras atenția opiniei publice, și nu numai, chiar și a spectrului politic, în principal cu anumite declarații pe care le-ați făcut în trecut sau cu scrieri din cărțile dumneavoastră. Și în prim-planul acestor acuzații stau referirile la femei. Vă considerați un misogin?
Sorin Lavric: Este ironia sorții, vă dați seama, să ajung tocmai eu să fiu categorisit drept misogin. Gândiți-vă că nu aș fi scris o carte despre femei din care descriu o tipologie alcătuită din șase tipuri, șase genuri feminine, tipologie pe care o descriu cu ajutorul unor scheme speculative. Eu nu aș fi făcut așa ceva, nu aș fi depus un asemenea efort dacă aș fi detestat ființa feminină. Când detești un om nu te apuci să stai luni de zile să clădești scheme pentru a-i face un portret lăuntric. Când urăști pe cineva, pur și simplu îi intorci spatele și îl ignori. Eu așa ar fi trebuit să procedez dacă aș fi avut o natură și o fire autentic misogină. Nici vorbă de așa ceva. Eu acolo am încercat cu mijloace filosofice să-mi descriu propria uimire și stupoare față de acest mister pe care îl știm cu toții – când spun cu toții mă refer la bărbați – care este femeia. Când scoți de acolo anumite expresii, le poți interpreta cum vrei tu.
Da, acolo sunt accente malițioase, pentru că eu nu fac apologia fățarnică a femeii. Eu încerc să înțeleg din intuiția mea masculină ce înseamnă femeia. Asta am încercat să fac acolo, într-un mod cât se poate de onest.
Expresiile cele mai uzitate se referă la, și citez acum: niciun bărbat nu caută în femeie prounzimea, deșteptăciunea sau luciditatea; Nu sunt admirator al femeilor, poți să admiri pe cineva pe care îl bănuiești deasupra ta și mai este acea referire pe care ați făcut-o cu privire la vopsirea unghiilor femeilor la picioare.
E penibil. E nostim. Un amestec caraghios. Sinceritatea fiecăruia dintre noi, în care putem să spunem ce simțim despre femei, ne îndeamnă să recunoșteam că atunci când ne uităm la o femeie, care este exponentul sexului frumos – pentru că asta înseamnă femeia – ceea ce te atrage la ea, în primă instanță, este ceea ce eu numeam nurii, adică farmecul, acel vino-ncoace, acel sex appeal pe care îl simte orice bărbat prin porii lui. Aș fi un ipocrit să spun că alți bărbați nu se raportează așa a femeie. Abia în a doua instanță, după ce ai perceput frumusețea aceasta estetică a femeii, abia apoi îi simți undele spiritului și erudiția. Așa mă raportez eu la femei. Vreți acum să mint și să închin elogii ipocrite femeii spunând că ceea ce contează, în primul rând, în ochii bărbaților este erudiția? Foarte bine! Eu nu pot să fac așa ceva!
Nu pot să spun că femeia excelează prin gândire logică, mai ales prin aptitudini filosofice. Îmi pare rău! Filosofia este un domeniu aflat aproape exclusiv în apanajul bărbaților.
Digi24.ro: Cum vedeți dumneavoastră rolul femeii în societate și în cuplu?
Sorin Lavric: Femeia este acea minune complementară care îl întregește pe bărbat. Cele două sexe alcătuiesc un întreg tocmai în măsura în care se întregesc. Ceea ce înnobilează ambele părți este tocmai diferența dintre ele. În momentul în care șterg această diferență în numele unei fantasmagorice egalități atunci perechea dispare. Dispare în ceva uniform. Și atunci cele două sexe, în loc să fie complementare, devin două bucăți amorfe care se topesc una în alta. Fiecare are niște aptitudini și niște înzestrări pe care celălalt sex nu le are. Și atunci de ce să neg aceste diferențe? Pentru ce? Nu înțeleg! Ca să fiu pe plac lumii politice și a egalității cu orice preț? Nu pot!
Îmi e atât de scărbă de politică încât trebuia să intru în ea! M-am regăsit în gândurile lui George Simion și ale lui Claudiu Târziu.
Digi24.ro: Ce v-a îndemnat să candidați la aceste alegeri parlamentare și de ce din partea formațiunii AUR?
Sorin Lavric: Nu a fost în niciun caz interesul sau dorința de parvenire. A fost o scârbă, o aversiune crescândă de-a lungul anilor, privind scena politică românească. Am văzut atâtea figuri execrabile mințind, înșelând și îmbogățindu-se doar rostind lozinci, încât mi-am zis: trebuie să fac ceva! Nu pot doar să stau pe margine să fiu chibițul nemulțumit, să mă vait întruna. Eu trebuie să intru în politică și să îi înlocuiesc! Și cum îmi place mie să spun: îmi e atât de scârbă de politică încât trebuia să intru în ea!
De ce am ales AUR? Pentru că m-am regăsit în gândurile lui George Simion și ale lui Claudiu Târziu. Și ei gândesc ca mine. Avem cam aceleași principii și aceleași idealuri. Ele sunt toate principii și idealuri de dreapta. Suntem de dreapta în mod fățiș. Nu avem ambiguități de doctrină și nu ne scăldăm în echivocuri. Și nu ne ascundem în cuvinte.
Digi24.ro: George Simion spunea că AUR nu este un partid extremist, cu referire la discursul său din trecut sau al lui Claudiu Târziu sau Diana Șoșoacă, oameni care au ieșit în evidență cu anumit referiri actuale sau din trecut. Spunea că este un partid radical. Dumneavoastră cum vedeți ideologia partidului?
Sorin Lavric: Nu știu acum ce înseamnă extremism. Întotdeauna când punem asemenea etichete înjositoare și terfelitoare aruncăm într-un con de umbră orice mișcare și orice partid. Suntem un partid de dreapta, creștin, conservator. Asta suntem. Ce înseamnă asta? Tot timpul invocăm acele entități organice care definesc orice ins. Și anume: națiunea, biserica, familia, etnia, limba, trecutul, strămoșii. Acestea sunt entitățile pe care le avem în vedere și pe seama cărora ne afirmăm. Dacă asta pentru dumneavoastră înseamnă extremism, atunci noi suntem extremiști.
Nici vorbă de legionarism. Însă pentru noi, Europa înseamnă un club de națiuni creștine.
Referirea era la anumite ideologii duse către rasism, xenofobie, legături cu legionarii. Presa așa a catalogat ca o primă reacție modul în care anumiți lideri ai partidului s-au manifestat public în ultima perioadă sau în trecut.
Suntem un partid neo-legionar, fascist și așa mai departe (n.r. - ironic). Cunoaștem toate ștampilele și etichetele pe care le-am primit. Să fie foarte limpede. Legionarismul a fost un episod interbelic care s-a încheiat definitiv. Este ireversibil. Nu poți da timpul înapoi să reînviem acum ceea ce a fost atunci. A fost un moment important în ceea ce numim curentul gândirii conservatoare din România. Numai că gândirea conservatoare nu se oprește la legionari. Ea a continuat mai târziu. Sunt câteva trăsături ale gândirii conservatoare pe care chiar dacă le regăsim la legionari ele nu definesc numai legionarii. Este vorba de îmbinarea națiunii cu acest duh creștin. Ori pentru “corecții” politici și acești oameni obsedați de fundamentalisme, când aud de această îmbinare, de această pereche nație-biserică, imediat simt la nas o adiere legionară. Nici vorbă de așa ceva! Legionarismul este o piesă de teatru a gândirii conservatoare care s-a încheiat demult!
Digi24.ro: Vă considerați un pro-european, domnule Lavric?
Bineînțeles! România nu poate fi decât în Europa. Nu avem cum să ne definim altfel! La fel, nu putem fără NATO. Dacă nu ar fi NATO, Rusia ne-ar înghiți și pe noi și pe Basarabia. Vă spun asta pentru că tot ni s-a imputat că în spatele nostru se află nu știu ce agentură rusească. Locul României, prin tradiție, este în mijlocul occidentului european. Însă pentru noi, Europa înseamnă un club de națiuni creștine. În niciun caz un supra-stat federal, condus de un singur partid și un singur parlament și cu acest malefic aparat birocratic de la Bruxelles care emană acest socialism distrugător pe care, în genere, îl numim corectitudine politică.
Admir cultura maghiară, dar ideea unui partid etnic este o aberație
Digi24.ro: Cum vă raportați la etniile de pe teritoriul României? George Simion spune, de exemplu, că UDMR nu ar trebui să fie în Parlament și că se gândește chiar la o inițiativă prin care să interzică partidele etnice în viitoarele alegeri.
Sunt un admirator fără limite al culturii maghiare, mai ales al matricii de tipul stilisticii arhitecturale. Când mă duc în orășelele din Ardeal, în cele două județe maghiare, mă simt bine pentru că acolo simt un gust și o noblețe pe care cu greu le găsim în arhitectura românească. Dar asta nu mă împiedică să spun că ideea unui partid ridicat pe criterii etnice nu este o aberație. Ba da, este o mare aberație! Pentru că maghiarii sunt cetățeni ai statului român și atunci ei trebuie să intre în rândul unor partide românești. Ideea unui partid etnic este o aberație și George Simion are dreptate. Oricând îi vom respecta și îi vom saluta pe colegii noștri parlamentari din UDMR, dar ei trebuie să înțeleagă că vom fi tot timpul împotriva unei asemenea idei de partid ridicat într-o matcă etnică.
Digi24.ro: Și în ceea ce privește romii? Într-un interviu din martie 2020 ați spus că sunt o plagă socială. La ce anume vă refereați?
Sorin Lavric: Din cauza acestei expresii scoase din context mi-am luat toate cucuiele și bobârnacele posibile și preschimbat într-un campion al xenofobiei. Atunci ne aflam în prima lună de decretare a stării de urgență aproape în toată Europa și zeci de mii de români s-au întors în țară că nu mai aveau ce să facă acolo. Și Florina Jucan m-a întrebat: cine credeți că vor veni primii aici? Și eu am spus ceea ce știam cu toții că se întâmplă. Cei care au venit erau cei care nu mai puteau să cerșească, să fure și să întrețină acele relații de prostituție din Occident. Iar aceia, cu precădere, în mod statistic – nu o spun eu că simt o aversiune față de ei – aceia, prin statistică, prin excelență, sunt romii, adică țiganii. Nu toți. Ferească Dumnezeu, pentru că în AUR avem o falangă foarte numeroasă de romi. Dar când scoți această expresie „țiganii sunt o plagă socială”, generalizând, firește că expresia capătă o amploare xenofobă, iar eu sunt preschimbat într-un căpcăun care vrea să îi mănânce pe țigani. Nici vorbă de așa ceva!
Am aflat din presă că am fost exclus din Uniunea Scriitorilor. M-am simțit lovit de proprii mei colegi, de proprii mei prieteni
Digi24.ro: Uniunea Scriitorilor v-a exclus din rândul membrilor săi, România literară a decis să încheie colaborarea cu dumneavoastră, iar colegii de la UNATC s-au delimitat de afirmațiile dvs, prezente sau din trecut. Cum vedeți aceste lucruri?
Sorin Lavric: Singura obiecție este că sunt în continuare membru al Uniunii Scriitorilor din România, într-adevăr mi s-a desfăcut contractul de muncă de la România Literară și de la Uniunea Scriitorilor. Ce mă necăjește este că această desfacere de contract s-a făcut fără preaviz, nu am știut de acest lucru, nu am fost pus în temă, am aflat din presă. Domnul Varujan Vosganian m-a sunat într-adevăr, dar mi-a spus doar atât, că Uniunea Scriitorilor se delimitează de afirmațiile mele, dar nu mi-a spus că se va ajunge până la desfacerea contractului de muncă. Și atunci când am aflat, firește că m-am simțit într-un fel lovit de proprii mei colegi, de proprii mei prieteni, pe care îi consideram prieteni și alături de care petrecusem atâta timp. Altminteri, le păstrez aceeași afecțiune, nu am nicio ranchiună față de ei. Dacă regret ceva, este că mi-am pierdut ”Cronica ideilor”, pe care am scris-o săptămână de săptămână timp de 15 ani și nu am făcut-o din obligație, din rutină, ci am făcut-o cu o mare pasiune și cu dorința de a ridica limba română la un ștaif stilistic cât de cât ieșit din comun.
Digi24.ro: Inclusiv coordonatorul dumneavoastră de la doctorat, domnul Gabriel Liiceanu, spunea că parcă v-ați schimbat cumva cu totul personalitatea față de momentul în care ați realizat doctoratul.
Sorin Lavric: Mi-e greu să spun, nu știu ce să spun. Îmi este foarte drag fostul meu maestru și profesor Gabriel Liiceanu și nu pot decât să îi respect părerea. Pur și simplu nu vreau să îl ating cu nici cea mai mică răutate în ceea ce mă privește.
Cruciada nu e împotriva mea, ci este împotriva apartenenței mele la un partid a cărei ascensiune i-a stupefiat pe toți.
Digi24.ro: Având în vedere toată această presiune care există în acest moment la adresa numelui dumneavoastră, vă gândiți să mergeți în continuare cu mandatul de senator sau aveți o altă opțiune?
Sorin Lavric: Dar nu vă dați seama că toată această aversiune, cruciadă împotriva mea nu este una personală, ci ea vine din faptul că fac parte dintr-un partid, a cărui izbucnire i-a traumatizat pe toți? De aici pleacă totul. Dacă eu nu aș fi făcut parte din AUR, nimeni nu mă băga în seamă în clipa de față. Cartea mea ”Decoct de femeie” rămâne acolo, într-un con de umbră și brusc ea a fost preschimbată într-un cap de acuzare. La fel, câte o vorbă spusă într-un interviu. Ce am spus eu atât de dramatic? Am spus niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună. Eu le-am spus și acum trebuie să plătesc asta? Așadar, cruciada nu e împotriva mea, ci este împotriva apartenenței mele la un partid a cărui ascensiune i-a stupefiat pe toți.
